Am fost la o pizzerie de cartier, chiar într-un sens giratoriu. N-are sare suficientă, dar nu-i bai

Deoarece pot mânca oricând o pizza, am salutat propunerea unei colege de a încerca unul din localurile recent deschise, adică de prin vară. „Vezi că e o pizzerie chiar într-un sens giratoriu, în cartierul Arhitecților”. Atât mi-a trebuit.

În una din serile ploioase de sfârșit de august octombrie, am mers acolo. Pizza Enzo se numește localul. Și n-aș spune că am plecat cu un mare regret.

Locația este într-adevăr chiar în sensul giratoriu din fața magazinului Lidl. Nu merg des în cartierul Arhitecților, astfel că până a ajunge acolo am putut să văd încă o dată fața neputinței administrațiilor locale românești: lipsa unui transport public. Cum, primar fiind, să ai un cartier întreg, nou, construit de câțiva ani, și să nu pui mâna pe telefon să suni celălalt primar ca să vă întâlniți să semnați o foaie prin care o linie de autobuz să fie prelungită până în capătul cartierului: de două ori dimineața și de două ori seara? Nu de dragul meu, ca să pot ajunge la pizzerie, dar de dragul oamenilor care îți plătesc impozit. Dar asta e o temă pentru care nu merită pierdut timp degeaba.

Revenind. Am constatat că am ajuns la o pizzerie de cartier, aflată la parterul unei case, cu o mică terasă, pe lângă care trec mașinile care circulă între Cisnădie și Sibiu. Deoarece era după ploaie, afară scaunele erau ude, dar am ales să nu intrăm pentru că – de ce să nu profităm de aerul cald de afară. Așa că am luat, cu acordul gazdelor, două scaune din interior și am ocupat o masă. Din cauza vremii eram doar noi, așa că am putut să ne simțim ca acasă.

Am ales să comandăm o pizza care poartă denumirea localului și una picantă. „Pizza lu’ Enzo” conține carne de vită tocată, ceapă roșie, sos de roșii, unt, mentă, sare și piper. Aflăm că cea picantă se numește Mexicană, nu Diavola, cum suntem deprinși în celelalte pizzerii. Așa că am ales-o pe ea, chiar dacă are porumb – eu unul evit porumbul în pizza, dar de data asta îmi era foame și am zis să-i dau o șansă. Știind că durează câteva minute până se face o pizza, mai ales că nu e de cea congelată, am rugat-o pe tânăra ospătăriță să ne aducă ceva de băut: o bere și un suc fresh de portocală cu ananas.

Cred că pizzele au venit într-un timp rezonabil, pentru că nu m-am uitat la ceas, dar cert e că berea, care era de 0,33 ml, aproape era băută.

Prima mușcătură din pizza casei m-a dezamăgit – nu avea sare, chiar nu era sărată deloc. Dar m-am liniștit rapid – mi-am spus că e mai bine așa decât să fie prea sărată. Așa că m-am dus să cer sare și piper să-mi pun eu cât consider de cuviință.

Deschid paranteza: trebuie să spun că, deși eram singuri la terasă, a trebuit să intru eu în interior să-mi iau șervețele, să cer sarea și piperul și, la final, să mergem să plătim. Nu e un reproș mare, pentru că nu suntem fițoși, dar totuși eu cred că șervețelele, tacâmurile, sarea și piperul, precum și sosurile (care ar trebui să fie incluse, părerea mea) trebuie să fie prima grijă a oricărui ospătar indiferent de experiență. Închidem paranteza.

Pizza mi s-a părut „decentă”, vorba unui coleg. Prețul – 33 lei.

În ceea ce privește „Pizza Mexicană – picant”, în meniu scria că are mozzarella, salam chorizo, ardei, porumb, ardei iute, sos roșii picant, coriandru. Inedit, mi-am spus, față de obișnuita Diavola. Și într-adevăr a fost foarte bună pizza asta și... porumbul a dat gustul principal. De picant, era picant atât cât trebuie, iar coriandrul – pe care nu-l prefer în mâncăruri – nu l-am simțit. Și bine a fost așa.

Pizza asta costă 35 de lei.

Am cerut la pizze niște sos de usturoi și unul de ketchup să mai combinăm gusturile.

Ca dimensiune, pizzele nu sunt mari; ca gramaj – scrie în meniu că au 500 grame; dar eu zic că e suficientă una pentru a-ți potoli foamea.

Berea de 0,33 ml, în funcție de denumire, costă între 8-10 lei, iar băuturile răcoritoare – de la 6 lei pentru cola până la 16 lei pentru fresh-uri. La această pizzerie mai sunt și opțiuni de desert, dar le-am amânat pentru altă dată: gaufre și clătite.

Eu spun că această cină a fost mai mult pozitivă decât negativă, în primul rând pentru că e un local mic, de cartier. Iar acestea oferă opțiuni de mâncare bune de cele mai multe ori. Sper doar ca data viitoare să fie un pic mai multă sare în pizza...

P.S. Tot aici am găsit și niște „instrucțiuni de folosire a toaletei”. Le las mai jos, pentru cei care nu știu cum să folosească astfel de instalații:

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.