Norocul din joaca de-a stadionul

Pot pricepe că modernizarea stadionului municipal al Sibiului pe același amplasament din oraș - adică într-o zonă cu un deficit pronunțat de locuri de parcare în cazul unor evenimente de amploare - are la bază o decizie politică.

În sensul că Sibiul se pregătește să devină un oraș tot mai puțin prietenos cu mașinile personale și mult mai deschis către alternative: autobuze, biciclete, deplasare pietonală etc. Prin urmare, să ai stadionul care poate oferi locuri pentru peste 12.000 de oameni într-o zonă relativ apropiată de centrul orașului și în care vor fi disponibile doar câteva sute de locuri de parcare poate face parte dintr-o strategie pe termen lung. Că rezultatele acestei strategii de transformare a mobilității din Sibiu întârzie ori nici măcar nu se prea întrevăd, este altă discuție.

Sibienii vor putea merge să se bucure de spectacolele sportive ori de altă natură pe stadionul din marginea Sub Arinului și dacă se vor deplasa până acolo cu altceva decât cu mașina personală. Dacă tot merg să vadă sport, să facă și ei puțină mișcare, ar putea fi una din explicațiile deciziei politice de a nu construi un nou stadion acolo unde prevede actualul Plan urbanistic general al Sibiului. Adică în zona dintre Drumul Hoților și limita Zonei industriale vest (unde, e adevărat, ar fi fost necesare și exproprieri sau achiziții de terenuri, de care mai toate administrațiile se feresc ca de Curtea de conturi).

Doar că modernizarea stadionului municipal din Sibiu nu a avut, de fapt, de la bun început o logică atent construită. O strategie elaborată pentru următorii ani, cum ar veni, care să aibă în vedere de la cum va fi afectată deplasarea în oraș, la cui va folosi și cum va putea fi valorificată în interesul locutorilor orașului această cea mai mare investiție realizată de Sibiu în ultimii săi 30 de ani.

Modernizarea stadionului din Sibiu a început într-un moment în care stadionul acesta se afla în ograda Serviciului de administrare a domeniului public din oraș. Iar funcționarilor care încasează banii din parcări și cei care măsoară vara, pe centru, spațiul ocupat de terase le-a fost trasată sarcina să modernizeze un stadion. Evident că oamenii nu s-au priceput defel la treaba aceasta (totuși, ce legătură e între parcări și stadion?). Și așa s-a ajuns ca o tribună oficială construită acum 40 de ani să fie – te miri din ce rațiuni – nu doar menținută în picioare, dar și reabilitată superficial. Așa s-a ajuns să fie refăcută o pistă de atletism care, însă, nu poate fi omologată decât pentru competițiile între școli, deoarece nu are numărul suficient de culoare. Așa s-a ajuns ca gazonul să fie schimbat cu un milion de euro înaintea ”marilor și adevăratelor lucrări de modernizare”, obligând acum constructorii să calce ”pe vârfuri” din cauza lipsei spațiului în care să se desfășoare.

Cu toate acestea, Sibiul are de data aceasta noroc. Norocul ca acest din urmă contract de modernizare – cel mai de impact pentru modernizarea stadionului - să fie câștigat de Con-A. Societatea sibiană de construcții al cărei proprietar și-a propus să ofere orașului un lucru de calitate și de referință prin acest proiect. Cei de la Con-A au întrerupt șirul abordărilor diletante, au luat la purecat proiectul și l-au trecut prin costisitoare teste (cum ar fi cel din tunelul de vânt) și expertize (cum ar fi cea de verificare a rezistenței vechii tribune oficiale), astfel încât stadionul municipal pe care îl va inaugura Primăria Sibiu în primăvara anului viitor să fie o treabă de calitate. Nu știu dacă funcționarii din zona tehnică a Primăriei vor sta să și fure ceva meserie de la Con-A. Ar fi păcat să nu, căci norocul pe care îl au acum, nu li se va repeta foarte des. 

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro