Ipocrizia doamnei Aurora. Ea, Astrid Fodor, actualul primar al Sibiului, pe vremea când dădea raportul la Securitate

”Nu am oferit informații din proprie inițiativă”. Mesajul primarului Fodor  poate fi interpretat „așa erau vremurile”, atunci când s-a scris în presă că a oferit note informative fostei Securități, pentru a-și justifica sau a contextualiza fapta.

Ea vrea să transmită că această cooperare a ei cu organismul de opresiune al regimului comunist ar putea fi percepută ca o normă sau chiar o necesitate impusă de condițiile socio-politice ale vremii.

Citește și:

Primarul Astrid Fodor despre notele trimise la Securitate și verdictul CNSAS: Nu am oferit informații din proprie inițiativă

În timpul regimului comunist, mulți indivizi se aflau sub presiuni considerabile, erau confruntați cu amenințări sau constrângeri din partea autorităților, care le cereau informații.

Totuși, utilizarea unei astfel de justificări nu poate eluda sau diminua respectul și recunoștința care se cuvin celorlalți cetățeni, care, deși au trăit sub același regim autoritar, au refuzat să colaboreze cu Securitatea. Nu am văzut asta la Aurora. Deși poate era cazul, pentru a mima măcar o societate sănătoasă.

Acești oameni, nu Aurora, au demonstrat un curaj extraordinar și au trasat o linie roșie peste care nu au trecut față de principiile lor etice, adesea riscându-și siguranța personală și a familiei lor pentru a nu deveni complicii unui sistem opresiv.

Ei sunt exemple de integritate și demnitate, arătând că, chiar și în vremuri dificile, alegerea morală și rezistența sunt posibile.

Bineînțeles, Astrid Fodor, sau Aurora, cum apare ea în scriptele comuniste, nu se încadrează în această categorie de oameni.

E important să se recunoască, sunt de acord, complexitatea istorică a acelei perioade, dar să se înțeleagă și diferențele dintre contextualizare și scuză. Ipocrizie.

Luna trecută, Astrid „Aurora„ Fodor a avut ocazia să iasă în față și să spună că a primit o adeverință de necolaborare și că a avut un trecut în contextul notelor informative. Era bine pentru întreaga societate să vină acest mesaj din partea ei. Nu din partea presei. Era bine să spună ce a spus acum, dar să vină din partea ei. Și cu o mențiune absolut necesară: ”îmi cer scuze”.

Și altceva. În decembrie 2019, atunci când instanța spus prima dată că Eugen Iordănescu are calitatea de colaborator al Securității, Astrid Fodor a fost rugată să comenteze situația. Mai ales prin prisma faptului că Primăria Sibiu colabora strâns cu acest individ.

A spus atunci că „prin decizia CNSAS nu i se contestă domnului dr. Eugen Iordănescu nici capacitatea, nici expertiza, nici abilitățile profesionale, esențiale pentru o colaborare interinstituțională eficientă”.

A vorbit atunci primarul Sibiului sau Aurora? Femeia care în februarie 1984 raporta Securității că directorul său a avut întâlniri cu străini. Cam la fel cu ce făcea Iordănescu, diferența subliniat de CNSAS era că acesta a făcut-o atacând viața privată a celor despre care dădea informații.

Și mai e ceva de subliniat.

O bună parte a arhivei Securității de la Sibiu a ars în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Dosarul de colaborare al lui Iordănescu nu a fost găsit în Sibiu, ci la Cluj, acolo unde a rămas întreagă. În acest context, pentru mine e un miracol că s-au găsit două note ale Aurorei.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro