Profesorul Toni Garcia Arias este unul dintre cei mai apreciați profesori din Spania. În anul 2021 a fost distins cu „Global Teacher Award”, un prestigios premiu acordat în fiecare an de Fundația pentru Educație AKS profesorilor remarcabili din peste 110 țări. De asemenea, în anul 2018 a fost recunoscut ca cel mai bun profesor din Spania, a fost premiat de Uniunea Europeană pentru un proiect din timpul pandemiei și a primit din partea Guvernului României o diplomă de excelență pentru că a introdus limba română ca limbă străină în școala lui. În prezent este profesor în învățământul primar și director al Colegiului Joaquín Carrión din San Javier, Murcia. Lucrează în învățământ de 28 de ani. La sfârșitul lunii mai a fost într-un schimb de experiență în Sibiu și a acordat un interviu pentru Turnul Sfatului în care a vorbit despre pasiunea de a preda și despre cum crede că ar trebui să arate un sistem educațional performant.
Când ați realizat că vreți să deveniți dascăl?
Chiar în primii ani de facultate. Când am terminat bacalaureatul îmi plăceau foarte multe lucruri. Mă gândeam să devin polițist, fotbalist, militar și chiar broker de bursă. Asta mi-ar fi plăcut tare mult. Așa că am început să studiez economia. Am realizat, însă, că nu-mi plac materiile care-mi erau predate și am renunțat. Toți oamenii din jurul meu vedeau înclinația mea spre lucrul cu copiii. Cei mici se simțeau bine în prezența mea și eu în a lor. Atunci, apropiații mei mi-au spus că cel mai bine este să studiez pentru a deveni profesor. I-am ascultat și m-am apucat de studiat, iar când am realizat impactul pe care îl are educația asupra copiilor și asupra societății m-am îndrăgostit de această meserie. Așa mi-am descoperit vocația.
Există un moment în viața dumneavoastră sau o persoană care să vă fi inspirat să fiți ceea ce sunteți astăzi?
Nu. Pentru că eu am studiat în 15 colegii diferite. Tatăl meu era șef de șantier și în fiecare an din cauza serviciului pe care îl avea, trebuia să schimb școlile. Nu a fost timp suficient să-mi cunosc profesorii atât de bine încât să-și pună amprenta asupra dezvoltării mele. În schimb, amprenta și-au pus-o părinții mei. Pentru mine ei au fost persoanele de referință, iar din acest punct de vedere tatăl meu m-a impresionat cel mai mult.
Știu că de-a lungul timpului ați dezvoltat multe proiecte frumoase și de impact pentru care ați fost recunoscut pe plan național și internațional, dar aș vrea să aflu în mod special despre două dintre ele. Vorbiți-ne despre proiectul pentru premiul primit de la Uniunea Europeană în anul 2020 și despre proiectul pentru care ați primit Diploma de Excelență de la Guvernul României.
Primul proiect a fost recunoscut cu un premiu de la Uniunea Europeană. Este vorba despre proiectul „Niciun bunic fără un zâmbet”. Atunci când ne-au închis în pandemie, când a fost lockdown-ul, preocuparea mea principală au fost două categorii vulnerabile: copiii și vârstnicii. Și cum bunicii erau în aziluri, fără vizite, m-am gândit că cel mai mult i-ar bucura atenția copiilor. Sunt singurii care le pot aduce zâmbetul pe buze. Atunci am luat legătura cu directorii acestor cămine de vârstnici și cu toți elevii din școala noastră. Copiilor le-am spus să scrie scrisori, să facă desene, apoi le-am strâns pe toate și le-am trimis la cămine. Ei le scoteau la imprimantă și le puneau pe pereții camerelor de la azil.
Vă mai amintiți câte scrisori și desene ați trimis?
150 de scrisori și desene.
Și distincția din partea Guvernului României?
(Zâmbește) Este un proiect care s-a inițiat în urmă cu 11 ani și care aparține departamentului de Inovație Educativă și Departamentului Multicultural din Murcia. Este un proiect al inspectoratului de la noi, iar colegiul nostru a fost primul care a intrat în proiect și suntem, de asemenea, școala cu cea mai mare continuitate. Acesta constă în predarea limbii române ca limbă străină pentru copiii din colegiul Joaquín Carrión și din școlile din împrejurimi. La cursuri vin copii din familii de români, spanioli, dar și din grupuri mixte. În acest proiect, alături de mine este și Ornela Ivan, o profesoară originară din Sibiu. Este absolventă de Colegiu Pedagogic, de Facultate de Geografie și de Științe Politice și predă la noi, în Spania.
Cum îi priviți pe copii și cum vă privesc copiii pe dumneavoastră?
Când mă uit în ochii lor încerc să privesc în viitor. Așa că, principalul meu obiectiv este să le ofer cele mai bune metode pentru a putea să facă față provocărilor vieții. Și nu numai în ceea ce privește viitorul, ci și prezentul. În evaluarea pe care mi-o fac ei, pentru că le cer mereu să mă evalueze, ei coincid în două aspecte: simt că mă preocup de ei, că mă interesează viitorul lor și că nu sunt niciodată prost dispus.
Care este cea mai predată lecție de viață pe care o lăsați moștenire elevilor dumneavoastră și cum v-ați dori să-și amintească de profesorul lor?
Principalul meu obiectiv, dincolo de lecțiile din manual, este să-i formez ca persoane. Îi învăț despre sacrificiu, sinceritate, onestitate, despre iubirea față de natură și față de animale. Vreau să-i fac să descopere lucruri pe care ei nu le-au descoperit încă și să le ofer cea mai bună experiență. Nu vreau să-i știu așezați cu o carte în față, ci să participe și să trăiască, să simtă fiecare lecție în parte. Așa aș vrea să-și amintească de mine. Un profesor care s-a preocupat și care i-a ajutat să descopere lucruri. Un profesor care le-a arătat cum să-și dorească să învețe, să iubească să învețe și să nu vadă școala ca pe o obligație. Pentru mine este foarte important să le transmit plăcerea de a învăța.
Ați ajuns în România într-o perioadă foarte frumoasă din punct de vedere al vremii (la sfârșitul lunii mai n.r.), dar o perioadă tulbure din punct de vedere al situației în care se află educația. În țara noastră este acum cea mai mare grevă din ultimii 18 ani. În acest context vă întreb: cât de importantă considerați că este educația pentru un popor?
Educația este baza dezvoltării sociale și a dezvoltării economice. Toate țările care investesc în educație sunt țări care, la sfârșit ajung să aibă o mare bogăție. Dacă ne dorim o societate educată și responsabilă, baza sunt profesorii. De aceea eu mereu am spus că profesorii trebuie să aibă un salariu foarte bun pentru că educă cetățeanul viitorului. Economia, mediul înconjurător, toate acestea depind de profesori.
Chiar de curând am citit undeva că în Japonia, singura persoană care nu se închină în fața împăratului este profesorul, pentru că acest popor este de părere că, fără profesori nu ar fi împărați.
Este foarte adevărat. Chiar de curând am fost în Japonia și respectul pe care îl au pentru profesori este același ca și respectul pentru împărat. Ordinea este poeți, profesori și împărat.
Educația ar trebuie să fie gratuită?
Gratuită și de stat. Așa ar trebui să fie educația viitorului.
Și până la ce clasă credeți că ar trebui să fie obligatorie?
În ciuda opiniilor actuale eu cred că educația ar trebui să fie obligatorie până la 18 ani. Vă spun și de ce. Statul are obligația de a-i educa pe cei mici, dar în același timp trebuie să-i învețe că și ei au obligații față de societate. Noi investim în ei pentru ca ei să întoarcă această investiție în societate. Toți ar trebui să fie formați până la vârsta majoratului.
Am înțeles. Să mergem la alt nivel. Cum credeți că ar trebui să fie un ministru al educației, ce cunoștințe, ce calități ar trebui să aibă ca să funcționeze sistemul de educație?
Din punctul meu de vedere, pentru alte ministere poate că nu este importantă experiența, însă pentru acest minister este esențială. În educație și în sănătate trebuie să fie experți. Așa că, trebuie să fie o persoană care să provină din sistemul educațional, de preferat profesori de învățământ preuniversitar, pentru că profesorii universitari sunt departe de realitatea din școli. Eu cred că pentru a fi un bun ministru al educației, o dată la 15 zile ar trebui să fie prezent într-o școală.
Ce soluții ați avea pentru abandonul școlar în zonele sărace? Noi în România avem această situație, de abandon școlar, mai ales în zonele defavorizate.
În școala noastră noi am trecut de la 7% abandon școlar la 0%. Problema era că nu aveam un curriculum adaptat elevilor predispuși spre abandon școlar. Ei nu veneau la școală pentru că nu găseau realitatea lor. Atunci ceea ce am făcut a fost să ajustăm curriculum pe realitatea lui, pe necesitățile lui. Am făcut programe speciale de alfabetizare, relaționate cu mediul lor pentru ca ei să simtă că școala le oferă lucruri de care au nevoie. S-a adaptat școala la elev. Pe lângă toate acestea, am organizat foarte multe întâlniri cu părinții și i-am chemat pe părinți sau pe responsabilii din comunitate, de exemplu pe cei de etnie romă, la școală și le-am explicat măsurile care vor ajuta copiii să se integreze. În colegiul nostru avem 16 naționalități diferite. Facem reuniuni cu mâncăruri speciale de înfrățire, avem festivaluri, predăm limba spaniolă părinților care nu o cunosc și ei doresc să vină la școală. Școala nu încearcă să-i schimbe pe elevi, ci vine ea îi întâmpinarea problemelor elevilor.
Care este statutul profesorilor în Spania?
Din punct de vedere economic am reușit să ajungem la o stabilitate economică importantă. Din punct de vedere social, foarte mulți oameni spun că profesorii sunt importanți, dar, sunt și persoane care ne critică și spun că toate problemele vin de la profesori.
Și statutul despre care ați menționat l-ați câștigat sau și-au dat seama guvernanții din Spania cât de importantă este calitatea de profesor?
Tot prestigiul pe care îl avem acum, în Spania, ca profesori, l-am câștigat în urma manifestațiilor, a grevelor. Totul a fost revendicare din partea profesorilor. Acum deja avem mulți ani de când stăm cuminți și nu facem nimic, chiar dacă avem același salariu de 15 ani, dar nici guvernanții nu se gândesc să ni-l crească. Dar, dacă nu ne plângem și nu spunem nimic, înseamnă că este bine.
Cum v-ați simțit la Sibiu și în școlile noastre pe care le-ați vizitat?
Îmi place mult orașul. Este foarte liniștit. Oamenii sunt foarte amabili, calzi, apropiați. În ceea ce privește școlile, chiar dacă am venit într-un moment de grevă, am putut vizita multe clase și să vorbim, să cunoaștem profesori, pentru că ei au făcut un efort deosebit să ne cunoască, ceea ce demonstrează încă o dată că profesorii se implică. Am cunoscut metodologiile, infrastructura și cred că, din ceea ce am văzut până acum, comparativ cu restul Europei (Grecia, Italia, Franța, Germania) este un nivel foarte bun. Mi-a plăcut foarte mult. Nivelul de engleză al elevilor este magnific și la fel este și respectul față de profesorii lor. Mi-a plăcut foarte mult. Nu știam la ce să mă aștept, dar mi-a plăcut mult. Sunt profund impresionat.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: profesor premiat , murcia , scoala San Javier , interviu cu profesor spania , profesor spania , Toni Garcia
Vizualizari: 9794
Ultimele comentarii
Acum 5 ore
Ionica
Acum 5 ore
Un sibian
Acum 5 ore
Nobody
Acum 5 ore
Gigi
Acum 6 ore
Sibianul