Reportaj. Să mergi la Monza fără să te intereseze Formula 1. Turist printre dependenții de viteză

Am părăsit Formula 1 pe vremea în care mai intrau pe grila de start Prost, Senna ori Schumacher. Între anii `90 și prezent, pentru mine, e un hău negru, în ceea ce privește Formula 1, din care se mai zbat din când în când câteva flash-uri: câte un accident, mult Mercedes, starea de sănătate a lui Schumacher ori vreun podium răzleț prezentat la vreun buletin de știri. În rest nimic, nu m-a interesat Formula 1 nici cât campionatele mondiale de gimnastică ori cât liga europeană la handbal masculin.

S-a ivit totuși ocazia de a ajunge la Monza în week-end-ul în care se afla acolo și marele circ, așa cum se alintă Formula 1 în șabloane, și am redescoperit fenomenul. Pentru că nu-i așa, fiecare sport e un fenomen în felul lui.

Un regat pentru o parcare

Dar degeaba ajungi acolo dacă nu ai unde să-ți lași mașina. În toate site-urile de prezentare figurează o parcare de sute de locuri, însă în realitate accesul e limitat. Foarte limitat. Imposibil. Chiar și în condițiile în care accesul în circuit se face la jumătate din capacitate din cauza covidului. La prima stradă care dă spre parcare, un polițist ne-a făcut semn să înaintăm: acces interzis. La a doua, la fel. La a treia, polițistul ne spune că pentru a intra în parcare trebuie să ne întoarcem înapoi vreo trei intersecții. Întorși la prima, suntem îndrumați spre oraș. ”Parcați în locurile din oraș, aici e interzis”, ne-a repezit polițistul care tocmai lăsa să intre un Porsche nou – nouț.

Ne încurcăm prin străzile strâmte din centrul istoric și singura parcare cu câteva locuri disponibile e în curtea unei biserici. După ce mulțumim cerului pentru noroc, citim un indicator în care ni se explică că locul e destinat exclusiv celor care participă la slujbe, cununii, înmormântări și botezuri. Nu neapărat în ordinea asta. În plus, accesul se face printr-o barieră care se închide la un moment dat. Privind în viitor și văzându-mă căutând preotul care să ridice bariera, m-a determinat să scot mașina și să caut alt loc. Nu cu multă fericire pe chip am observat un BMW cu numere de Vâlcea parcat într-un loc ideal, la doi metri de aleea care te ducea direct la intrarea principală. Nu și aici!

Am găsit în final un loc printre blocuri, între o sală de fitness și un coafor, așa că am început să fac primii din cei peste 12 mii de pași, câți s-au adunat la finalul unei zile.

Templul timpului liber

Circuitul se află în mijlocul unui parc, Parco di Monza, unul din cele mai mari din Europa. Se întinde pe o suprafață de 688 hectare (6,88 km2), și este considerat a fi cel mai mare parc îngrădit din Europa și al patrulea cel mai mare parc după Mandria din Venaria Reale (Italia), Richmond Park din Londra (Anglia) și Parcul Phoenix din Dublin (Irlanda).

Parcul a fost comandat de fiul vitreg al lui Napoleon, Eugène de Beauharnais, în timpul ocupației franceze din nordul Italiei, ca parte exterioară a grădinii palatului său regal (Vila Regală din Monza); a fost finalizată în 1808. Vila e absolut monumentală, se deschide pe un bulevard larg, plin de copaci, într-o risipă atât de mare de spațiu, încât orice dezvoltator imobiliar din Șelimbăr ar face instant infarct dacă ar vedea-o.

Aproximativ o treime din parc este ocupată de păduri, în timp ce restul este păstrat ca gazon, iar pe lângă circuit aici se mai află și un hipodrom ridicat încă din anii 20, dar și un teren de golf, locul unde s-au desfășurat mai multe ediții ale Open-ului italian.

Totul pentru F1

Ordinea e stabilită în jurul perimetrului de absolut toți purtătorii de uniformă italieni. E frapant să vezi patrulând mașini de gardă financiară, pompieri, crucea roșie, carabinieri, poliție rutieră, poliție locală. Mai mult, la intrarea în primul cerc de triere stau de veghe voluntarii de la asociațiile alpine. La o atâta risipă de personal nici nu m-a mai mirat că ultimul cerc, compus din cei care trebuia să-ți indice locul în arenă era compus de tineri de alte naționalități. Noi am dat de un rus pur-sânge care vorbea italiana prost și cu un puternic accent, iar în engleză încurca permanent stânga cu dreapta.

Deși accesul ar trebui să se facă pe bază de bilet, doar când am intrat în arenă ni s-a cerut dovada prezenței acestuia, până atunci tot ce a contat a fost certificatul verde. E pentru prima dată, am înțeles, când nu se mai acordă acces doar pentru incintă, toți participanții trebuia să aibă dovada unui loc în tribune.

Siguranța e extrem de importantă, la punctele importante de acces, pe lângă ”șicanele” din betoane care ar împiedica un șofer kamikaze să intre în mulțime, se văd o mulțime de mașini de armată, dar și adevărate turnuri de supraveghere, un fel de macara mobilă cu multe camere video, care pot scana absolut tot ce mișcă în perimetru.

Cozi ca la concerte

N-am simțit nicio diferență între un concert Rolling Stones ori Metallica și o cursă de Formula 1, în privința atmosferei din jurul evenimentului. Pizza, hot-dog, hamburger și multă bere. Plus magazine. Dacă la muzică găsești tricouri cu limbi scoase, Jagger sau Ulrich, aici dai de Verstappen, Bottas și, evident, Hamilton. Din sută în sută de metri găsești același set-up, un cort de cumpărături, unul de fise, altul cu bere și ultimul, cu mâncare. Evident, așa cum se întâmplă și la concertele de muzică, coada se mută în funcție de un orar clar: la primele ore stai la fise, să schimbi bani, pe urmă hoardele de oameni se pun în rând la bere și mâncare. Când începe o sesiune de pregătire sau chiar cursa, dispar toți. Ca la revenire să se repete: fise, bere și mâncare.

Astfel că și la Formula 1 mai mult de jumătate din timp ți-l petreci vizionând o ceafă. Nu sub o bandană, ca la Rolling Stones, ci sub o șapcă, în această situație. O șapcă foarte scumpă de altfel.

Să mergi cu buzunarul plin

Un hotdog costă 9 euro, tot atât cât costă un burger clasic. Unul vegetarian sau un cheesburger costă mai mult: 10,5 euro. O pizza margherita face 7,5 euro, iar una cu brânză și ciuperci îți scoate din buzunar 9 euro.

O bere costă aici 7,5 euro și e clasică, la draft. Dar mai ieftină decât un suc, care costă 9,5 euro, în timp ce o cafea sau o apă au același preț, un euro și 50 de cenți.

Dar ăsta e doar mărunțișul. Un tricou poate ajunge la peste 80 de euro, iar o șapcă din sezonul actual trece de 30 de euro. Nici asta nu e atât de important când te uiți la bilete. Ca să intri vineri, la calificări, te costă minim 150 de euro de persoană, iar pentru copii trebuie să plătești 30 de euro. Cu cât te apropii de cursa de duminică, cu atât e mai scump, ajungând la un bilet de minim 400 de euro. Bine, poți scoate din buzunar cel puțin 6 mii de euro pentru câteva ore. Atât costă un bilet de acces VIP, în care, dacă ai noroc, poți face chiar și un selfie cu pilotul favorit. Duminică, astfel de VIP-uri au fost actorul Vin Diesel și atletul Usain Bolt.

Miros de cartofi prăjiți

Din orice punct ai ajunge pe circuit, oricum nu poți vedea decât câte o mașină, cât clipești din ochi, poate un carambol, dacă ești extrem de norocos. Oricât de cinic ar suna. Zumzetul motoarelor însă îți vor rămâne mult timp în urechi, fapt pentru care cei mai înfocați fani care vin cu copiii îi dotează din start cu căști speciale care acoperă zgomotul de fond. Dincolo de atmosferă, de tifosi, de mulțimea de oameni care vorbesc în toate limbile pământului, e interesantă senzația că asiști la cel mai mare party cu cartofi prăjiți. Chiar asta e senzația. Dacă la ieșirea mașinilor de Formula 1 nu e această senzație atât de proeminentă, la cele de Formula 2 este extrem de clar. Asta, fiindcă folosesc combustibil eco. Este prevăzut ca până în 2025 motoarele de Formula 1 să fie alimentate cu un combustibil provenind 100% din surse sustenabile. Și mai mulți cartofi prăjiți...

Viteză în liniște

Când pleci de pe circuit, extenuat de zgomot, mers, senzații, experiență, italienii te reintroduc treptat în ritmul normal de viață. În parc sunt cupluri de octogenari, cel puțin, care se plimbă alene cu bicicletele, tineri care aleargă pentru a se menține la fel de tineri, iar undeva mai feriți, grupuri de 10-20 de persoane joacă "boccia". E varianta italiană a pétanque-ului francez, un soi de joc în care trebuie să arunci cât mai aproape de o poziție stabilită, cu bile de metal. Sigur l-ați mai văzut în filmele cu mafioți italieni.

Alții, se strâng la câte o masă și joacă cărți. Se joacă ”scopa” sau ”scopa di Quindici”, ceva asemănător jocului de poker. Liniștiți, eventual cu un pahar de vin în mână, fără griji și între prieteni. Violența, rapiditatea, fuga de acum câteva minute e lăsată în urmă. Viața, aici, aproape de Mediterana, se duce în relanti.

A câștigat Ricciardo

Daniel Ricciardo a obținut dumunică, la Monza, primul său succes sub culorile echipei McLaren şi al optulea din cariera sa în Formula 1. A fost urmat de coechipierul său, britanicul Lando Norris, iar pe poziţia a treia s-a clasat finlandezul Valterri Bottas (Mercedes), la 4,921 sec. Interesant a fost că Bottas a pornit în cursă de pe ultima poziție, fiind retrogradat după ce mecanicii au făcut modificări la monopostul său.

Bottas câștigase cursa de sprint de sâmbătă, dar Verstappen a plecat din pole-position din cauza strategiei echipei Mercedes. Pilotul echipei Red Bull a abandonat însă rapid după un acroșaj cu Lewis Hamilton (Mercedes).

Verstappen conduce în clasamentului general al Campionatului Mondial de Formula 1, cu un avans de numai cinci puncte faţă de Hamilton, cu opt etape înainte de finalul sezonului.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).