Sâmbătă,
20.07.2024
Ploi Moderate
Acum
32°C

FOTO VIDEO Reportaj în lumea extrem de rarefiată a MotoGP. Ce fac VIP-urile la ultra all-inclusive

FOTO VIDEO Reportaj în lumea extrem de rarefiată a MotoGP. Ce fac VIP-urile la ultra all-inclusive

Hotel, transport, acces pe pistă și pe safety car, fine dining, șampanie, tură pe circuit cu motorul, întâlniri cu piloții, dialoguri cu inginerii echipelor. Acesta este în mare răsfățul de care se bucură invitații echipelor, sponsorilor sau cei care-și permit bilete de câteva mii de euro pentru a avea acces oriunde, un ultra all-inclusive, într-un week-end de MotoGP.

Câțiva din cele câteva sute de milioane

Peste 400 de milioane de oameni urmăresc anual cursele MotoGP, regina curselor de motociclism din toată lumea. Cei mai mulți stau în fața ecranelor, urmărind cursele în direct. Piramida se restrânge cu cei care urmăresc cursele online, la ore, zile sau chiar săptămâni după încheierea lor. Câteva sute de mii se duc pe circuit pentru a vedea antrenamentele oficiale și eventual cursa live. Și ne apropiem de vârful piramidei. Dintre aceștia, doar câteva sute, urmăresc cursele din zona VIP, de acolo de unde se vede tot, în detaliu, iar singura preocupare a organizatorilor e să te simți cel mai important om de pe pământ.

Etapa de MotoGP din Austria, de pe circuitul Red Bull Ring din Spielberg, este patronată din acest an, și pentru următorii doi, de către o compania românească, CriptoDATA TECH. Liderul din tehnologia blockchain a cumpărat cu câteva zeci de milioane de euro pentru a deveni principalul partener al etapei de MotoGP, iar pe lângă asta și-a propus să intre și pe piața Formulei 1. Cel mai probabil din sezonul viitor, după cum a mărturisit într-un interviu CEO-ul companiei, Ovidiu Toma. El a facilitat prezența Turnul Sfatului la Marele Premiu al Austriei, obiectul reportajului de mai jos.

Loz în plic pentru milionari

Locul destinat VIP-urilor este, așa cum se întâmplă pe mai toate circuitele, deasupra garajelor. Pe o parte vezi ”ieșirile de la boxe”, așa cum se spune în limbajul ”lemnificat” al sporturilor de profil, iar pe cealaltă, zecile de tiruri care găzduiesc echipele, motocicletele și tot personalul echipelor de MotoGP. Interesante sunt ambele zone, dacă în față vezi pista tocmai la linia de sosire și grila de plecare, dar și freamătul echipelor tehnice, în spate vezi ”muncitorii”. Piese, cauciucuri, dulapuri cu scule, oameni care-și sorb cafea în drum spre cabine, rulote, tiruri strânse unele lângă altele care se unesc pe alocuri și formează mici terase pentru personal.

Accesul se face după câteva baraje, iar codurile de pe legitimații e scanat atât la intrare, cât și la ieșire, de fiecare dată, astfel că se știe exact parcursul fiecărui invitat și se are și o evidență a oamenilor care sunt în incintă în fiecare moment al zilei.

La prima intrare, indiferent că ești milionar, pilot, însoțitor sau orice altceva, primești un bilet de loterie în care nu se spune ce poți câștiga, însă la care nimeni nici nu am văzut pe cineva să câștige. Ce e interesant, e faptul că fiecare își răzuiește cuminte biletul, indiferent cât de gros e portofelul.

Ora de joacă și ora de știință

Toată tribuna e o imensă sală de mese, de fapt, cu două locuri de promenadă, la ”tir-uri” și către pistă. Diferitele încăperi ascund restaurante, mini-săli de conferință, baruri și chiar o zonă ”de fun”. Aici tronează o motocicletă de pe care poți urma liniile circuitului. În față ai un monitor și boxe de unde poți urmări și auzi parcursul tău pe pistă, întocmai ca pe un joc video. Diferența e că aici au un motor cât se poate de real. Nu lipsește nici măcar lichidul de frână din sticluță. Se lasă înclinată de călăreț, în funcție de viraje și poți simula întocmai ce simte un pilot la viteze ce ajung la peste 300 de kilometri pe oră.

Și asta nu e tot. Dacă tot ieși în sectorul VIP, lângă tine ai și un instructor care-ți arată calm exact ce trebuie să faci. Iar dacă îl asculți chiar poți învăța multe. Vorbește engleză cu puternic accent italian, iar în lumea MotoGP asta înseamnă că știe perfect despre ce vorbește.

Imediat lângă, e o sală în care la diferite ore vin invitați din tirurile de mai jos și vorbesc celor interesați de micile secrete ale acestei lumi. Eu am prins o discuție legată despre frâne. Ce produse se folosesc, de ce sunt atât de importante, ce strategii există până și aici.

Discuțiile sunt lejere, se pun întrebări, iar oamenii stau calmi la o masă și sorb dintr-un cocktail, șampanie, ori o simplă bere.

Atenție, dispar paharele!

Așa cum am mai spus, interiorul este practic un imens bar-restaurant. Sunt sute de mese, fiecare atent aranjată, până la cel mai mic detaliu. Chelnerii se învârt permanent, sunt atenți la invitați și cerințele lor și de multe ori se produc, tocmai din cauza acestei griji pentru ordine, apar tot felul de situații amuzante.

Îți iei ca tot omul un pahar de ceva, și, așa cum se întâmplă în astfel de medii extrem de captivante, de învârți în stânga, dreapta, nu stai pe scaun non-stop. Dacă te-ai întors un minut, îți dispare și paharul, chiar dacă era plin. Și atunci intervine stânjeneala de a te întoarce la bar la cinci minute după tura precedentă și mai ceri unul. ”Tot Gin Fizz?” Barmanii zâmbesc, probabil știu și ei care e problema, însă tot îi spui cumva vinovat: ”Știi, mi-a dispărut paharul”...

Doriți un somon cu dashi, kotsuobushi și nori?

Poți servi și masa, evident, însă fiecare invitat trebuie să-și știe zona. În funcție de felul în care au ajuns acolo, sunt zone în care s-a plătit bilet sau restaurante ce aparțin diverșilor sponsori, dedicate invitaților lor.

Într-un astfel de restaurant, în chiar ziua cursei, se servea ca starter salată de qinoa cu mango și edamame. Edamame sunt de fapt boabe de soia imature, lăsate în păstaie, legumă ce se găsește în bucătăriile asiatice.

Felul principal putea fi ales între tofu sote cu susan, usturoi și iaurt cu dresing pe bază de fistic, risotto verde cu busuioc, somon cu dashi (supă tradițională japoneză), kotsuobushi (ton afumat și lăsat să fermenteze) și nori (o algă marină comestibilă uscată) sau coaste Black Angus, tzatziki și muștar de bere afumată.

La desert puteai alege între bomboane de ciocolată și caramel, tort Sacher și Green tea mochi. Aceasta din urmă e o prăjitură japoneză de orez. În interior, mochi are diferite tipuri de umplutură, cum ar fi pastă de fasole dulce, căpșuni sau înghețată. Iar între mese erau la discreție prăjiturele asortate, fără nume, bomboane și popcorn dulce.

De fapt e greșit spus ”puteai alege” pentru că nu există o porție limitată. Sau un singur fel. Dacă te plictisești sau ai un apetit deplasat, le poți încerca pe toate, fără ca cineva să-ți arate obrazul. Dar și aici se aplică același principiu ca la băuturi: grijă mare la farfurie. Dacă ai dispărut, rămâi fără ea pentru că ți-o strânge ospătarul și trebuie să o iei de la capăt.

Evident că pe meniuri nu apare niciun preț, pentru că odată ajuns aici, totul este gratis. Astfel că o farfurie care ar putea face față cu ușurință concurenței din multe restaurante cu stele Michelin are o valoare mai mică decât un banal crenvurst în chiflă.

La cât pleacă safety-carul?

Între calificări și diferitele curse ale zilei se fac permanent tot felul de liste. Te poți înscrie, evident, gratuit, la un post cu motorul pe circuit. Sunt piloți și motociclete cu două locuri adaptate pentru curse care așteaptă în dreptul liniei de start. Invitații, îmbrăcați în combinezoane de curse și cu semnătura dată în avans că în cazul unui accident nu au niciun fel de pretenții de la organizatori se urcă pe șa și zburdă cu viteze ce depășesc 200 de kilometri la oră. Jocul e la fel pentru toți: plecare se face pe roata din spate și cu scârțâit puternic și motor ambalat, iar sosirea se face pe roata din față cu un pasager crispat dar fericit: Am mers pe circuit sub privirile miilor de spectatori care așteapta adevăratul spectacol.

O altă listă se face pentru ture de circuit cu mașina de siguranță, safety-car. În dreapta pilotului, tot echipat, inclusiv cu cască pe cap, tot cu semnătură dată în avans, iei în piept tot circuitul la viteze amețitoare.

O altă distracție, și tot pe listă, din motive de siguranță, constă în participarea direct de pe sol la plecarea piloților. Spectatorii stau pe margine înaintea startului, la un metru de participanți, iar la start stau în spatele parapeților, luând în nări tot izul de combustibil ars, cauciuc și asfalt aproape topit.

Pentru cei care preferă siguranța se poate da o tură printre tirurile din spate, să vezi la milimetru viața ”circului” motoGP.

În plus, în funcție de programul piloților, mai ales în zilele de calificări, aceștia au timp câte o jumătate de oră să urce pentru fotografii și discuții. Autografe mai puțin. E o senzație de viață împlinită când stai și tu și sorbi dintr-un prosecco, iar pe lângă tine tocmai a trecut Jorge Martin. Sau Brad Binder. Și nici măcar nu-s cu treabă. Singura lor grijă e să nu rămână nimeni nemulțumit că nu a fost salutat, că nu s-a făcut o fotografie sau nu s-a răspuns la o întrebare.

Totul se desfășoară însă într-o atmosferă calmă, fără extazieri și atacuri de panică, de parcă toată lumea se știe de cel puțin o viață: ”Salut omule, totul OK? Te simți bine?”

Când chinezoaica din Turcia îți dădăcește copilul

Atmosfera lejeră nu vine de la alcoolul dat oricui îl cere. Care alcool nu e deloc ieftin, iar cocktailurile sunt absolut magnifice. Ci de la felul de a fi al unor oameni pe care banii nu par să-i fi schimbat. Sau cel puțin nu pe aceștia. O doamnă din China, care s-a dovedit a fi reprezentanta unei companii energetice a statului chinez în Turcia e preocupată mai mult de felul în care nu socializează copiii, decât de cursă. Invitată și ea la eveniment, ține cu tot dinadinsul ca niciun copil să nu stea înfundat în telefon, într-un colț de fotoliu, ci să iasă, să participe, să vorbească și să simtă tot ce-i în jurul lor. ”Am și eu o fiică de 12 ani, nu mi-ar plăcea să știu că a ratat nicio experiență nouă. Telefonul îl are și mâine”, explică ea repede. Aceleași probleme și în stratosferă...

Întâlnirea tuturor statelor

Dincolo de cursă, socializarea adulților, de această dată, e foarte importantă. Nu sunt evitați oameni, toată lumea vorbește cu toată lumea. E ca un club în care deși nu știi pe nimeni, numai pentru că au ajuns acolo e o garanție că sunt oamenii care trebuie.

Indiferent de statut sau de banii din cont cu toții vor să cunoască impresii, gânduri, oameni. Așa se face că în toiul competiției, te trezești la o masă vorbind despre Zelenski, China, Putin și Taiwan cu un ucrainean, un britanic și un chinez. Fiecare își ține perfect linia, de parcă ai citi agenții de știri oficiale, nu păreri personale, însă totul se încheie în momentul când cineva vorbește de fapt în numele tuturor: Hai să ne oprim aici, nimeni nu pare decis să asculte de fapt argumentul celuilalt.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

1 comentarii

John doe

Acum 1 an

"Reportaj" sau altcumva spus, v-au invitat acolo ca sa le faceti apoi reclama sub forma unui "reportaj" ;)
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus