Femeie pastor în Transilvania: ”Nu am fost niciodată provocată și nu m-am simțit niciodată dezavantajată”. 30 de ani de când femeile pot sluji în bisericile evanghelice

Locul femeii este în bucătărie, toate relele din lume se trag când femeia nu ştie să gătească. Ea este vorbăreaţă de la natură, are arta rostirii cuvântului, retorica, la degetul mic, în timp ce bărbaţii cu mare trudă şi-o pot însuşi, dar mai bine ar fi ca femeile să fie gângave şi să nu poată vorbi. Tot ponosul omenirii se trage de la femeie, căci dacă Adam nu ar fi păcătuit, n-am fi avut nevoie de pâine, am fi mâncat numai poame.

Acestea sunt doar câteva citate pe care George Călinescu le reţinuse din lectura celebrelor „Discursuri conviviale” ale lui Martin Luther, primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane.

La aproape 500 de ani din acel moment, Biserica Evanghelică C.A. a decis că femeile pot fi pastor, pot vorbi în biserică și duce mai departe cuvântul lui Dumnezeu.

S-au împlinit în 16 ianuarie 30 de ani de când femeile pot fi pastor în Biserica Evanghelică C.A., iar trei dintre acestea și-au spus impresiile pe site-ul evang.ro, site-ul Bisericii Evanghelice C.A. din România.

Pastorii dr. Elfriede Dörr, Angelika Beer și Hildegard-Servatius-Depner au vorbit despre ce înseamnă să fii pastor în Transilvania.

Angelika Beer a deținut timp de un an și jumătate o pastorație în districtul Sighișoara, dr. Elfriede Dörr este reprezentantul pentru ecumenism și perfecționare al Bisericii Evanghelice C.A. din România, Hildegard Servatius-Depner este pastor în Mediaș și în districtul Mediaș de peste două decenii.

Hirotonirea femeilor în Biserica Evanghelică C.A. din România (EKR) a fost decisă în 1994. Prima femeie a fost hirotonită în anul 2.000.

”Bunica mea a prezis că voi deveni pastor când voi termina școala - și a avut dreptate. Am studiat teologia, dar inițial pentru a deveni jurnalist. După aceea, am lucrat la diverse proiecte, dar întotdeauna mi-a plăcut să ajut la slujbele de la biserică și mi-am redescoperit din ce în ce mai mult rădăcinile în Transilvania. Așa că am decis să dau o șansă vicariatului, până la urmă. Cel mai ușor îmi puteam imagina o slujire în ECR, mai degrabă decât într-o biserică regională germană”, spune Angelika Beer.

”Nu am fost niciodată provocată și nu m-am simțit niciodată dezavantajată. Poate că a fost mai ușor și pentru că Elfriede și un alt vicar fuseseră deja pastori în Mediaș. Știai că există femei. Aveai o slujbă și erai hirotonită ca și ceilalți colegi bărbați. Întotdeauna am simțit că acest lucru era respectat. Au existat cu siguranță situații în care colegii au crezut că nu este în regulă. Apoi s-a ridicat obiecția că slujirea în parohii este în regulă, dar femeile nu ar trebui să fie superioare bărbaților și să devină decani. Nu prea am înțeles asta” - Hildegard Servatius-Depner

Ce înseamnă să fii pastor în Transilvania?

Hildegard Servatius-Depner: A fost foarte interesant pentru mine și încă este, pentru că se întâmplă atât de multe lucruri noi. În fiecare zi există noi provocări cu care trebuie să mă confrunt și îmi place să le înfrunt: pentru mine, este ca și cum aș depăși granițele. Poate că are legătură și cu frontierele și emigrarea - un gând spontan: să înfrunt situația de aici și să fac ceva din ea. În același timp, simt și multă recunoștință și apreciere în munca mea aici, la nivel local. Fiecare întâlnire cu enoriașii mai în vârstă din satele pe care le îngrijesc sau fiecare activitate cu copiii și tinerii din comuna Mediaș mă întărește în munca mea aici, în Transilvania.

Angelika Beer: Este o aventură. Ca un traseu de drumeție pe care îl parcurgi. Nu pot să nu mă gândesc la pelerinajul pe Calea Sfântului Iacob din vara anului 2009. Te uiți la traseu dinainte, dar tot nu știi cum va fi. Știu însă ce urmează în anul bisericesc, cu Paștele, Crăciunul și anul școlar. Dar încă nu știu cum va fi de fapt. Pentru mine, a fi în slujirea parohială este, de asemenea, un exercițiu de încredere în Dumnezeu și de primire a unor daruri. Deseori aud de la colegii din Germania că le este teamă că trebuie să experimenteze schimbări, că se vor micșora, că vor deveni mai săraci. Atunci eu le spun: "Uitați-vă aici, suntem deja mici și încă ne descurcăm bine.

Simt aici multă viață și o relevanță dincolo de zidurile bisericii (castelului) noastre. Îmi dă curaj când am oaspeți care experimentează exact acest lucru aici și apoi își continuă drumul consolidat. Ei spun: poate că nu sunteți la fel de bine echipați ca noi în unele lucruri, dar aveți atâtea comori, aveți binecuvântări. Și puteți simți asta. Bineînțeles, avem și provocări. Dar cred că punctele forte le depășesc.

Elfriede Dörr: Este un spațiu creativ acordat. Este clar că vei face unele lucruri bine, vei îndeplini așteptările, dar vei dezamăgi și tu, vei face greșeli. La fel ca toți colegii tăi. Cu toate acestea, îmi amintesc că intrarea în acest spațiu creativ, ocupat anterior de bărbați, a fost un adevărat act. A fi femeie pastor în Transilvania înseamnă să te confrunți din nou și din nou cu faptul că faci această slujire ca femeie. Oamenii vin și spun: "Felul în care vorbiți de la amvon îmi vorbește la inimă - femeile pot face asta!". Totuși, ca femeie pastor, te poți afla uneori și într-o rețea de devalorizare sau devalorizare împachetată teologic, la care eu cel puțin nu mă așteptam atât de mult. Sunt impresionată atunci când colegii vorbesc împotriva acestui lucru și își arată solidaritatea cu colegele lor.

Sursa foto: evang.ro

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro