Alfabetizare pentru comunitate: Cum schimbăm destinele copiilor de la sat cu soluții simple, locale, chiar și acolo unde pare că nu se mai poate face nimic?  

Multe sate sibiene sunt în centrul atenției, cunoscute de români și străini pentru frumusețile lor. Printre ele, comuna Hoghilag din jud. Sibiu se bucură și ea de mare atenție datorită investițiilor aduse aici, culturii tuberozei care așteaptă să fie certificată drept prima floare protejată din România la nivel european, primei școli smart construite în județ. La câțiva kilometri distanță, treci deja în județul Mureș, mai exact în comuna Daneș, recunoscută și ea ca fiind satul pe care îl străbați uimit de cât de aranjat e și de cât de multe flori are plantate.

Dacă te uiți mai atent, dincolo de porțile mari săsești, și vizitezi și satele aparținătoare celor două comune, vei face cunoștință cu două comunități mici, Valchid și Seleuș, care sunt unite de mai mult decât arhitectura săsească: mulți copii de aici provin din medii vulnerabile. Asta înseamnă că sunt copii care compun statisticile de care se mai vorbește uneori prin presă. Chiar recent, la începutul acestui an, toate canalele media au povestit despre cifrele Institutului Național de Statistică care anunțau că județul Sibiu este pe primul loc în țară la abandon școlar. La câteva zile, Inspectoratul Școlar Județean cerea drept la replică: metoda de calcul a INS nu ia toate criteriile în considerare, de fapt abandonul școlar este mult mai mic. Dar scopul acestui articol nu este de a dezbate statistici și cifre, pentru că știm cu toții sau am auzit de problema abandonului școlar la sat, a analfabetismului funcțional, a copiilor „irecuperabili” cu care nu mai ai ce să faci, pentru că ei, sau părinții, sau autoritățile, depinde de perspectiva celui cu care vorbești, nu sunt cu adevărat motivați ca cei mici să vină la școală, să învețe și să ajungă cineva în viață. Răspunsul nostru la statistici și realitate deopotrivă este munca în comunitate.

Începând cu ianuarie și până la sfârșitul anului școlar, în iunie, 101 copii și adolescenți din Valchid și Seleuș participă la „Alfabetizare pentru comunitate”, un proiect educațional implementat de Asociația Casa Naturii, finanțat de Synevo România cu ajutorul Asociației Medicover, în cadrul campaniei „Soluții pentru comunitate”. Proiectului i s-au alăturat școlile din cele două sate, care găzduiesc activitățile, și Primăria Hoghilag, care acoperă o parte din cheltuieli. Toată această desfășurare de forțe are un scop precis, pe care poate l-ați bănuit încă din titlu: să creeze șanse la sat, în comunități sărace și discriminate, acolo unde, aparent, opțiunile nu mai există, și să demonstreze că există întotdeauna o soluție pentru fenomenul, mai răspândit decât ne dorim să credem, al ratării educaționale la care sunt predispuși copiii vulnerabili de la sat.

Singura șansă pentru comunitățile vulnerabile și copiii lor este educația de calitate

Lucrând alături de copii din sate transilvănene de 4 ani, putem spune fără să greșim că, dacă adaptezi actul educațional la nevoile reale, din teren, ale copilului, acesta are toate șansele să progreseze. Acest principiu s-a tradus în soluția aplicată la Valchid și Seleuș: alfabetizare cu copii, indiferent de vârsta și nivelul lor, pentru a îi ajuta să recupereze primul pas, și cel mai important, în procesul de educație: cititul.

Dacă ai locui într-o țară în care nu cunoști limba locului, ceilalți nu cunosc limba ta și nu ai niciun mod de a comunica, da a înțelege și de a te face înțeles, crezi că ai putea să îți faci un rost acolo? Cel mai probabil, răspunsul este nu și, la fel de probabil, ai vrea să te întorci la tine acasă ca să nu te simți în plus. Așa și cu copiii care vin în „țara” numită școală, unde modul de a comunica este în primul și primul rând alfabetul, textul. Dacă un copil a trecut de vârsta la care ar trebui să știe alfabetul și nu are cum să înțeleagă lucruri mai complexe în „țara” lui, școala, șansele să abandoneze și să se întoarcă acasă, acolo unde nu se simte în plus, sunt foarte mari.

De aceea, alături de 4 cadre didactice de la sat care s-au transformat în formatoare în proiect, cei 101 copii din proiect împărțiți în grupe în funcție de vârstă și nevoi, lucrează, prin metode ale educației non-formale, și învață să citească, să înțeleagă ce citesc și să se exprime pe marginea a ce citesc. Jocuri, instrumente digitale, muzică, desen, povești inspiraționale, niciun mijloc nu este scutit în munca alături de cei mici, iar planul de lucru este făcut pe baza unei ajustări permanente la dinamica grupului și la interesul copiilor. Atelierele sunt însoțite de mese calde pentru fiecare participant, pentru că este absolut vital ca cei mici să aibă puterea de a se concentra asupra muncii lor. Nu este o rușine să reiei literele și despărțirea în silabe nici dacă ești în clasa a IV-a, nici de altă vârstă, deși, la început, unii dintre copii erau jenați că sunt la un nivel jos al învățării sau că li se oferă o porție de mâncare. Încetul cu încetul, s-a creat o relație între formatoare și copii, de încredere și susținere. În definitiv, educația de calitate nu înseamnă doar livrare de conținut, ci și conectare la nevoi și emoții.

Copiii de clasa a IV-a din proiect și-au setat drept obiectiv să învețe să citească bine ca să poată promova în ciclul gimnazial la sfârșitul anului

Prima lună de proiect a fost extrem de intensă pentru că lucrul adaptat la nivelul beneficiarilor a însemnat întoarcerea la învățat litere, despărțit în silabe și, în unele cazuri, scris bastonașe pe liniatură. Fiecare zi din săptămână la Seleuș și Valchid, după orele de școală, înseamnă o grupă de copii care lucrează să recupereze la citire.

„De când așteptam un program de masă care să ne lase să reluăm bazele alături de copiii care au nevoie chiar dacă sunt în clase mai mari!", spune Dana, formatoare în proiect, care este hotărâtă să ajute copiii indiferent de cât de mult trebuie să recupereze. „A. a rămas repetent și mi-a spus că dacă mai rămâne o dată, nu mai vine la școală”. Dana folosește atelierele din proiect ca să îl ajute pe A. să realizeze că are toate șansele să reușească la școală și că abandonul nu e soluția.

Majoritatea copiilor din proiect sunt de etnie romă și progresul, încet dar sigur, pe care îl fac la ateliere, demonstrează, dacă mai era cazul, că ratarea educațională nu depinde de originile persoanei, ci de intervenția educațională și socială. O dovadă în plus că, într-adevăr, adaptarea la nevoile specifice este cheia, mai ales în comunitățile vulnerabile unde mulți ar opina că nu se poate schimba nimic.

Schimbarea în comunitățile vulnerabile vine prin resursele de la firul ierbii

Succesul intervenției educaționale din „Alfabetizare pentru comunitate” și proiecte asemănătoare depinde de mulți factori, dar poate cel mai important este acela al oamenilor care fac diferența pentru copii. „Omul sfințește locul” are o rezonanță și mai mare atunci când profesioniștilor din domeniul educației, cum sunt cele 4 cadre didactice implicate în proces, li se creează contextul flexibil care ajută la adaptarea la copil. De asemenea, implicarea actorilor locali, precum școlile și primăria care au înțeles în acest caz că o colaborare public-privată poate contribui la evoluția copiilor, și, implicit, la bunăstarea întregii comunități, duce la transpunerea în realitate a principiului că întreaga comunitate trebuie să strângă rândurile pentru a sprijini copiii. 

Rezultatele proiectului sunt deja vizibile prin faptul că beneficiarii au progresat într-o lună, față de varianta lor din ianuarie, de la începutul proiectului, plecând de la citire pe silabe la citirea cuvintelor întregi, de la necunoașterea unor litere ale alfabetului la scrierea propriului nume, de la citirea incorectă a cuvintelor la citirea unei povești cap-coadă. Acest tip de intervenție pune în același timp bazele unui impact pe termen lung, în care copiii sunt împuterniciți prin propria lor muncă și se simt confortabil la școală, nu mai abandonează școala și pot urma un parcurs educațional care îi va ajuta să rupă cercul vulnerabilității individuale și al comunităților în care s-au născut.

În acest fel bucla este completă, și ce părea imposibil de schimbat se schimbă prin înșiși membrii mai tineri ai comunității. Așadar, data viitoare când mai auziți că la sat nu se poate, că nu ai ce să faci ca să educi copiii și să scoți comunitatea din vulnerabilitate, dați-vă puțină speranță gândidu-vă că undeva în Transilvania, în Valchid și Seleuș, lucrurile bune devin posibile prin alfabetizare, educație de calitate, lipsă de prejudecăți și implicarea oamenilor locului.

Puteți afla mai multe despre proiectul „Alfabetizare pentru comunitate” scriind un mesaj Asociației Casa Naturii pe [email protected] sau urmărind actualizările constante de pe internet: https://www.facebook.com/asociatia.casa.naturii și https://www.instagram.com/casanaturii/

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi