Tiny House și tapete din fân la Râul Sadului sau „Cultivarea frumosului în Țara Colibelor” - un nou proiect My Transylvania

„Cultivarea Frumosului în Țara Colibelor” este o continuare firească a proiectelor dezvoltate în ultimii ani în zona Râul Sadului de Asociația My Transylvania împreună cu zeci de voluntari, având susținerea puternică a administrației locale. Râul Sadului este cea mai mică comună din județul Sibiu, dar poate deveni mare prin rezultatele pe care le poate atinge. Primul pas este realizarea propriului brand.

„În ultimii 6 ani am început cu un eveniment care se numea Picnic în Cindrel, în care urcam la colibe, după care a urmat povestea Burduf Challenge, la care alergam în zona colibelor. Apoi am început proiectul Țara Colibelor prin care am început să și renovăm unele colibe. Au fost și degustări cu bucătari din diverse zone într-un alt proiect care se numea Transilvania Gastronomică. Împreună cu Daniel Minea, primarul din Râul Sadului, ne-am gândit cum să facem lucrul acesta mai integrat pentru comunitatea de aici. Astfel, s-a ivit o șansă să aplicăm toamna trecută pentru un proiect finanțat prin PNRR - care facilitează practic accesul populației locale la tot ce înseamnă cultură. Noi am stat și ne-am gândit cum am da cultura asta localnicilor, dar și celor care vizitează Râul Sadului, și ne-am imaginat două etape mari”. Această explicație îi aparține lui Cristian Cismaru, de la Asociația My Transylvania, care a adunat în ultimul weekend un grup de prieteni și jurnaliști locali pentru a ne explica cum vrea, împreună cu organizații și meșteșugari locali, dar și cu implicarea directă a primăriei, să pună pe harta turismului românesc comuna Râul Sadului. Dar mai important - ce poate fi determinant pentru ca Râul Sadului și comunitatea de acolo să vrea să conserve și să valorifice resursele locale într-un mod nou, firesc și mai bun cu mediul înconjurător.

Vremea a ținut cu noi, așa că am putut experimenta aproape întreg lanțul pe care cei de la My Transylvania vor să-l dezvolte în Râul Sadului. Ca detaliu tehnic, trebuie să precizăm că proiectul „Cultivarea Frumosului în Țara Colibelor” va fi finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență prin măsura care se numește „Creșterea accesului la cultură în zonele defavorizate din punct de vedere cultural”, fiind co-finanțat de Comuna Râul Sadului și derulat prin Administrația Fondului Cultural Național.

Daniel Minea, primar Râul Sadului

Identitate vizuală pentru Râul Sadului

Cele două etape constau în realizarea unui ghid sau a unui manual de identitate vizuală și înființarea unor ateliere practice care să transpună informațiile adunate în ghid. Cristian Cismaru explică: „O primă etapă este să studiem ceea ce înseamnă cu adevărat patrimoniul local. Avem trei domenii mari: arhitectura locală, care e una deosebită, pentru că sunt patru nivele diferite pe care s-a construit în Râul Sadului; apoi e tot ceea ce înseamnă transhumanță și gastronomie (în jurul acesteia se leagă și cele mai multe tradiții și obiceiuri); și apoi tot ceea ce înseamnă patrimoniu imaterial - ceea ce vedem, dar pe care nu neapărat putem pune mâna întotdeauna. Această primă parte a proiectului va fi însoțită de un manual de identitate vizuală, adică vrem să și comunicăm atât înspre localnici, dar și în afară ceea ce găsim noi ca informații și ceea ce o să devină niște rezultate practice într-un anumit mod care să se potrivească cât mai bine celor din sat și celor din afară (...) Toate aceste cercetări se vor transforma în niște ateliere practice. Pentru noi e important să traducem ceea ce găsim în niște ateliere extrem de practice, adică să arătăm deja obiecte sau experiențe sau servicii pe care le pot oferi în continuare. Astfel, am ales oameni care sunt deja implicați în ceea ce înseamnă dezvoltarea de servicii și produse locale în județul Sibiu”.

Pentru realizarea materialelor, care se doresc a fi cercetări ale arhitecturii, gastronomiei și patrimoniului local, au fost contractați specialiști în cele trei domenii. Aceștia au explicat ce vor face mai exact.

Cultivarea frumosului: arhitectura locală

Diana Constantinescu, arhitect cu 10 ani de experiență, va scrie un ghid de arhitectură locală:

„Ghidul pe care o să-l facem în următoarele luni va cerceta foarte mult cele patru niveluri pe care este organizat satul - cel al gospodăriilor tradiționale din Vatra Satului, apoi cel al livezilor cu șurile în care se păstrează fânul pentru animale; apoi este zona colibelor, a fânețelor și zona stânelor sau zona alpină. Aceste patru zone vor fi cercetate și practic noi prin acest ghid o să stabilim sau o să facem recomandări de intervenții pentru clădirile existente sau de realizare a clădirilor noi.

Acest ghid va mai avea ca rezultat și realizarea unui atelier pentru cultura lemnului, care va fi făcut în principiu pentru cei din sat, dar nu numai și care se va traduce ulterior în realizarea de obiecte de lemn care pot să fie legate de construcții – mobilier etc., servicii sau alte experiențe”.

Cultivarea frumosului: patrimoniu imaterial

De patrimoniul imaterial o să se ocupe Simona Voica, care de șapte ani e expert pe patrimoniul imaterial la Muzeul ASTRA:

„Ne-am gândit pentru început la partea de port tradițional și de țesături, cusături, de folclor, dar și tradiții, expresii orale, muzică, versuri, poezie, sunete pe care le auzim aici în localitate. E important să vedem, după ce le documentăm, care dintre ele sunt încă relevante și sunt folosite de oamenii de aici din localitate și să găsim apoi modalități de a le include în ateliere de deprinderi practice”.

Cultivarea frumosului: transhumanță și gastronomie

De gastronomie și transhumanță se va ocupa Ioana Pătrășcoiu, care de aproximativ patru ani e ghid local la Mediaș, implicată în Oltenia Brunch și Muntenia Brunch – alte două proiecte ale My Transylvania.

„Avem foarte multe rețete locale care merită și trebuie valorificate. Suntem într-o cursă contracronometru. Lumea nu mai face transhumanță: de la mii și sute de kilometri s-a ajuns la câțiva zeci de kilometri sau la renunțarea acestei practici. Deci, pierdem un meșteșug, o tradiție, pierdem și modalități de producere a brânzei și toate aceste lucruri trebuie însemnate, înregistrate cât mai repede, să vorbim despre importanța lor.

E bine să avem și brânză de burduf, și telemea, și caș, și urdă, să știm care e diferența dintre caș și urdă și cum se produc ele etc. O să documentăm tehnicile de producere a acestor produse lactate - cum se fac, de ce sunt ele importante, ca generațiile de acum și cele care vin să știe să le ducă mai departe dacă vor; să nu fie de pe Youtube, să fie ale noastre de aici din Râul Sadului, nu din Macedonia, Țara Galilor sau Turcia, unde se mai practică încă transhumanța”.

După ce am făcut cunoștință cu partea teoretică a proiectului, am pornit într-o scurtă drumeție, urcând până la al doilea nivel al comunei (pentru cine a uitat, e vorba de cel al livezilor cu șuri pentru fân - o zonă numită Grui) unde ne aștepta prima „stație”. Era vorba de o căsuță de lemn, realizată conform arhitecturii locului, dar cu elemente și confort moderne: un tiny-house care va servi model pentru localnici.

„Etajul al doilea” din Râul Sadului: șurile și livezile

Până acolo am mers vreo 400 m, după care am trecut o punte care îți punea la încercare echilibrul peste râul Sadu. Cristian Cismaru este un om pasionat de ce face; când îl însoțești în drumeții nu numai că nu te plictisești, datorită locurilor prin care te duce, dar și afli lucruri pe care poate nu le știai. Spre exemplu, după ce am trecut de râu, am mers pe un drum ce trece prin fața loturilor de pământ aflate în proprietate private, dar fiind nevoiți să deschidem câteva porți de lemn. Drumul e public și s-a format pe o fostă cale ferată, căruia azi i se mai spune și ștrec (după germanul die Strecke, care înseamnă traseu, drum).

„Ne aflăm în zona unui dig. Pe digul acesta se afla o cale ferată de ecartament îngust, care avea rolul de a duce ceea ce se tăia în pădurile din Râul Sadului, păduri care ajung până în zona Voineasa. Acestea erau exploatate pentru un lemn care se numește larice - un soi de rășinos, care crește foarte drept, are o nuanță roșie și rezistă foarte bine la apă. Acesta a fost exploatat de o firmă italiană Feltrinelli, care avea gaterele în ceea ce se numește astăzi Tălmaciu II. Buștenii se cărau astfel în două feluri - pe râu și pe calea ferată”, ne-a povestit Cismaru în timp ce ne îndreptam spre șurile de la nivelul al doilea al localității.

Primarul Daniel Minea, care ne-a însoțit în drumeție, a completat: „Mai sunt și azi în sat familii rămase, în urma italienilor care făceau exploatările. Exploatările s-au oprit prin anii 50-54”.

Un alt lucru curios: „În anumite cărți, unii cercetători zic că laricele din Munții Lotru a fost exploatat pentru a trimite material de susținere a orașului Veneția. Deci, tot materialul de construcție folosit în Veneția e larice din Munții Lotrului - nu stejarii mari care țin bărcile, ci zona de material de construcție”, a adăugat Cismaru.

Tiny-House la Râul Sadului

Ajungând în zona însorită numită Guri, în fața noastră s-a deschis o panoramă a satului încântătoare. Un soare cald și puținul vânt cât să te răcorească erau elementele care să te facă să îndrăgești dealurile Râului Sadului...

Lemnul este parte din cultura satului. Asta ni s-a confirmat acolo. Prin fața unui rând de nouă șuri am trecut pentru a observa modul în care acestea sunt construite: închideri de bârne sau de scândură în cazul celor mai noi, e păstrată proporția de 1/3 pentru parter și 2/3 pentru pod. Iar în capătul rândului atrăgea atenția o construcție din lemn nou - acel tiny-house, concept care a ajuns și la Sibiu și despre care anunța Cristian Cismaru încă anul trecut.

„În urma celor 6 ani ne-am dat seama că e important să avem un cuvânt de spus și în partea asta care ține de spațiu construit. Această căsuță aduce la un loc tot ce am învățat noi, mai ales în ultimii 3 ani, renovând colibe și având grijă de ceea ce e în sat și și în procesul la care am făcut releveele la casele vechi din sat. Tot ce am încercat să adunăm într-un concept, e să vadă cei din sat un model cum poți să-ți folosești resursele locale într-un mod mai fericit, într-un mod bun și să nu achiziționezi neapărat materiale din magazine cunoscute și să fie conștienți că ei pot produce lucrurile acestea”, a explicat el de data aceasta.

Atelierul Transylvanian Crafts din Șelimbăr a fost implicat în procesul de realizare a acestei case, precum și în procesul de renovare a colibelor din comună. Reprezentanta Atelierului, Andra Simuț, a povestit cum arată lucrurile din punct de vedere tehnic.

„Era important să avem, totodată, grijă de natură, prin soluțiile pe care le adoptăm. Nu în ultimul rând, ne-am dorit să apelăm la meșteșugurile tradiționale și să integrăm cumva simboluri locale, pe care le-am găsit în sat (...) Nu am tratat lemnul, nu l-am dat cu lac sau cu alte soluții, tocmai să-l lăsăm să îmbătrânească, așa cum se făcea pe vremuri.

Puteți vedea că, spre deosebire de șurile vechi, cu fundație de piatră, noi am adoptat o soluție inovativă pentru piața din România - niște micropiloți metalici înșurubați în pământ. Am ales soluția asta pentru că e minim invazivă pentru terenul pe care s-a ridicat casa (...) Am folosit șiță de aici, prelucrată de un localnic - e un meșteșug pe cale de dispariție pe care vrem să-l menținem. Am folosit lamele, obloane din lamele, mobile, rotative, care se pot îndepărta, când vrei să speli geamul (...) În ceea ce privește termoizolația, ne-am dorit să fie o căsuță tradițională, dar confortabilă și la standardele actuale la interior. La exterior avem o placă de fibră lemnoasă, iar la interior - un strat de 15 cm de lână, colectată în zona Mărginime și tratată în Covasna - cel mai apropiat loc unde am identificat un astfel de serviciu”.

Casă cu materiale și obiecte din județul Sibiu

Casa are aproximativ 30 mp și, potrivit coordonatorilor proiectului, până la faza de mobilare, costul a ajuns la aproape 40.000 de euro. Aceasta poate găzdui patru persoane, având toate funcționalitățile pentru locuire de lungă sau scurtă durată: la parter e o mini-bucătărie pe dreapta și baia cu duș pe stânga, iar în față e livingul cu o canapea extensibilă; deasupra băii și bucătăriei este al doilea nivel, amenajat ca dormitor.

Suntem încântați mai ales de interiorul luminos, datorită ferestrelor realizate din toate laturile. Cristian Cismaru spune că, de fapt, invitația principală pe care o face această casă e să ieși afară. „Trendul acesta de a construi așa cum se construi acum 100 de ani - mic și cu lemn - e cunoscut în Europa de Vest ca și „downshifting”, adică să renunți la nevoile tale materiale pentru că de fapt ești mult mai bine afară. Invitația principală e să stai aici doar când e nevoie, iar atunci când stai aici să ai priveliște în toate direcțiile: dacă te uiți stând la masă, vezi zona Grui și Munții Lotru, dacă stau jos pe canapea și mă uit în stânga văd cel mai frumos deal din Râul Sadului, care e dealul Runcu, unde sunt cele mai multe colibe; în jos vezi un pic din Vatra Satului... Acest view te invită să ieși afară”.

Aici ni se confirmă că discuțiile despre utilizarea produselor locale nu este doar un concept abstract, ci le vedem peste tot. Andra Simus descrie aproape fiecare obiect: „Obiectele de decor sunt produse în proporție de 90%-95% pe o rază de 30 km de Sibiu. Avem atelier de prelucrare a lemnului în Tocile; avem țesături, textile din Cisnădie; salteaua de pat e umplută cu fân, dar am adăugat și un strat din lână. Așternuturile sunt cusute la Bia Art în Cisnădie, la fel aceste minunate lămpi, împletite din lână sunt tot din Cisnădie. Setul de ceramică din bucătărie sunt din Nocrich, cel mai apropiat centru de olărit de noi”.

Cismaru completează: „Avem ceramică produsă în Cisnădioara - vedeți aceste cahle din care am format un brâu la bucătărie, ca să avem o zonă ușor lavabilă, cum ne cere DSV-ul dacă vrem să construim un Punct Gastronomic Local. Am zis că arată foarte aiurea o gresie din Uzbekistan sau China, așa că mai bine folosim materiale de la vecinii noștri de peste deal, adică cahlele făcute de domnul Michael Henning”.

Tapet din fân - un Science-Fiction azi pentru Râul Sadului

Proiectul despre care am aflat în weekend ar putea fi continuat cu dezvoltarea unei idei, care pentru Râul Sadului este astăzi una științifico-fantastică: realizarea de tapete din fân. Este o idee despre care ne-a povestit Cristian Cismaru în weekend și care ni s-a părut într-adevăr inedită.

„Pe lângă ideea de a folosi fânul ca furaj de animale, știm că numărul de animale în localitate scade. Și atunci e foarte important ca cineva să-l cosească mai departe. Și noi ne-am imaginat diverse lucruri pe care să le facem cu fân. La un atelier premergător începutului acestui proiect, ne-am gândit la mai multe variante. Una a fost să-l împletim împreună cu sfoară; alta să ne jucăm cu el pentru mici decorațiuni; apoi împreună cu un artist din Sibiu, de fapt, un restaurator, o doamnă pe care o cheamă Casandra Vidrighin, ne-am jucat un pic și am făcut hârtie(!)”, ne spune Cismaru, arătându-ne bucăți de hârtie cu flori și fân.

Această idee a venit după ce la începutul acestui an au petrecut o săptămână în Austria. „Oamenii din zona Tirolului au avut o situație super asemănătoare cu Râul Sadului, în sensul că au avut multe animale; numărul acestora a început să scadă și toți au crezut că o să trăiască bine din turism. A venit turismul, a venit schiul, a venit telescaunul și ce să vezi: localnicii tot nu câștigă nimic. Și atunci niște oameni și-au imaginat că resursa lor cea mai importantă e fânul, cu el trebuie să facă ceva. Am fost la ei, la Organoid, să văd ce fac - e un pic SF pentru noi, dar o să ne viziteze anul acesta și o să dezvoltăm împreună cu ei un tapet de fân al nostru, cu florile din Râul Sadului”.

Cismaru explică în continuare că acele tapete conțin deja foarte multă tehnologie, fiind vorba de prese foarte scumpe, care se pot regla la nanomilimetru - adică 1000 de ori mai mic decât un milimetru.

„Când am fost la ei le-am povestit situația și au fost foarte impresionați de un lucru și anume: faptul că administrația locală susține această idee. Lor le-au trebuit câțiva ani să-i convingă pe cei din administrație să participe la un așa proiect”.

Viitorul dezvoltării acestei idei este însă încă incert la acest moment, dar nu imposibil. E necesară fie depășirea unor etape birocratice, fie deschiderea unui punct de lucru al companiei austriece la Râul Sadului.

„Am vorbit despre această idee inclusiv cu arhitecți și au zis că există două variante: ori să urmăm calea artizanală - să facem lucruri de mână, de asta am început să ne jucăm cu partea de hârtie și să producem tot felul de materiale noi, pe care cei din sat la urma urmei o să le producă - ori certificarea: au zis că e fain că faceți lucruri artizanale, dar ca să vindeți pentru suprafețe mari, să le puteți pune spre exemplu pe pereți, trebuie certificate ca materiale de construcție. Și atunci o să urmăm aceste două căi: una artizanală și una în care cei din Austria ne învață și la un moment dat sperăm să-i convingem să deschidă un punct de lucru în Râul Sadului”.

În catalogul prezentat de Cristian Cismaru am găsit tapete făcut din mușchi, din lână presată și chiar din zaț de cafea, de la cafenelele de specialitate din Tirol.

„Tipul acesta de idei vrem să-l aducem în Râul Sadului, dar ele sunt acum la un nivel foarte abstract și conceptual și ca cei de aici să înțeleagă foarte bine ce au de făcut noi am creat acest mic loc, care va servi foarte des ca model: aici o să facem ateliere cu ei și aici o să li se explice direct lucrurile, ca să le vadă și ei să spună că „Da, asta știu să fac, am învățat acasă, știu să cos, știu să țes”, fiecare pe nișa lui”, a concluzionat coordonatorul My Transylvania.

Drumeția noastră s-a încheiat cu o vizită la un meșteșugar care lucrează cu lemnul, Gyuri Szasz, și am gustat produse gastronomice locale pregătite de un bucătar cunoscut înzona Sibiului, de origine italiană, Manuel Betti Pecori.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Ion Surdu

Redactor