Joyme Pub. Enigma pastelor uscate

Fix în capul Bulevardului Mihai Viteazu, unde înțeapă Calea Dumbărvii, e și Joyme Pub. Pare ceva tribunal, DNA, sediu militar, pentru că spațiul se află în interiorul șirului de clădiri cu iz justițio-militar din zonă. Acele clădiri care se vopsesc la ordin și arată atât de ordonate, încât par dintr-un alt decor, în mijlocul unui oraș din ce în ce mai pestriț.

Am impresia că terasa ce iese pe trotuar e doar nadă, pentru sperioșii care nu cred că înăuntru e ceva civil. Nu merită altfel să riști, să intri pentru o bere și să mai ieși între 6 luni și doi ani, pentru că ”sigur găsesc ei ceva”, după impresia populară.

De altfel, terasa asta nu are nicio noimă. Nu m-ar încânta defel să stau pe trotuar, între mașinile care zburdă pe patru benzi și cele care fac drifturi în giratoriu. Era și goală la ora amiezii la care am fost noi.

După ce intri și dai o tură, afli că de fapt localul ascunde adevărata terasă. Una ferită, discretă, în care poți sta liniștit la o cină, un dejun sau chiar un pahar mai lung. Asta, dacă nu te umple de praf șantierul din zonă. Alte clădiri militare.

Spațiul pare modern, înclină clar spre un pub, așa cum îi spune și numele, singura chichiță pe care nu o înțeleg e cupola de cupru de deasupra barului care arată fix ca o ciupercă și nu pare să se lege cu nimic altceva. M-am gândit că poate fi hotă, însă bucătăria nu e acolo. Pare puțin scoasă din peisaj, din punctul meu de vedere, în rest totul e făcut cu gust.

Am cerut din meniu un humus cu dulceață de ardei iute, babgulyás, paste cu trufe și penne arrabiatta. Precum și o bere la draft, dacă tot suntem într-un pub și un Aperol spritz. Le luăm pe rând.

În primul rând ospătarul, o tânără simpatică, care transpira însă prin toți porii senzația că e într-un loc în care nu-i face plăcere să fie.

Fiind în impas atunci când era să alegem între două feluri de mâncare, a așteptat cuminte și nu i-a trecut prin cap să ne ajute cu vreo sugestie. În plus, discutând despre meniu, ne-a dat impresia că-i este aproape la fel de străin precum ne este și nouă. Nu e foarte deranjant, dar îți dă impresia de loc în care nu se stă prea mult, și atunci poate te întrebi și despre calitatea produselor.

Pot înțelege lipsa oamenilor din domeniu, dar nu cred că e un efort colosal ca oamenii să știe câte ceva despre ce servesc. Pentru că altfel, pui un panou ca la KFC și pentru 5-10 lei în minus, la fiecare notă, scoți din schemă ospătarii.

Mâncarea e bună, humusul a fost chiar apreciat, absolut nimic de comentat. A venit prompt, odată cu gulyás-ul, iar foccacia a fost la comun. Nu știu dacă a fost o porție dublă sau nu, zic și eu să mai bag o strâmbă, dar despre fiecare preparat, atât humusul, cât și gulyás-ul, se zice în meniu că se servește cu foccacia. Una bună, călduță, înmiresmată, exact pe gustul nostru.

Gulyás-ul a fost și el un preparat bun, adaptat bine preferințelor culinare ale românilor, adică nu chiar atât de picant ca în Ungaria. De notat ar fi și porția de ceapă, care a venit fără să o fi cerut în mod explicit. Dar nu erau mai mult de trei felii, subțiri, așa că nu a fost paguba prea mare, mă gândesc.

La paste, însă, surpriza a fost mare și neplăcută. Atât cele cu trufe, cât și cele ”nervoase” erau pur și simplu uscate. În plus, dacă scoteai ”capacul” rece de deasupra, jos erau fierbinți. Nu am reușit să-mi explic felul în care au fost preparate, iar apoi servite, însă senzația nu a fost bună deloc.

Gustul lor era bun, însă senzația de a vedea o crustă de paste și parmezan deasupra nu a fost deloc plăcută. Era ca ciorba de fasole servită în pâine, cum se face în unele restaurante. Scoți capacul rece și înăuntru găsești ciorba caldă.

O altă problemă am identificat-o la Aperol spritz. Probabil că barmanul a rămas fără Aperol, pentru că în pahar era numai gheață, mult prosecco și chiar puțin, de decor, Aperol, iar gustul nu era cel care trebuia.

Ca să vă faceți o idee de costuri, hummusul cu năut costă 29 de lei, pennele arrabiatta fac 31 de lei, iar babgulyás-ul costă 21 de lei.

În total, toată masa ne-a costat 174 de lei, iar senzația generală a fost că ne-am întoarce. Dar doar pentru un pahar de ceva. Eventual să fie o băutură îmbuteliată, pentru că în barman nu am deloc încredere.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.