Ce înseamnă ”Adormirea Maicii Domnului”. Disputa mormântului, între Ierusalim și Efes

În 15 august, creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc ”Adormirea Maicii Domnului” o sărbătoare importantă în calendar, în amintirea zilei în care Fecioara Maria s-a înălțat la cer. Această sărbătoare este cunoscută în popor și sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.

Conform site-ului crestinortodox.ro, despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii. Potrivit acestei Tradiții, Maică Domnului a fost înștiințată printr-un înger de mutarea ei din această viață.

Aceeași Tradiție spune că Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduși pe nori, pentru a fi prezenți la acest eveniment. Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu și a cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i sărută mâinile acesteia, dar întrând în mormânt, l-a aflat gol. Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulți ani după Înălțarea Domnului.

Ce spun ortodocșii și catolicii cu privire la acest moment

Biserica Ortodoxă susține că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoșesc și a primit iertare de acest păcat doar în momentul în care a acceptat să-L nască pe Hristos.

Biserica Româno Catolică vorbește de Imaculată Concepție, o dogmă primită de catolicism în anul 1854, prin care afirmă că și Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc. Biserica Ortodoxă nu a acceptat această învățătură, motivând că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat, firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvântului o altă fire decât cea pe care noi o avem, firea umană a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învățături de acest gen, Sfinții Părinți au afirmat că Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.

Biserica Româno Catolică, afirmând că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc, ne face să credem că învierea și înălțarea sa la cer se datorează meritelor sale și nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia învață că această mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai așteptat învierea obștească, pentru că însăși Viață S-a sălășluit în ea. Dar Maică Domnului a murit în virtutea legii omenești și s-a înălțat prin Hristos. Ea "este făptură în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate", după cum spune părintele Stăniloae.

Două orașe pretind cinstea de a găzdui mormântul Maicii Domnului: Ierusalimul și Efesul

Referirile la adresa Sfintei Fecioare Maria sunt destul de puține în Sfintele Evanghelii. După momentul Cincizecimii (duminica a 8-a după Paşti, pogorârea Duhului Sfânt), ea dispare cu totul din cadrul Noului Testament, la fel că mulți dintre Apostoli.

Tradiția Bisericii și Evangheliile apocrife oferă însă amănunte privind viață ei. Luată sub ocrotire de Sf. Ev. Ioan, Sfânta Fecioara a locuit un timp în Ierusalim, apoi l-a însoțit pe Ioan la Efes, pentru a propovădui Evanghelia. Cercetătorii nu s-au pus încă de acord asupra perioadelor de timp pe care Maică Domnului le-ar fi petrecut în fiecare oraș și nici asupra locului în care Arhanghelul Gavriil i-ar fi vestit adormirea să.

Mormântul din Grădina Ghetsimani

Momentul adormirii și ridicării cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria este descris în mai multe apocrife. Transitus Mariae (Adormirea Mariei) datează de la începutul sec. al II-lea, după ultimele cercetări, iar autorul a folosit că sursă tradițiile Bisericii primare. Cartea conține multe informații specifice comunității iudeo-creștine, dar a fost considerată neautentică. Cu toate acestea ea poate fi considerată o mărturie a cinstirii locului în care a fost înmormântată Maica Domnului și a transformării lui în sanctuar.

Astfel, conform acestei cărți, Însuși Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de înmormântare: Grădina Ghetsimani, în afară zidurilor Ierusalimului, în Valea Iosafat, vale străbătută de pârâul Cedron. Conform Faptelor Sf. Ap. Ioan scrise de Prohor, compusă de Lencius în 160-170, Sf. Evanghelist a mers la Efes însoțit doar de Prohor și la o vârstă înaintată, adică după moartea Mariei. Cele două scrisori adresate de Sf. Ignatie Sf. Ioan, scrise în jurul anului 370, menționează că Sfânta Fecioara și-a petrecut ultimele zile în Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul către Ep. Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (sec. al V-lea) și Cartea Prea Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu a lui Pseudo-Meliton de Sardes (sec. V-VI) plasează mormântul în Grădina Ghetsimani.

Sfinții Părinți susțin teoria mormântului de la Ierusalim

Deși apocrifele sunt primele care menționează mormântul Maicii Domnului, există și unele referiri ale Sfinților Părinți cu privire la acest subiect. Martirologiul ierusalimitean (cca. 431) menționează în Valea Iosafat o biserica a Sfintei Fecioare în care se află mormântul ei, la fel ca și mărturia unui pelerin armean. O relatare istorică, Euthymiaca historia, descrie momentul când împăratul bizantin Marcian (450-457) și soția să Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), moaștele Nascatoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a răspuns că, la trei zile după adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, în mormântul din Grădina Ghetsimani găsindu-se doar acoperământul ei (care va fi dus apoi în Biserica Vlaherne din Constantinopol). Sf. Epifanie de Salamina († 403) este primul care vorbește despre momentul Adormirii, arătând că Sf. Ioan a mers singur la Efes. În secolele următoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sf. Modest, Sf. Sofronie al Ierusalimului, Sf. Gherman al Constantinopolului, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Ioan Damaschin și alții au amintit de existența mormântului Maicii Domnului la Ierusalim.

Mărturia arheologică

În favoarea Ierusalimului pledează și existența unei vechi bazilici creștine închinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea pârâului Cedron, numită de evrei Valea Iosafat, de unde vor învia morții la a două venire a lui Hristos și unde va avea loc Înfricoșătoarea Judecată. Prima capela a fost construită de patriarhul Iuvenal, la începutul secolului al V-lea, devenind în scurt timp un centru de pelerinaj. În timpul împăratului Mauriciu s-a construit o bazilica superioară, vechiul sanctuar cu mormântul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterană. În timpul invaziei perșilor (614), ea a fost distrusă, dar a fost refăcută în scurt timp, căci în 670 ea este vizitată de pelerinul Arculf. De-a lungul timpului, biserica superioară va fi distrusă de mai multe ori, cripta inferioară fiind cruțată chiar și de musulmani, care au o venerație deosebită pentru "mama profetului Iisus". Restaurată de cruciați, a devenit abație benedictină, apoi, după distrugerea de către Saladin, abație franciscană. Din 1757 a revenit Bisericii Ortodoxe Grecești. Săpăturile arheologice efectuate în 1972 au confirmat faptul că mormântul se află în spațiul unui cimitir creștin datând din sec. I și că structurarea să inițială, în trei camere, corespunde tehnicii folosite în acea perioada.

Argumente în favoarea Efesului

Tradiția conform căreia mormântul Maicii Domnului s-ar află la Efes are că punct de plecare faptul că Sfânta Fecioara a fost încredințată Sf. Ap. Ioan de către Mântuitor, când se află pe Cruce. Se crede că Maică Domnului l-a urmat pe Sf. Ap. Ioan în Asia Mică, unde a rămas până la sfârșitul vieții ei. Există mai multe mărturii (Sf. Irineu de Lyon, Grigorie de Tours) privind prezența Sfintei Fecioare în acest oraș. Una dintre ele o constituie descoperirea a două locuințe în zona Bulbul Dăgi (Dealul Privighetorii) – Panagia Kapulu, Casa Preasfintei Fecioare, și cea a Sf. Ioan.

Sfinții Părinți, deși nu neagă prezența Fecioarei Maria în Efes, o limitează la doar câțiva ani, după care, simțind sfârșitul aproape, s-ar fi întors în Ierusalim, dorind să vadă pentru ultima dată locurile în care a pătimit Mântuitorul Hristos și, de ce nu, să fie înmormântată în apropierea Sfântului Sau Mormânt.

Biserica Adormirii Maicii Domnului

Distrugerile repetate au făcut că bazilica inițială să se scufunde, încetul cu încetul, ducând la acoperirea ferestrelor criptei, care a rămas fără lumina naturală, până astăzi. Aspectul ei este destul de jalnic din cuza fumului de lumânări și umezelii provocate de inundațiile periodice, notează crestinortodox.ro. Din biserica superioară se coboară câteva trepte, până în curtea interioară, iar de aici alte 48 de trepte, ajungându-se în bazilica săpată în piatră ce datează din sec. al V-lea. Ea are formă unei cruci cu brațe inegale, pe laturile culoarului principal aflându-se mormintele soțiilor regilor cruciați. În centrul brațului dinspre răsărit se află mormântul Maicii Domnului, într-o mică sala având în centru un bloc tăiat în stanca, foarte asemănător cu mormântul Mântuitorului.

Până în sec. al XIV-lea, monumentul era împodobit cu plăci de marmură sculptată, pereții fiind acoperiți cu fresce. La mormântul Fecioarei oficiază grecii, armenii, sirienii și coptii, precum și catolicii (de 3 ori pe an).

Musulmanii au amenajată o nișă, mirhab, ce indică direcția spre Mecca, întrucât se spune că Mahomed ar fi zărit o lumina deasupra mormântului când se află în Ierusalim.

Brâul Maicii Domnului

Tradiția spune că Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, s-a întristat. Pentru a-l mângâia, Fecioara Maria i-a descoperit minunea înălțării sale, lăsându-i că amintire Brâul sau, dovadă a învierii și înălțării cu trupul la cer. Sfântul Brâu, țesut de Maică Domnului din păr de cămilă, a fost păstrat la Ierusalim, apoi a fost la Constantinopol și așezat într-o raclă din aur, în biserica pe care Teodosie al II-lea o construise pentru Sfânta Fecioara. În sec. al X-lea, în urmă vindecării sale miraculoase, împărăteasa Zoe, soția lui Leon al VI-lea Înțeleptul, a brodat Brâul cu fir de aur, instituind prăznuirea lui în ziua de 31 august. Împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355) a dăruit un fragment Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos.

Un alt fragment se află în Mănăstirea Panaghia Soumela din Grecia, fragment ce a fost adus la Iași în anul 2001.

Sursa foto: Crestinortodox.ro

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi