Bunul simț și politica

Pe „vremuri” era la Sibiu o judecătoare formată muncitorește. Firesc, canoanele juridice n-o dădeau afară din casă dar cinstită, modestă, onestă, femeia judeca pe bunul simț. Erau unele dintre cele mai bune sentințe din instanță.

Mi-am pus întrebarea: ce ar fi fost, ce ar fi, dacă și „sentințele politice” s-ar da tot pe criteriul bunului simț. Ar fi ireal de frumos. Numai că, precum s-a văzut în istorie, cum se vede și sub ochii noștri, nu se poate. Simplu. Singurul interes al judecătorului care se respectă pe sine și prestigiul misiunii sale este să facă dreptate. Dimpotrivă, în politică deviza este „care pe care”.

S-a spus că bunul simț are două conotații. Una de ordin obiectiv, în consens și armonie cu firea lucrurilor, cu legitatea vieții, ceea ce reclamă înțelepciunea de a sesiza și a te conforma și în societate mișcării coeziv-armonice a naturii din care facem parte. Și o alta, paralelă, de ordin subiectiv, imprimând obiectivului și o notă de moralitate.

Revenind la politică, m-aș referi la două exemple.

După primul război mondial Germania a fost pusă cu botul pe labe. Cu toate acestea, ea a avut îngăduința să se dezvolte pașnic și economic. Era în tonul bunului simț să urmeze o astfel de direcție. Dat fiind talentul și priceperea neamțului, țara ar fi putut deveni o minune a lumii. În schimb, spiritul fascisto-revanșard a adus-o în pragul pieirii. Atacând în 1941 și Rusia, a crezut, megalomanic, că poate stăpâni întreaga omenire.

După cel de al doilea război mondial, respectiv în 1947, comunitatea internațională (ONU) a găsit de cuviință să stabilească evreimii împrăștiată prin lume un loc de așezare. S-a ales vechea Iudee istorică, unde în 1948 s-a format statul Israel. Singurii care s-au opus au fost arabii. Nu fără temei. Deși îndreptățiți istoricește, acum zona era o mare arabă, iar Israelul o insuliță mereu supusă fluxului. Totuși, cu sprijinul comunității internaționale se putea ajunge la un modus vivendi în care drepturile, prestigiul și onoarea să fie reciproc acceptate și respectate. Să-i zicem, putea fi o soluție de bun simț.

Numai că, loviți în amorul propriu, arabii și-au pierdut cumpătul, iar în replică de două ori, în 1967 (războiul de 6 zile) și 1973 (războiul de Iom Kipur), israeliții au dat năvală peste arabi cărora le-a răpit mari suprafețe din Palestina și înălțimile Golan pe care le-au anexat. De bun simț era ca Israelul să se retragă pe vatra stabilită de ONU, arabii s-o respecte, iar palestinienii să-și formeze un stat al lor. N-a fost să fie. Evreii au fost stimulați să păstreze ceea ce au cucerit prin rapt – din nou o nesocotire a bunului simț -  iar acum ne găsim pe această temă copios orchestrată din culise  de marile puteri, în pragul unei posibile noi conflagrații mondiale.

Realitatea pe teren a devenit alta decât cea din 1948. Odată cu decolonizarea, mișcarea socială a readus în scenă o lume a treia tot mai vizibilă, notabil lumea arabă, care-și revendica identitatea și suveranitatea. Se pare că fostele puteri coloniale precum și Statele Unite ale Americii n-au gestionat suficient de înțelept procesul spre a le stimula, a le sprijini și astfel a și le apropia. Dimpotrivă, tolerarea tendințelor expansioniste ale Israelului a basculat  lumea arabă pe baricade opuse. De situația astfel creată profită Rusia și China care, pe un spectru politic mai larg, reclamă o nouă ordine mondială.

Războiul ucrainean și cel israelo-palestinian par să rupă lumea pe din două, de o parte violența și teroarea spre impunerea schimbării, de cealaltă parte democrația și libertatatea. Nu se știe unde se va ajunge. Nu se știe cum ar arăta o lume dominată de China și Rusia. Organizația Națiunilor Unite în care se investeau speranțele blocării agresiunii și menținerea păcii, este în moarte clinică. Practic, dialogul politic a încetat, tendința este să-i ia locul dialogul armelor, limbajul violenței. Într-o formulare oarecum ironică, noroc totuși cu arma atomică.  Altminteri probabil demult aveam o nouă răzmeriță mondială.

Bunul simț ar fi fost în măsură să netezească asperitățile, să dea prevalență realității în continuă mișcare pe un fond dacă nu în perfectă armonie, cel puțin pe unul de toleranță și înțeleaptă înțelegere a motivelor, a cauzelor care, în pofida mult lăudatului progres al omenirii, îi situează extrem de periculos pe oameni unii împotriva altora.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube