Joi,
15.04.2021
Parțial Noros
Acum
6°C

A lăsat Parisul pentru a reconstrui Sibiul: Nu m-am întors să câștig bani, ci să dezvolt ceva special

A lăsat Parisul pentru a reconstrui Sibiul: Nu m-am întors să câștig bani, ci să dezvolt ceva special

În vârstă de 45 de ani, Cosmin Lepădat este ceea ce sibienii dintre cei mai mândri numesc ”cetățean”, adică locuitor născut și crescut în ”Cetate”, în Orașul de Sus. În acest caz pe Corso, mai exact. Inginer constructor de meserie, Cosmin Lepădat a lucrat mai bine de cinci ani în străinătate, unde a pus umărul la restaurarea a numeroase imobile de valoare istorică, de la clădiri din Paris până la castele și imobile de renume în Franța. Deși câștiga foarte bine, chiar și după standardele Europei de Vest, Cosmin a decis în urmă cu aproape doi ani să se întoarcă acasă, la Sibiu, să fie alături de familie.

A accesat 40.000 de euro fonduri printr-un program guvernamental dedicat Diasporei, la care a mai adăugat peste 60.000 de euro, treptat, din buzunarul propriu. Scopul a fost de a pune pe picioare o firmă sută la sută sibiană de construcții, care să poată aborda inclusiv proiecte de restaurare făcute ca la carte. Dacă aveți drum zilele acestea prin Piața Mare, îl găsiți lucrând chiar la clădirea lipită de Turnul Sfatului. De fapt, oricine poate admira rezultatul muncii lui la o simplă plimbare prin centrul istoric, de pe strada Mitropoliei până pe Papiu-Ilarian. Și veți mai putea face asta mult timp de acum înainte, firma lui având deja planificate lucrări până prin 2022.

Reporterul Turnul Sfatului a stat de vorbă cu Cosmin Lepădat la o cafea, în Piața Mare, chiar înainte să se închidă din nou restaurantele.

La prima vedere, multe din clădirile din centrul istoric arată decent, mai ales în ultimii ani. Dar ce este în spatele lor? Cât din ce vedem noi arată bine în față și ce este de fapt în spatele acestora?

Elementele de structură ale acestor clădiri sunt foarte degradate având în vedere că mulți ani de zile nu s-a lucrat și, fiind chiriași, nimeni nu a mai băgat bani în lucrări. Enorm de multe elemente de structură sunt foarte degradate, iar referitor la partea de restaurare la fațade am întâlnit zone unde efectiv a fost căzută toată tencuiala și atunci doar de pe planșele pe care ni le dau arhitecții noi reușim să restaurăm, toate lucrările se fac manual.

Cât de aprofundat mergi dacă trebuie să restaurezi o clădire? Ce detalii urmărești?

În primul rând, nu am avut nicio lucrare la care să lucrăm fără arhitect. Colaborăm foarte bine cu domnul Pavelescu și cu domnul Bucur de la istorie. Suntem obligați să lucrăm pe partea de restaurare cu planuri și cu desene ca să ne dăm seama exact ce înseamnă o clădire. Una dintre clădirile mari pe care le-am restaurat este cea de pe străzile Tipografilor, Papiu Ilarian și Cetății, Casa ”Radu Stanca”. Acolo arhitect a fost domnul Bucur Ioan, în proporție de 90% din fațadă nu mai exista, erau căzute foarte multe elemente cu desene și forme. Tot ce se vede pe acea fațadă este făcut de mână.

Aș putea spune că în ultimii 3-4 ani vedem un val de restaurări în zona centrală a Sibiului? Pe Nicolae Bălcescu au rămas puține case la care nu s-a lucrat, la fel și pe strada Mitropoliei, la fel și pe strada Avram Iancu.

Cred că foarte multe persoane ar restaura, dar problema este că actele sunt foarte stufoase. Este foarte greu de făcut un dosar, sunt mulți care merg la București pentru a obține aprobările de la Ministerul Culturii și Cultelor. Durează foarte mult procedurile. Dacă începi un proiect anul acesta, într-un an - un an jumătate ajungi să lucrezi la el. Cunosc o familie în Piața Huet care are o parte dintr-o casă și a stat un an și jumătate pentru a primi aprobarea de la ”Cultură” (Direcția Județeană de Cultură n. r.).

În general, am evitat să lucrez cu instituțiile publice pentru că este nevoie de foarte multe documente și atunci am preferat să lucrez mai mult pe particular. La toate clădirile pe care le-am făcut în momentul de față, am lucrat doar la particular pentru că este mult mai ușor în ceea ce privește documentele.

Există provocări la care nu te așteptai sau surprize neplăcute?

Îți dau un exemplu, la clădirea de la Turnul Sfatului la care am început lucrările, enorm de multe elemente din structură lipsesc și ești obligat să pui la loc fiecare element în parte, problema e că planșele au fost făcute cum au fost făcute. Procesul de obținere a actelor pentru autorizație a început în 2018 și suntem în 2021 acum.

Se vorbea acum câțiva ani de o posibilitate de a introduce centrul Sibiului într-un dosar UNESCO. Ai experiență, ai lucrat în Franța, ar avea Sibiul șansa aceasta?

Șanse ar avea, dar ar fi trebuit lăsate mult mai multe porți deschise. La propriu. Avem pe centru enorm de multe porți prin care poți trece de pe o stradă în cealaltă, dar care acum sunt închise. Când vrei să faci un asemenea lucru, trebuie să lași oamenii să viziteze. Asta înseamnă un oraș UNESCO. Sunt tunele foarte multe care ar trebui deschise, să știi că eu am intrat în ele când eram copil. Este unul la spitalul de Pediatrie în care poți intra și pe care îl poți vizita, mai este unul la Biserica Ursulinelor...

La polul opus, dacă ești proprietar este o practică în Sibiu să mai lași câte un colț să se deterioreze ca să fie mai ușor pe urmă să schimbi destinația sau să faci altceva din el?

Probabil așa vorbesc oamenii din afară. În general, oamenii nu au banii necesari să reabiliteze chiar tot și primăria ar trebui să se implice mult mai mult și să ia inițiativa. Avem exemplul din Oradea, primăria a făcut acolo tot, iar Oradea va ajunge azi-mâine să depășească Sibiul.

Pentru că am pornit de la ideea de afacere, e rentabil să ai o astfel de inițiativă în Sibiu?

Până acum sunt mulțumit, eu nu am venit acasă să câștig efectiv bani. În primul rând am venit să dezvolt un lucru deosebit față de toate aceste firme care sunt cum sunt, iar în perspectivă mă pot gândi și la un venit decent. M-am bucurat foarte mult că în ultimii ani de când am deschis am avansat foarte mult cu firma. Sunt câteva aspecte la care țin foarte mult. În primul rând, transparența este cea mai importantă, dar pentru mine și seriozitatea, punctualitatea au contat foarte mult indiferent că am câștigat sau am pierdut. Și la o întâlnire prefer să merg cu cinci minute mai repede decât să întârzii. Am lucrat foarte mult cu nemții și m-au învățat foarte multe lucruri, printre care și seriozitatea și punctualitatea.

Oamenii au mai observat că în ultimii ani parcă dispar din „ochii Sibiului”. Chiar dispar sau este doar o senzație?

Probabil sunt firme care nu îi mai fac. Dacă ar fi să descriem în amănunt clădirea asta la care lucrez acum, eu am poze din 1800 unde erau doi ochi, clădirea era mult mai mare, erau niște ziduri, în spate, de asemenea, exista doar un tunel, nu erau două tunele. Noi încercăm să respectăm ce ni se dă în plan.

Din ce știi, primăria dă amenzi pentru clădiri care nu sunt restaurate corect?

Din câte știu eu, se dau amenzi sau avertismente. Din această cauză, majoritatea renovează. Mai avem pe Mitropoliei două fețe de restaurat, mai avem pe Tribunei încă una. În general, în acest an, toate aprobările pe care le primesc sunt pentru lucrări pe care le vom face anul viitor. Sperăm să funcționeze lucrurile și să mergem înainte.

Cum este întoarcerea acasă? Cum ai regăsit Sibiul?

Mă bucur că stau alături de familie și se vede o schimbare înspre bine, cu speranța că va fi bine în viitor. Noi ne dăm tot interesul să facem lucrurile cât de bine se poate.

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

2 comentarii

BON

Acum 1 lună

Tot respectul pentru bunele intenţii şi pentru munca depusă! Să sperăm însă că va avea tot sprijinul din partea Primăriei...
Raspunde

Zacuscă

Acum 2 săptămâni

E infiorator cand citesti cuvantul "bine" in atat de multe fraze.... "sa facem cat mai bine", "sa fie bine", etc etc. Cred ca nimeni nu se gandeste de fapt sa faca rau, nici chiar cei care fac lucruri oribile.... tot bine fac si aia, doar ca pentru ei, in acceptiunea lor, la fel ca si astia "buni" care il tot repeta. Cuvinte mai bune ar fi corect sau util... dar pana sa intelegem nuanta asta, mergem cu "binele", inainte, ca doar drumul spre iad, e pavat cu bune intentii. Intr-o lume in care tot mai greu intalnesti oameni care inteleg regulile si de ce ele exista.... toti murmura cuvantul "bine", in timp ce se indreapta spre cele mai adanci prapastii. "Forta a binelui" au fost si americanii in 1945 cand au aruncat cu bombele si au ars cu napalm Japonia.... tot bine era si ala. Of of... si Stalin tot "bine" facea.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus