Apare o nouă modă: meniul zilei all-inclusive. Am început la JoyMe

Dacă vi se face vreodată dor de mers la all inclusive, unde să vă serviți cât vă duce ghiozdanul, ei bine văd că începe să devină o modă ca tot mai multe restaurante să servească prânzul în regim all you can eat, dar cu puține feluri de mâncare.

JoyMe a fost primul restaurant de acest gen pe care am zis să-l încercăm, într-o după-masă călduroasă de vară.

Masa se servește pe o terasă semideschisă și suficient de încăpătoare. Pentru că totul merge destul de repede, poți să te servești direct de la bufet, iar unul dintre ospătari o să vină să te întrebe dacă mai dorești și altceva.

În ziua respectivă am prins la prânz o supă de pui cu tăiței, de aia de care au făcut toate bunicile noastre, iar la felul doi crispy de pui cu cipsuri de cartofi și antricot de vită la cuptor cu sos de ciuperci, cu piure de cartofi cu ceapă crocantă. Un veritabil festin. Pepene la desert și… conopidă. Salată de conopidă cu semințe.

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu suport conopida la modul absolut visceral, o consum exclusiv murată și altfel să nu aud de ea, gustul ei, terciuită sau fiartă este inutil. E complet degeaba. N-o suport. Dar am încercat-o.

Am pus o lingură de salată de conopidă pe farfuriuța mică pe care mi-am pus și pâine, ca să nu se atingă cumva de mâncarea adevărată. Am gustat-o și am rămas la aceeași concluzie: tot degeaba a rămas, oricât încearcă usturoiul să o salveze de rușine.

Supița de pui a fost excelentă, am apreciat-o în mod deosebit, chit că m-am chinuit serios să pun și paste în farfurie, cu un polonic care mi s-a declarat dușman de moarte. Dar am reglat problema din pâine, foarte drăguț, servită și prăjită. Crutoane XXXXL. Am trecut la felul doi și chiar dacă mi-am pus puțin din fiecare fel de mâncare, farfuria era plină, m-am și gândit că n-o să-mi fie ușor să termin tot.

După care am început să mă gândesc ce smart este conceptul acestui gen de prânz unde poți să vinzi un pic mai scump același produs pe care îl vinde toată lumea dar împachetat mai deștept. Aș putea paria că în curând vor apărea restaurante care vor servi trei feluri sau patru feluri pentru cinci sau 10 RON în plus față de concurență și vor crea așa o nouă piață. Și cred că una rentabilă, pentru că trebuie să fii extrem de înfometat ca să poți să-ți pui și a doua oară o farfurie plină.

Dar să revenim la ceea ce ne interesează. Bucățelele de antricot au fost surprinzător de fragede, chiar se topeau în gură, dar parcă erau scăldate în puțin prea mult vin. Adică m-aș fi codit dacă mă oprea poliția în trafic și mă întreba dacă am băut ceva.

Combinația dintre piure și ceapă crocantă a fost ceva surprinzător, super soft și super crunchy în același timp iar cartofii cips destul de bunicei. Calzi sigur ar fi fost și mai buni. Au mers însă foarte bine cu fileurile crispy de pui, muiați și în cele două sosuri ce însoțeau întreg meniul.

Am gustat și desertul doar ca să văd dacă mai pot mânca și am mâncat câte două felii de pepene roșu și galben. Un prânz de genul acesta a costat 45 de lei + o cola, pe care am cerut-o înainte să văd că puteam să mă servesc cu apă din carafă.

Mai am și alte restaurante de acest gen pe lista vizitelor următoare dar în funcție de meniu o să revin și la JoyMe, că e și atmosferă faină și mâncarea bună.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.