Hăul dintre Primărie și sibieni

Omul sfințește locul, spune o vorbă românească. Însă îl și spurcă, după cum e caracterul.

Primăria Sibiu și-a format un brand în perioada în care era condusă de Klaus Iohannis. Deși perceput în general ca un om închis, prea puțin empatic și extrem de puțin comunicativ, însă extrem de activ, dornic să construiască și mereu cu un proiect în minte, oamenii din administrația locală l-au perceput ca un lider și chiar s-au atașat de el. Iar stilul său personal și-a pus puternic amprenta asupra instituției, care la rândul ei și-a format o imagine apropiată de cea personală, a primarului. În extensie, și oamenii din municipiu și-au însușit personalitatea puternică a edilului, iar Sibiul a devenit încet, încet un motiv de mândrie pentru locuitorii săi. Sibiul avea un proiect, iar proiecția orașului urma un fir, o idee care răzbătea... până dincolo de Cluj. Orașul urma să devină un punct important pe harta țării, să aibă o dezvoltare industrială și să fie un centru turistic.

Trec imediat șapte ani de când primarul a devenit președintele republicii și vedem, în urma lui, că imaginea administrației locale s-a schimbat. Sibiul nu mai are niciun plan și nu poate fi întrezărit nici măcar de după zecile de comunicări săptămânale ale primăriei.

Orice sibian observă că între administrație și comunitate se cască un hău. Deși există platformă de indicat probleme curente. Deși, față de perioada Iohannis, acum avem, cel puțin formal, audiențe. Deși pentru fiecare proiect există perioadă de comunicare cu cetățenii, conform legii. Și totuși. Hăcuirea spațiilor verzi, managementul parcărilor, felul haotic în care se desfășoară lucrările în oraș, iar mai nou problema deșeurilor arată că, de fapt, fiecare își vede de propria agendă, ignorându-l pe celălalt. Primăria e cu ale ei, în totală lipsă de respect față de problemele punctuale ale cetățenilor. Pe de altă parte, să fim sinceri până la capăt, mobilizarea oamenilor nu se face de regulă decât atunci când e prea târziu. Oamenii se răscoală abia atunci când toți arborii sunt la pământ sau se trezesc că drumurile sunt proaste la câteva luni după ce administrația a semnat recepția lor. Cu gunoaiele s-au trezit mai repede și tot nu i-a băgat nimeni în seamă. Hău.

În viitor, și mai sunt trei ani și ceva de mandat, nu întrevăd mari schimbări, dimpotrivă. Mentalitatea primarului Fodor nu mai poate fi schimbată și de altfel nici nu cred că înțelege că are o problemă. Nu cred că realizează că, de obicei, comunicarea are două sensuri: emitere și răspuns. Nu e de ajuns să umpli spațiul public cu enunțuri și să nu asculți niciun ecou. Este primarul care s-a ascuns de ochii jurnaliștilor într-un mod în care nu a mai făcut-o nimeni până acum. Klaus Iohannis, așa introvertit cum e el, avea un obicei de care nu s-a îndepărtat decât în cazuri excepționale: conferință de presă în fiecare săptămână. A coborât de fiecare dată de pe piedestal și le-a răspuns jurnaliștilor, chiar dacă unele întrebăril erau specifice vârstei adolescenței. Dar l-a respectat pe fiecare în parte.

O altă calitate a fostului primar a fost că a lăsat să vorbească faptele și nu vorbele. În perioada Fodor avem exact contrariul: holurile primăriei abundă de știri pe surse, cine cu cine, care cu care și de ce, total irelevante în contextul administrației unui municipiu care se dorește mai presus decât restul. Mai mult, e de Kafka felul în care oameni importanți din oraș relaționează cu edilul municipiului. Să nu se supere, să o luăm ușor, să nu interpreteze... Nu, nu vorbim de Ceaușescu, suntem mult după 89.

Lipsa oamenilor cu experiență, lipsa unui management funcțional se vede, din nou, de la o poștă. Așa cum semnala un fost primar al Sibiului, e inexplicabil cum e posibil ca un departament de urbanism să nu aibă arhitecți și un altul de ”autorizare construcții” să nu aibă niciun inginer.

Proiecția de viitor a administrației locale este asemănătoare cu cea a unui om care nu mai are multe așteptări de la viață. Proiectele mari se tot anunță, însă concret nu se întrezărește mare lucru, iar imaginea ce răzbate din comunicările primăriei este că în oraș încă se premiază asfaltarea și trasarea locurilor de parcare. Totul se face scremut, încet, tremurând, mânat de la spate de rușinea că promisiunea a mai intrat pe agenda unei campanii electorale. Licitațiile durează ani de zile, halucinant față de ce se întâmplă nu în occident, ci aici, lângă noi. Durează atât de mult nu pentru că oamenii de afaceri sunt chițibușari și că justiția e lentă, ci pentru că sunt prost făcute de la început. Nu, nu avem nici parcări etajate, nici îngropate. Nu, nu avem supravegherea containerelor de gunoi și nici zonă metropolitană. Tot așa nu avem nici aqua park, nici zonă de promenadă, nici piste pentru biciclete, nici teatru. Suntem, însă, la propunerea unui site oarecare, o posibilă viitoare destinație turistică europeană. Pentru care mai și plătim să fim băgați în seamă. E exact exemplul cel mai elocvent care arată perspectiva administrației locale. O spoială.

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro