Radu Szekely despre transformările din educație: de ce nu cresc salariile și de ce este nevoie de directori administrativi

Radu Szekely, consilierul ministrului educației, s-a aflat săptămâna trecută într-o delegație la Sibiu. Cu această ocazie a acordat un interviu reporterului Turnul Sfatului în care a vorbit despre viziunea celor de la Ministerul Educației despre noua lege a educației.

Dicuția a venit într-un context în care se cere demisia ministrului printr-o petiție semnată deja de zeci de mii de români și schimbarea radicală a acestei legi. Iată ce spune consilierul despre motorul de pornire al legii, despre salariile cadrelor didactice sau despre ce se crede că va schimba această lege.

Pentru început vreau să vă întreb dacă cei care lucrează la legea educației, cei din minister care iau decizii sunt oameni care cunosc cu adevărat realitatea din școala românească? Sunt oameni care au lucrat în școlile noastre și cunosc până în cel mai mic detaliu, de exemplu, o școală din satele aflate în zone defavorizate?

Da. Este greșit să presupunem că legea a fost scrisă de persoane care nu cunosc sistemul.

Și credeți că toate schimbările gândite îi vizează pe toți elevii și profesorii României?

Da, îi vizează pe toți. Nu este ceva care se va întâmpla peste noapte. Da, realitățile se cunosc. Oamenii care au lucrat la lege și anterior legii, la proiectul România Educată, pentru că a fost foarte multă lume implicată, asta uităm acum când criticăm. Au fost oameni implicați din toate mediile și propunerile care au venit reflectă nivelul acesta de cunoaștere și cred că tocmai din cauza aceasta cumva, legea pare să aibă două dimensiuni.

O dimensiune pentru un mediu mai avantajat și alta pentru cel dezavantajat. Legea nu putea pleca de la principiul unei egalități, pentru că nu există în societatea noastră această egalitate. Atunci măsurile puse în practică vor reflecta lipsa aceasta de echitate și vor încerca să diminueze aceste diferențe. Și vă dau câteva exemple: modul în care este gândit programul de burse, programele remediale cum este a doua șansă și felul în care sunt încurajați profesorii să meargă ăn școlile din rural și cum se permite autorităților de la sat să ia măsuri care până acum nu erau posibile. De exemplu să facă consorții sau să permită unei alte entități să vină și să facă în comunitatea respectivă școală pentru că ei nu reușesc să ofere la un nivel de calitate suficientă educație.

Însă, dincolo de latura asta socială noi trebuie să ne asigurăm că o să crească calitatea actului educațional și acolo trebuie să lucreze mai bine Ministerul Educației. Să asigurăm resursă umană de calitate, să formăm resursa care este acolo, chiar dacă nu este, în momentul de față, calificată. Știm că în mediul rural este mai greu să duci profesori calificați. Este o realitate pe care o putem modifica, printr-o primă de instalare, eventual, în colaborare cu primăriile, consiliile locale să le asigure locuință, dar nu cred că va fi suficient. Sunt factori care atrag într-o oarecare măsură tineri absolvenți, dar niciodată comunitatea rurală nu va avea nivelul de servicii al unui municipiu sau oraș. Și este de înțeles.

Care sunt modelele valorice după care au lucrat specialiștii care s-au ocupat de noua lege a educației?

Încredere, echitate, excelență, flexibilitate, cred că acestea sunt valorile fundamentale, pentru că au fost mai multe. Încrederea în sensul că, pentru a avea o educație de calitate, trebuie să ai, în primul rând, profesori care trebuie să aibă încredere în ei, sistemul trebuie să aibă încredere în el ca să poată să dea sentimentul acesta de încredere și elevilor și părinților.

Atâta vreme cât sistemul în sine nu este dezvoltat pe încredere și există întotdeauna suspiciuni, temeri, că celălalt nu-și face bine treaba, nu ne concentrăm pe noi și nu avem încredere în colegi este foarte greu să creezi un lucru de calitate și nu doar în învățământ, în orice alt domeniu. Din păcate realitățile din ultimii 30 de ani au creat o lipsă de încredere în sine a profesorilor care nu se mai văd realizați, în consecință nu au încredere în ei și asta se vede în modul în care ei reacționează cu angajatorul, cu sistemul de fapt. Pentru că orice schimbare se propune nu au încredere că va fi în beneficiul educației.

În momentul în care s-a gândit legea și proiectul România Educată, în ansamblu, asta a fost o valoare fundamentală care ar trebui să se vadă. Din punctul meu de vedere se vede, doar că este primită prost, pentru că oamenii nu o împărățesc ca valoare.

Ați adus în discuție faptul că dascălii nu au încredere în ei pentru că nu sunt valorificați. De ce sunt ignorate salariile lor?

Legea propune o soluție la asta în măsura în care ni se vor aloca fondurile necesare. Problema a fost mereu asta. Ministerul Educației a susținut creșteri salariale, însă nu sunt bani. Realitatea este că vorbim despre cel mai mare sistem public ca angajator, iar o creștere salarială are un impact bugetar foarte mare, impactul bugetar al propunerilor legislative din acest pachet înseamnă, de fapt, dublarea bugetului Ministerului Educație în următorii trei, patru ani, ceea ce, din nou, se poate face dacă există voință politică și dacă există bani pe piață.

De undeva trebuie să se ia aceste fonduri pentru a veni la ministerul educației. Este ușor de identificat nevoiea, dar este mult mai greu de identificat resursa. Atunci soluția este creșterea veniturilor la bugetul de stat care va trebui gândită politic. Nu vreau să mă pronunț pentru că nu sunt din domeniul finanțelor, însă va trebui văzut în ce măsură impozitele care se colectează au în vedere și această componentă a educației.

Pe de altă parte, doar creșterea salarială nu este suficientă, ci trebuie combinată cu o serie de măsuri care să și eficientizeze resursa umană. În lege este prevăzută creșterea salarială, dar această prevedere trebuie să treacă de Ministerul Muncii pentru că, în mod normal, salariile la nivelul serviciului public sunt stabilite prin legea salarizării unice, nu sectorial. Prevederea din lege este ca salariul unui debutant să fie identic cu salariul mediu pe economie din anul precedent. Deci în fiecare lună ianuarie salariul se modifică în funcție de salariul mediu din anul precedent. Asta înseamnă că din anul în care legea intră în vigoare salariile debutanților vor crește cu 43%, urmând ca celelalte să crească în funcție de coeficient, poate nu chiar cu 43%. Prin asta noi ne dorim să atragem absolvenți din mediul universitar care să fie printre cei mai buni. Mulți au renunțat la învățământ doar pentru că în mediul privat câștigă cu trei, patru sute de lei mai mult, ceea ce este mult pe lună. Încercăm aici, la intrare, să rezolvăm problema. Pentru cei care se află deja în sistem nu știu dacă este un factor motivațional suficient. Adică, de va fi să câștigi mai mult, te va face să-ți schimbi structural procesul de predare – învățare, să-l adaptezi, să fii mai eficient, să te concentrezi mai mult pe rezultate, doar pentru că primești o mie de lei în plus la salariu?

Dacă mă întrebați pe mine cred că implicarea ar fi fie mai mare.

Posibil, la unii sunt convins că așa va fi. Dar este greu de decis care va fi factorul motivant. La unii va fi salariul, la alții va fi momentul în care apar ceilalți factori: susținerea din partea directorului, o formare profesională relevantă și altele.

Bine, atunci cu toții știm că de curând ministerul a primit de la reprezentanții școlilor din România părerile și sugestiile lor cu privire la noua lege a educației. Au spus punctual ce li se pare viabil și ce nu. Ce părere v-au făcut? Care sunt principalele lor nemulțumiri?

Avem o tendință de-a ne concentra pe deficit. Asta este ceva tipic societății moderne, nu doar României. Ei au punctat lucrurile care cred ei că nu vor merge și foarte puțini au punctat lucrurile pe care le văd pozitive sau cei care consideră că aceleași lucruri ar fi pozitive nu au spus nimic. Din feedback-ul primit majoritatea s-au concentrat pe formă, adică reorganizarea instituțională, de exemplu, nu este văzută cu ochi buni, pentru că creează haos. Da, o organizare instituțională creează haos, în orice mediu. Atunci când schimbi structurile există o perioadă de haos pe care trebuie să o gestionăm.

Dacă tot ați atins punctul de organizare, de ce în noua lege se merge pe ideea de director administrativ, adică un nou post, în condițiile în care, cu toții știm că sunt unități de învățământ cu posturi blocate și în care este mare nevoie de personal?

Posturile de director administrativ s-au cerut de către primării pentru că directorii aflați acum în funcție nu au cunoștințe administrative, în mare parte.

Păi cum nu au? Ei nu au susținut un examen ca să ocupe aceste posturi prin care se atinge și competența administrativă?

Ei nu au pregătire în domeniul administrativ. Ei dau examen pe cunoașterea legislației din educație și pe competențe pedagogice. Nu ar trebui să fie datoria lor să facă un buget, un program de dezvoltare, să facă achiziții. Ideea este să separi cele două felii din viața unei școli. Partea educațională, pedagogică și dezvoltare de carieră didactică, care ar trebui să aparțină unui pedagog și tot ce înseamnă partea administrativă de la reparații și până la strângere de fonduri și relația cu primăria să fie făcută de un om care asta știe să facă.

Este adevărat că problema posturilor va exista și nu doar a postului ci și una de eficiență, de aceea, cel mai probabil, în varianta finală de lege care va merge la Parlament vom lua în considerare propunerile venite de a nu avea neapărat un director administrativ în fiecare școală, ci în funcție de numărul de elevi al școlii să poată să coordoneze două, trei sau patru școli. De exemplu, pot să vă spun că a venit o propunere de la un primar din Buzău, dacă nu mă înșel, să fie un director administrativ pe toate școlile dintr-o localitate, ceea ce pare puțin prea puțin, dar se va vedea.  

Și dacă există ideea aceasta de director administrativ, vor crește și finanțările pentru ca școlile să poată fi mai bine dotate?

Infrastructura ține de primării și de consiliile locale. Ceea ce ministerul obligă acum primăriile să facă este să aloce fonduri mai mari. Am pus în lege ca din costul standard pe care ministerul în alocă per elev primăria să aloce în plus 20% pentru infrastructură și cheltuieli, ajungând astfel la 1.500 per elev față de vreo 300 de lei cât era până acum, deci cresc finanțările.

Sunt profesori sau sindicaliști din educație care consideră că s-a pus căruța înainte boilor cu această lege a educației și că cei din sistem nu au fost consultați până la firul ierbii ca mai apoi să se facă toate aceste schimbări. Așa a fost?

Nu. Au fost consultați până la firul ierbii, pentru că noua lege a educației este construită pe proiectul România Educată de care lumea uită. Proiectul a început în anul 2016 și au fost mii de consultări în toată țara, inclusiv la nivel de școală. Poate nu în toate școlile, dar a fost. Au fost zece grupuri de lucru, zece teme care au fost discutate.

În funcție de acestea s-au și făcut propunerile. Este adevărat că au fost implicate mari organizații OECD (Consiliul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), Banca Mondială care au făcut studii pe diverse sectoare și au implicat profesori, directori, părinți, elevi, mediul de afaceri, mediul economic.

Toată lumea a contribuit, la un moment dat, la scrierea proiectului România Educată. Concluziile au fost trase, într-adevăr de specialiști din grupul administrației prezidențiale și au apărut în vara anului trecut. În 13 iulie s-a publicat raportul final bazat pe toate acele dezbateri, apoi a fost adoptat de Guvern prin memorandul cu obligația de a fi transformat în lege. Noi nu mai puteam începe un nou proces de dezbatere pentru că am fi pus sub semnul îndoielii cei cinci ani de dezbateri dinainte. Ce am făcut noi? Am luat proiectul România Educată și ne-am uitat cum ar putea fi transferat legislativ.

Până acum am discutat despre ce nu este bine primit în noua lege a educației, dar este și ceva care să fie bine primit?

Da, foarte bine primit de toată lumea a fost curriculum la decizia elevului care la liceu va reprezenta 30% din programă. Adică un elev va putea să aleagă 30% din cursuri după interese. Acum sperăm să fie și implementată corect. Trunchiul comun din care se va da Bacalaureatul și care va fi același pentru toată lumea, indiferent de liceu, va fi de 50%, restul de 50 este specializare și la alegerea elevului. Faptul că se descentralizează curriculum este unul dintre cele mai bune lucruri. Trebuie să mergem pe ideea de a face învățământul cât mai flexibil, să nu existe rute închise, pentru că trăim într-o societate care se schimbă foarte repede și noi trebuie să fim pregătiți.

Că ați adus vorba despre adaptare. Noua lege a educației va reglementa învățatul la domiciliu sau cel de tip home schooling?

Învățământul home schooling rămâne, în continuare, în afara cadrului legal.

Dar cel la domiciliu?

Aici da. Tot ceea ce este învățământ individualizat este reglementat altfel. Nivelurile de integrare, de sprijin pentru copii, transferul între învățământul special și cel de masă, reducerea semnificativă a copiilor care sunt segregați în învățământul special, învățământul la domiciliu pentru copiii bolnavi, cu toate sunt reglementate. Se definește mult mai bine școala din spital pentru copiii cu boli cronice care sunt cu lunile în spital. Nu vor mai fi arondați unei școli ca și până acum, ci vor merge pe conceptul de școală în spital. După ce termină perioada de tratament ei pot fi reintegrați în școală, automat. Asta prevede legea, dar implementarea va dura, pentru că avem nevoie de oamen.

Credeți că noua lege va schimba rezultatele testelor PISA și elevii noștri nu vor mai fi analfabeți funcționali?

Păi dacă nu se va întâmpla asta înseamnă că am făcut schimbările degeaba.

În cât timp credeți că se va întâmpla asta din momentul implementării noii legi?

În zece sau 12 ani dacă se menține cursul, pentru că schimbarea va fi continuă pentru a răspunde și mai bine nevoilor.

Concret, ce se schimbă în anul școlar 2022 - 2023?

Nu mare lucru: vor fi cele cinci perioade de învățare alternate cu vacanțele, nu vor mai fi teze și se va încheia o singură medie anuală. Evaluările vor fi ritmice, iar media va reflecta progresul elevilor. Profesorii nu vor da notele doar în ultima lună, sunt convins. Vacanțele scurte și dese au rolul de a le permite copiilor să se odihnească și instrucțiunile de la minister au fost să nu fie umplute cu teme și cu activități educaționale, pentru că de aceea le-am scurtat.

Aveți un mesaj la final?

Eu mi-aș dori să înceapă anul nou școlar cu încredere că lucrurile merg spre bine. Profesorii să aibă încredere că ei își fac treaba bine. Că sunt acolo pentru că sunt buni și sunt acolo pentru copii. Să aibă încredere că în următorii ani, în ciuda unui posibil haos aparent se va transforma acest sistem și va deveni mai bun pentru toată lumea. Să îmbrățișăm această transformare și să facem din ea un mod de viață. Să nu ne fie teamă de ea, pentru că sistemul nostru de învățământ trebuie să anticipeze și să răspundă nevoilor. Să știm ce vrea societatea de peste zece sau 20 de ani și să pregătim copiii pentru ea, nu să facem schimbările în ultimul moment.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671