Nouă femei diagnosticate cu cancer și-au expus tablourile la Sibiu. „Știți de ce este greu de dus cancerul? Pentru că știi, cumva, că sigur mori”

În perioada 7 – 12 noiembrie, în Piața Mică la Nr. 3 sibienii pot viziona o expoziție cu totul specială. Sunt tablouri lucrate de beneficiarii atelierului de art-terapie din cadrul Centrului Oncologic de Suport din Sibiu. O expoziție plină de viață, culoare și speranță în care nouă femei diagnosticate cu cancer și-au expus sufletul, temerile, emoțiile.  

Expoziția care a fost intitulată „Nimeni singur” a avut vernisajul luni, 6 noiembrie. Într-o atmosferă plină de emoție art-terapeutul Laura Cândea Burnete și două dintre beneficiarele centrului Iuliana și Daniela au vorbit despre povestea realizării unei astfel de expoziții.

„Am început timid, cu lucrările lui Van Gogh, am pictat tablourile după model și foarte repede ne-am dat seama că fetele, așa cum le spun eu, s-au cufundat cu curaj și curiozitate în procesul artistic. Așa mi-am dat seama că nu pot să merg mai departe doar cu asta și că mi-ar plăcea să vin către nevoile lor individuale și la următoarele ședințe am propus să lucrăm reproduceri după anumiți artiști, dar lucrările să fie alese de beneficiare. Astfel lucrările să fie mai aproape de tema lor din acea zi sau de preocupările lor din acea zi și a fost foarte interesant să văd cum, la început am pornit cu foarte multă timiditate, cu gânduri preconcepute de felul nu știu să pictez, eu nu am mai desenat de la grădiniță sau școală, nu vreau să pun mâna pe materiale și am ajuns să termină prima ședință cu lucrări foarte frumoase”, spune Laura.

Așa a început aventura artistică a celor nouă beneficiare și totul s-a concretizat într-o expoziție aparte, deschisă publicului. Sunt aproximativ 30 de lucrări care pot fi văzute între orele 12.00 și 18.00 până inclusiv duminică.

„Ce-am căutat eu să aduc în momentul întâlnirilor noastre? Să cream pentru două, trei ore bucurie, ușurință, zâmbet și să ne amintim că forța creației este în noi chiar și atunci când nu mai găsim resurse și să trecem împreună prin asta”, a mai spus art-terapeutul.

Art-terapia le-a redat speranța

La vernisaj au fost prezente Iuliana și Daniela, două dintre beneficiarele centrului. Cu foarte mari emoții, cu vocea gâtuită de lacrimi fetele au reușit să vorbească despre ce a însemnat acest atelier pentru ele.

„Lupta cu această boală este o luptă grea. În primul rând ne simțim stigmatizate, deși poate părea prea mult spus pentru o persoană sănătoasă. De plâns toate ne plângem, dar este firesc să fie așa. Să plângem înseamnă că doare, că avem emoții. În primul rând nu știi cum să te comporți în boala asta, nici ceilalți nu știu cum să se comporte cu cei bolnavi. Se așteaptă de la noi să nu plângem, să nu fim slabe, dar sunt zile în care poți avea o sensibilitate atât de mare încât nu știi ce să faci și atunci este foarte dificil. Ai nevoie să plângi. Când am ajuns la centru nu știam cum să mă comport, tremuram, nu știam cum să vorbesc cu fetele. Știți de ce este greu de dus cancerul? Pentru că știi, cumva, că sigur mori. Cu toate că moartea este singura certitudine din viața noastră, boala asta te face să te gândești la ea de o sută de ori mai mult. Și dacă intri pe nișa asta te înnebunește. De asta este nevoie de artă și de terapie și vreau să le mulțumesc celor de la Sus inima pentru tot ceea ce fac. Îți dau speranță și îți arată cum să nu fii singur”, spune Iuliana.

Este de profesie educatoare, dar, deocamdată nu se poate întoarce printre copii. Apune că a făcut pictură timp de trei ani, apoi a lăsat să treacă timpul fără să mai picteze, dar activitatea din cadrul centrului i-a dat curaj.

„Mi-a fost teamă că nu mai știu să pictez, dar deși mi-a fost greu să merg, m-am bucurat foarte mult. Am început cu un colaj, iar asta m-a scos din teamă, pentru că a început ca o joacă. Apoi am lucrat și acasă. Am pictat uterul în stare de sănătate, așa cum îl văd eu și am mai lucrat și cu aparținătorii, cu fetița mea, iar în momentul în care creierul începe să vadă viață, culoare, mișcare, deja se schimbă și celulele. Voi continua să deseneze pentru că nu se știe niciodată. Laura (art-terapeutul n.r.) are foarte multă răbdare cu noi și alături de ea putem face ce simțim. Dacă avem nevoie să stăm pe pat, stăm, dacă simțim nevoia să plângem, plângem, apoi o luăm de la capăt”, mai spune Iuliana.

Și pentru Daniela art-terapia a însemnat putere și speranță. Nu s-a simțit pregătită să-și spună povestea, dar a vorbit cu inima deschisă despre ce a însemnat să realizeze că poate crea.

„Ședințele m-au ajutat foarte mult. Laura este un suflet minunat, foarte aproape de noi. Când am mers prima dată nu am crezut că mai sunt în stare să creez, dar lucrând am realizat cât de mult te ajută. Îți vindeci sufletul, asta cred eu. Ești prezent total acolo, vezi că ești în stare să faci lucruri”, spune și Daniela.  

Centrul Oncologic de Suport din Sibiu a fost deschis anul acesta, în vară. Carmen Chindriș, președinte al asociației „Sus Inima” spune că scopul principal este acela de a învăța să se trăiască cu această boală, de a ieși în lume pentru că este parte din experiența de viață a noastră, a tuturor într-un fel sau altul.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube