Brașovului i se spune ”Iașov”, de locuitorii județelor vecine, din cauza numărului mare de moldoveni care au ajuns acolo pentru o viață mai bună. În Sibiu, discuțiile legate de vâlcenii care s-au stabilit aici înfierbântă spiritele pe paginile de socializare. Clujul este capitala ”regățenilor” care vor o altă viață.
Transilvania este de regulă o destinație, în ultimii ani, pentru mulți români care își caută locuri de muncă mai bine plătite și un trai mai bun, însă nu tot timpul a fost așa.
Există o perioadă din istorie în care mii de transilvăneni au trecut granița spre zone din Moldova sau Muntenia, iar în principal era vorba despre același lucru: o viață mai bună.
În secolul al XVII-lea, principele Mihail Appafy întărește paza la granița dinspre Moldova pentru stoparea migrației
”Migrația românilor din Transilvania în Moldova în secolele XVI-XVIII. O analiză fenomenologică” descrie acest fenomen și a fost scrisă de Iuliu Marius Morariu, doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca.
”Pe toată perioada primelor șapte secole ale mileniului trecut, există însă și un alt fenomen ce ar putea definit drept ”migrație internă” materializat prin posesiunile pe care domnii munteni sau moldoveni le dețineau în spațiul ardelean și prin cele pe care cei din urmă le dețineau în principatele celorlalți. Existența acestor teritorii, primite ca feude în urma unor tratate de pace sau unora de vasalitate, a favorizat în mod cert circulația românilor în cele trei provincii.
Ulterior, când anumiți factori de diferite naturi vor îngreuna viața vlahilor ardeleni, aceștia obișnuiți cu tranzitarea lor, vor pleca și se vor stabili pe teritoriul Munteniei sau al Moldovei.
Fenomenul migrației va cunoaște perioade de mai mare intensitate și de scădere a acesteia, în funcție de contextul politico-socio economic și de alte elemente”, precizează autorul.
Migrația ardelenilor spre Moldova a devenit un fenomen important pentru autoritățile maghiare începând cu secolul al XVI-lea la amplificarea lui contribuind răscoala lui Gheorghe Doja, cât și regimul de trai destul de greu al românilor de aici.
Numărul acestor migrații nu poate fi astăzi identificat din pricina penuriei documentare, însă faptul că în secolul al XVII-lea, principele Mihail Appafy întărește paza la granița dinspre Moldova și corespondează adesea cu primarii unor oraș precum cel al Bistriței, cerându-le ajutorul în stoparea fenomenului, denotă că acesta luase proporții îngrijorătoare, se scrie în analiză.
”Un alt eveniment determinat de nedreptăţile aplicate românilor de către saşi a avut drept deznodământ declanşarea în 1382 a unei revolte populare care a cuprins regiunea Mărginimii Sibiului condusă de cnejii Vladimir şi Cândea (din Răşinari)”, susține autorul.
Credința
După instalarea puterii habsburgice (1688), ca urmare a insistenţelor papale, autorităţile din Transilvania au trecut la aplicarea numeroaselor măsuri pentru a-i detemina pe locuitorii de naționalitate română să adopte catolicismul.
Motivul era simplu: creșterea numărului credincioşilor, deoarece acesta înregistrase scăderi prin trecerea coloniştilor la credinţa protestantă. Pe de altă parte, era de dorit să-i treacă pe români de la religia ortodoxă, care era comună cu a celor de peste munţi, fapt care putea genera instabilitate politică.
Soluţia găsită a fost aceea de acceptare a Bisericii Unite cu Roma care a luat naştere ca un compromis la nivel dogmatic în acceptarea unor norme catolice, dar cu păstrarea integrală a ritului şi cultului bizantin. Metodele aplicate de iezuiţi (cu ajutorul armatei austro-ungare şi a preoţilor care au acceptat unirea) credincioşilor ortodocşi pentru nesupunere şi neîmbrăţişarea noii credinţe, precum confiscarea şi distrugerea bunurilor, întemniţarea, numeroasele bătăi şi pângărirea ritualurile din decursul vieţii unui om, de la botez, mărturisire, cuminecarea, cununia, până la înmormântarea, prigonirea preoţilor, au fost principalele cauze care au amplificat emigraţia pe parcursul secolului al XVIII-lea.
”În lupta pentru păstrarea credinţei ortodoxe s-au angrenat pe lângă populaţia de rând şi membri ai clerului, din care amintim pe călugărul Sofronie de la Cioara (judeţul Alba), dar şi personalităţi ale Şcolii Ardelene (Inocenţiu Micu Klein, Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Simion Barnuţiu, Alexandru Papiu Ilarian, Niculae Densuşianu şi Andrei Şaguna) care au acceptat sau au fost botezaţi în noua religie rezultată”, se precizează în document.
Pe unde fugeau
Autorul precizează în lucrare că a acordat o atenție specială axelor de comunicaţie reprezentate de drumurile conturate de-a lungul văilor carpatice şi de potecile montane folosite de transilvăneni pentru a răzbate în ţarile române.
”Folosirea potecilor alpine era prioritară pentru emigranţi, deoarece acestea erau slab supravegheate şi pe care mulţi le cunoşteau pentru că erau păstori, şi astfel se făcea trecere prin aşa-numita „vamă a Cucului”, cum erau numite cărările ascunse din munţi, unde nu mai era nevoie de răvaşul de trecere, iar bunurile nu mai erau inventariate.
În localităţile din sectorul Subcarpaţilor Getici s-a stabilit un mare număr de emigranţii proveniţi din aşezările situate în depresiunile sudice transilvanene.
Din depresiunea Făgăraşului a emigrat un mare număr de populaţie de la Avrig, Porumbacu, Corbi, Viştea, Arpaşu, Ucea, Sâmbăta şi Recea care s-a stabilit în principal în sectorul Subcarpaţiilor Getici de la est de Olt şi mai puţin în cel de la vest.
Apoi din depresiunea Sibiului, de la Jina, Poiana, Rod, Tilişca, Sălişte, Sibiel, Gura Râului, Răşinari, Mohu, Veştem, Miercurea Sibiului, ş.a s-au conturat direcţii de emigrare la nivelul ambelor sectoare subcarpatice pentru că acest areal a fost un rezervor de populaţie, a cărui ocupaţie principală reprezentată prin păstorit implica un număr ridicat al şeptelului şi prin urmare necesita o suprafaţă însemnată de pajişti alpine.
Interesant este şi faptul că cel mai bine s-a conservat specificul transilvănean în aşezările „ungureneşti” (Corbi, Băbeni, Vaideeni, Polovragi, Novaci, Crasna) în care cei care le-au întemeiat au provenit în număr mare din depresiunea Sibiului.
În cazul Ţării Haţegului fluxul migratoriu nu a fost atât de puternic către Subcarpaţii Getici, ci mai degrabă către depresiunea Petroşani şi implicit culoarul Jiului de Vest, unde există aşezări sau sate pereche al cărui nume s-a format prin derivare de la cel hunedorean”, scrie în lucrare.
Galeșu din Argeș, format din săliștenii din Mărginime
Numeroase nume ale unor localități din exteriorul Transilvaniei au fost împrumutate mai ales în sud.
”Oiconimele din Subcarpaţii Geici care au un corespondent identic în Transilvania, reprezentat printr-un toponim ori un antroponim, din care amintim: Mărcuş – cartier al oraşului Câmpulung provenit de la denumirea satului Mărcuş din Covasna; Galeşu – sat component al comunei Brăduleţu (Argeş) al cărui nume vine de la satul Galeş, aparţinător de oraşul Sălişte din Sibiu; Valea Iaşului – sat component al comunei omonime din Argeş, care are corespondent pe satul Iaşi al comunei Recea, (Braşov) dar şi Iaşi numele unei proprietăţi din comuna Berevoieşti (Argeş); Vaidei – sat componet al comunei Stăneşti din Gorj omonimul său fiind Vaidei, din comuna Romos, Hunedoara. De la numele acestuia provine cu siguranţă şi derivatul vâlcean Vaideeni”, scrie în lucrare.
Mărginenii din Mehedinți
În perioada interbelică a existat o Uniune a Oierilor, iar unul dintre membrii fondatori şi membru în comitetul de conducere al asociaţiei formată de oieri pentru breaslă şi drepturile ei se numea Dumitru Suciu.
Se născuse în 1902 în Poiana Sibiului, şi în copilărie a trecut cu oile în transhumanţă prin regiunea Plaiul Cloşani, o regiune din județul Mehedinți.
Mai târziu, s-a stabilit în Bratilov unde şi-a închegat o familie. Bratilov și Titerlești, localități aflate în județul Mehedinți sunt și acum considerate ”sate ungurenești”, întemeiate de ardeleni, în special sibieni, plecați din Mărginime.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Politic
Alătură-te comunității
9 răspunsuri
-
Armata austro-ungara in secolul 18? Felicitari pt anacronism…
Asta cu migrarea peste munti ati aflat-o abia acum? Toata lumea stie ca era plin de ardeleni in Valahia si in Moldova. Doar si Moldova a fost infiintata de maramureseni.
Dar sa nu uitam si de numarul mare de aromani care au venit de-a lungul secolelor in Ardeal (numele Goga, Blaga, Saguna etc vin de acolo). Plus alte popoare din Imperiul Otoman (bulgari , sarbi), dintre care multi au fost asimilati aici de romani, unguri si sasi, in functie de zonele unde s-au stabilit (sasii din Bungard sau Rusciori proveneau de fapt din imigranti catolici bulgari)
Nu stiu de ce ziceti ca „in ultimii ani” se migreaza din restul tarii in Transilvania, e vorba de ceva ce se intampla in continuu in ultimii peste 100 de ani. -
Cei care gandeau romaneste stiau ce sa faca si cum sa actioneze.Restul?Avem exemple destule in ziua de azi,care ofteaza dupa jug saxon.Diferenta intre doi conducatori germani de pe plaiurile NOASTRE este ca unul a oferit pamant pt Marea Unire ,deci libertate si prosperitate pt romani si altul a oferit sbiltzul si executzii nedemne de civilizatie pt a continua iobagia romanilor.
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
Vorbești și tu ca să te auzi. Iașov i s-a zis Brașovului din anii ’60-70, pe timpul industrializării lui Ceaușeșcu, atunci când veneau trenuri pline de moldoveni să lucreze în fabricile nou deschise și se stabileau acolo. Desigur că nu-i mai vezi azi cu numere de Iași, că și-au făcut de multicel buletin de BV.
-
Sorine vin pentru ca sunt rupti de foame daca nu ii primim ne sariti in cap ca suntem rai cu ei,cat despre treaba cu „iasov” nu vine de la noi Sibienii vine de pe vremea comunistilor cand foarte multi modoveni au venit in Ardeal printre care si Brasov noi cei din Sibiu avem o relatie buna cu Brasovul, mie imi place Brasovul noi daca avem cu cineva ceva sunt aia de peste deal care pe vremea comunistilior au fost adusi de catre securitate in Sibiu sa ii dea in gat pe sibieni pentru ca sunt „pupi in cur” de aceea nu sunt acceptati in Sibiu…sunt libidinosi, turnatori, asa sunt ei…
-
-
Saşii din Târgu Neamţ
În perioada medievală, la Târgu Neamţ a existat, pe lângă majoritari,
şi o populaţie săsească. Aceştia se ocupau cu meşteşugurile, dar şi cu
negustoria şi agricultura.
Prima atestare documentară a saşilor la Neamţ este din 12 martie 1437,
într-un document ce aminteşte de „Văraticul lui Giurgiu, unde au fost viile saşilor”.
Prima statistică a saşilor la Neamţ, o avem de la abatele Quirini, din anul 1599,
care ne spune în notiţele sale de călătorie, că erau 74 de familii de catolici cu 383
de suflete, aceştia având şi două biserici deservite de un preot sas. -
Lagărele din Bărăgan și Teleorman
Unii dintre prizonierii Aliați care fuseseră în lagărul de lângă Berlin aveau să ajungă
în sudul României, după ocuparea acestui teritoriu de către Centrali. Potrivit unor date,
germanii au adus în Muntenia, în martie 1917, între 2.000 și 3.000 de algerieni,
senegalezi, dar și foști luptători din Africa centrală, anamiți (locuitori din Vietnamul de
astăzi) și indieni. Toți acești prizonieri urmau să fie reuniți în așa-numite „lagăre agricole”,
pentru a efectua munci ușoare în agricultură.
Prizonierii aliați din colonii au fost repartizați în mai multe lagăre. La Slobozia și la
Morile-Mărculești, județul Ialomița, pe moșiile fraților Dumitru și Nicolae Seceleanu,
funcționau două lagăre de prizonieri. Cel de la Slobozia era pentru prizonieri din coloniile
franceze. Lagărul de la Morile-Mărculești cuprindea atât prizonieri indieni (460 la număr),
proveniți din armata Imperiului Britanic, cât și prizonieri coloniali francezi. Alte lagăre au
funcționat la Mănăstirea, pe un domeniu al prințului Carol, tot în județul Ialomița
(în vechile sale limite teritoriale), și la Turnu Măgurele, județul Teleorman. Deși musulmanii
erau majoritari, existau și prizonieri de alte religii. Spre exemplu, la Mănăstirea se găseau
mulți senegalezi catolici, amintiți în jurnalul său de episcopul romano-catolic al Bucureștiului,
Raymund Netzhammer. -
Evadați francezi din lagărele Centralilor ajunși în România
Una dintre evadările spectaculoase din Primul Război Mondial, de care este legată și România,
i-a avut ca eroi pe doi prizonieri francezi. Tocmai pentru că traseul celor doi a fost în bună
măsură în teritoriul românesc ocupat, iar ținta lor finală a fost Moldova, am considerat că
povestea lor merită redată aici.
Sergentul Septime Gorceix era licențiat în istorie și geografie. Mobilizat în Regimentul 67
infanterie francez, a fost capturat de germani în aprilie 1915. Ajuns în lagărul de la Galgenberg,
în apropiere de Würzburg/Bavaria, a ieșit la lucrările agricole și s-a pregătit de evadare.
A încercat acest lucru în august 1916, dar a fost prins și ținut în arest timp de trei săptămâni.
Trimis în lagărul de represalii de la Lechfeld, lângă Augsburg, în iulie 1917, a evadat și a ajuns pe
teritoriul austro-ungar. Capturat de austrieci, a fost închis inițial în lagărul Salzburg, apoi trimis
la Deutsch-Gabel (azi Jablonec), aflat în nordul Boemiei.
În mai 1918, sergentul Gorceix și sergentul Rahir au evadat și au reușit să se urce într-un tren,
pe care l-au schimbat mai întâi la Viena, apoi la Budapesta, de unde au ajuns la Timișoara.
În zona Caransebeșului au reușit să-și procure acte false. Ajutați de țărani români din Banat,
au traversat munții și au ajuns în România, în teritoriul ocupat atunci de germani.
Localnicii s-au arătat prietenoși când au aflat că erau francezi, i-au adăpostit și hrănit, le-au oferit
informații despre locurile unde erau garnizoane sau puncte de control germane. Un primar din zonă
(comuna Cătunele, județul Gorj) i-a ajutat să obțină permise de liberă trecere.
Astfel, Gorceix a devenit Popescu, iar Rahir s-a transformat în Vasilescu.
Cei doi „români” de ocazie au fost îndrumați spre București, unde aveau să fie găzduiți o vreme de
prieteni ai gorjenilor. La 1 iunie 1918 au plecat cu trenul spre Buzău, apoi pe jos s-au îndreptat spre
Râmnicu Sărat, au traversat râul Putna, au trecut liniile germane și au ajuns în cele românești la nord-est
de Mărășești. Când le-au povestit ofițerilor români că parcurseseră peste 1.000 de kilometri în linie
dreaptă din teritoriul controlat de inamic, aliaților li s-a părut neverosimilă povestea francezilor.
Cu toate acestea, românii i-au trimis la Iași, unde cei doi au ajuns la începutul lunii iunie 1918.
Evadații au făcut rapoarte detaliate despre ce li se întâmplase și ce observaseră în țările inamice.
Pentru o perioadă, ei au fost repartizați la Biroul militar francez din Iași. După război, Gorceix și-a făcut
cunoscută povestea într-o lucrare care a cunoscut un anume succes. Tot Septime Gorceix a publicat
împreună cu Nicolae Iorga, în 1920, volumul Anthologie de la littérature roumaine des origines au
XXe siècle (Paris, 1920).
Gorceix și Rahir nu au fost singurii militari francezi evadați de la Centrali și ajunși în Moldova.
În mausoleul eroilor francezi din Cimitirul Eternitatea, Iași, se află și osemintele soldatului Vincent Sideride,
despre care știm că a „evadat din Bulgaria”. A reușit să ajungă la Iași, unde și-a găsit sfârșitul.
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
Citește și
-
Cod portocaliu de inundații în Moldova. Pompierii sibieni ajută cu oameni și mașiniAlin Bratu25 mai 2025Pompierii de la ISU Sibiu participă duminică cu sprijin pentru ISU Galați, zonă în care s-a anunțat pentru această zi un cod portocaliu de fenomene severe, în special ploi. Publicitate Publicitate Din județele din zona Centru, din care face parte
Cele mai citite știri
-
„Mi-a spus că la spitalul privat ar fi costat-o 2.000 de euro.” Medicul sibian Remus Maxim, trimis în judecată pentru trei fapte de luare de mităSilvana Armat23 iunie 2026Remus Maxim, medic primar în obstetrică-ginecologie la Spitalul Militar Sibiu, a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni de luare de mită, Tribunalul Sibiu dispunând marți începerea judecății, potrivit încheierii de cameră preliminară din 23 iunie 2026. Încheierea poate fi -
Zvon: Klaus Iohannis intenționează să candideze pentru Primăria Sibiu. Paul Porr: „Asta e ceea ce se cheamă în germană «wunschdenken»”Traian Deleanu24 iunie 2026Zvonurile despre faptul că fostul președinte al României ar dori să revină în fotoliul de primar al Sibiului circulă de câteva săptămâni. Apropiații lui Klaus Iohannis resping, însă, categoric această informație. Publicitate Publicitate Informații despre faptul că Iohannis ar dori
-
Ieri după-amiaza: Cu patru filtre rutiere pe DN7, polițiștii sibieni au aplicat 78 de sancțiuni și au reținut două permiseTraian Deleanu20 iunie 2026Polițiștii rutieri sibieni au aplicat 78 de sancțiuni contravenționale și au reținut două permise de conducere, în urma unei acțiuni desfășurate pe DN 7, vineri după-amiază. Publicitate Publicitate Potrivit Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Sibiu, acțiunea s-a desfășurat pe 19
Lasă un răspuns