Cercetări arheologice în premieră în interiorul Capelei Sfânta Cruce din Piața Gării

O echipă de specialiști a Muzeului Național Brukenthal, condusă de dr. Anca Nițoi, desfășoară în această perioadă cercetări arheologice în premieră în interiorul Capelei Sfintei Cruci – Clopoțelul de Argint – cum este cunoscută în rândul credincioșilor. Pentru istorici, posibilitatea de a săpa în interiorul bisericii și de a studia în detaliu un teren atât de ofertant reprezintă o oportunitate rară.

Cercetarea este prilejuită de desfășurarea proiectului ”Reamenajare, restaurare spațiu interior Capela Sfânta Cruce Sibiu”, inițiat și implementat de Biserica Romano-Catolică din Piața Mare.

În ultimii ani starea de degradare a micuțului lăcaș de cult a început să devină tot mai vizibilă, spre exemplu apărând semne ale îmbibării pereților cu apă, mai ales că edificul nu are drenaj corespunzător. În trecut, zona a fost una mlăștinoasă, cu umiditate ridicată.

De asemenea, plăcile de marmură care placau pereții laterali au împiedicat zidurile să respire și au favorizat umezeala. În vederea demarării lucrărilor de restaurare, Biserica Romano-Catolică a fost informată de Direcția pentru Cultură Sibiu că proiectul nu poate progresa fără o cercetare arheologică prealabilă serioasă, motiv pentru care echipa Muzeului Brukenthal a fost solicitată de ajute.

”Am consultat documente istorice care susțin existența pe acest loc a unei mănăstiri dominicane distrusă în secolul XIII, demolată și reclădită ulterior. Spațiul este foarte interesant din punctul nostru de vedere, mai ales că s-au mai făcut cercetări arheologice în urmă cu aproape zece ani în zonă, când s-au descoperit ziduri medievale. Dar în biserică, în interior, nu s-au făcut cercetări arheologice niciodată”, a declarat pentru Turnul Sfatului dr. Anca Nițoi, istoric.

În acest moment micuța biserică a fost golită aproape complet, cercetarea arheologică preventivă demarând cu trei casete, adică trei săpături, pe latura nordică. Descoperirile nu au întârziat să apară, deși suntem încă într-o fază incipientă a cercetării. Arheologii au scos la iveală fragmente ceramice, materiale de construcții și trei morminte. O posibilă explicație ar fi că acestea datează din perioada în care fosta mănăstire fusese transformată leprozerie.

”Aceasta este o ipoteză de lucru, deci priviți-o ca atare. La prima vedere cred că mormintele descoperite în interiorul bisericii nu aparțin de etapa dominicană a edificiului, ci de perioada când zona era leprozerie. După cum știm deja, aici erau aduși bolnavii din cetate în încercarea de a opri răspândirea bolii”, a explicat dr. Anca Nițoi.

Deși mică, Biserica Sfânta Cruce Sibiu este una foarte cunoscută și îndrăgită de credincioși, în anumite momente aici sosind cuvioși din toată țara. Mulți cred în puterile ei tămăduitoare, motiv pentru care interesul comunității asupra muncii arheologilor este cu atât mai ridicat.

Alături de Anca Nițoi, muzeograf la Muzeul de Istorie Casa Altemberger, din echipă mai fac parte: Mihail Chideșa, Karl Zeno Pinter, Claudia Urduzia și Cristian Constantin Roman. Munca lor va continua aici în următoarele săptămâni.

”Mai departe dorim să vedem cât de mult se duce în jos zidul pe care este construit corul actual și urmează să deschidem noi casete pe latura sudică a bisericii. Faza finală a cercetării o vom stabili împreună cu arhitectul care are în grijă acest proiect”, a concluzionat dr. Anca Nițoi.

Lucrările se desfășoară cu autorizația Minsterului Culturii.

Inaugurată în 1755

Conform site-ului Primăriei Sibiu dedicat istoriei și patrimoniului orașului nostru, pe locul actualei capele exista o mănăstire dominicana care a fost distrusă în anul 1242 de hoardele mongole ce asediază Sibiul. În scurt timp, mănăstirea este reclădită, apoi vin turcii.
În urma năvălirii turcilor din anul 1432, mănăstirea şi biserica dominicană suferă mari stricăciuni, fapt pentru care în anul 1474 ordinul se mută în interiorul zidurilor cetăţii (actuala Biserica a Ursulinelor).

”În 1475 fosta mănăstire Dominicană este folosită drept adăpost pentru leproşi, motiv pentru care ea va fi cunoscută sub denumirea de ”Biserica Suferinzilor”. Asediul Sibiului de către maghiari din 1659 au determinat autorităţile sibiene din acea vreme să demoleze biserica pentru a nu fi folosită ca punct de atac, iar crucea va fi îngropată în moloz şi noroi timp de 24 de ani. Începând cu anul 1683, când crucifixul a fost dezgropat, prin lucrări succesive întinse pe parcursul a două secole, s-a născut capela în formă pe care o putem vedea astăzi”, arată sursa citată. Biserica în forma actuală fost inaugurată la 1755.

Sfânta Cruce

Munca arheologilor se desfășoară sub statura impunătoare a monumentului Sfintei Cruci.

Este vorba despre un crucifix de 7,3 metri a cărui poveste începe în anul 1417, când artistul austriac Petrus Lantregen a sculptat dintr-un singur bloc de piatră monumentul Isus pe Cruce între Maria şi Ioan. Crucea a fost inițial aşezată deasupra altarului bisericii dominicane.
Pe partea laterală dreaptă a crucii se poate citi inscripţia “Hoc opus fecit Petros Lantregen von Osterreich” (“Această lucrare a făcut-o Petros Lantregen din Austria”).
Pe partea stângă a crucii se găseşte inscripţia “Anno domini milesimo CCCCXVII” (“Anul Domnului 1417”).

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).