Fost secretar șef al Universității Lucian Blaga din Sibiu, Laurențiu Smaranda, a fost declarat ”ofițer al securității” printr-o decizie a Curții de Apel București, din 5 iulie. Sentința nu este însă definitivă.
”Constată calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce se va se depune în caz de formulare la Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IX a Contencios administrativ şi Fiscal”, se precizează în sentință.
Smaranda sau un avocat al său nu a fost prezent la ședințe și nu a depus niciun act, potrivit motivării deciziei.
Cazul este însă unul formal, pentru că Laurențiu Smaranda nu a ascuns niciodată că a lucrat la fost Securitate, acolo unde a și condus mai mulți ani, între 1981 și 1986, Serviciul III, parte a Direcției de Contrainformații Militare (Contraspionaj).
Imediat după Revoluție, Smaranda a fost numit șef al Serviciului Pașapoarte. A ajuns apoi secretar șef al ULBS, poziție din care era și liderul Sindicatului Independent al Personalului Nedidactic din Universitatea „Lucian Blaga“.
La apogeul carierei a fost locotenent-colonel de securitate, notează Libertatea, care a prezentat în premieră această informație.
Pe lângă activitatea de urmărire și pedepsire a așa-zișilor dușmani ai regimului, Laurențiu Smaranda scria și „ode” adresate lui Ceaușescu.
Astfel, într-un număr din 1985 al revistei „Securitatea”, care avea regim „strict secret” și era distribuită exclusiv celor care activau în cadrul Departamentului Securității Statului, ofițerul din cadrul IJ Sibiu transmitea următoarele: „Cei 20 de ani din «Epoca Ceauşescu» au însemnat foarte mult pentru mine.
Elogiile lui Laurențiu Smaranda la adresa dictatorului Nicolae Ceaușescu, din revista Securitatea În această perioadă istorică m-am format ca activist de partid într-un domeniu special, acumulând experiență şi ridicându-mi neîncetat nivelul de pregătire politico-ideologică, de specialitate şi militară. Mi-au fost încredințate misiuni de înaltă răspundere privind apărarea cuceririlor revoluționare ale poporului nostru. (…)
Nu exagerez cu nimic când afirm că rezultatele bune pe care le-am obținut în muncă sunt într-o legătură strânsă cu prețioasele orientări şi indicaţii pe care le primim în permanență de la comandantul nostru suprem. (…) A face totul pentru apărarea cuceririlor revoluționare socialiste, a independenței și suveranității țării presupune în primul rând însușirea temeinică a documentelor de partid, a doctrinei militare naționale al cărei genial fondator este tovarășul Nicolae Ceaușescu”.
Cercetătorii de la CNSAS a descoperit în arhive probe clare privind implicarea acestuia în activități de urmărire informativă, prin dirijarea şi instruirea reţelei informative în vederea stabilirii relaţiilor, preocupărilor şi atitudinilor unui cetățean român.
Citește și:
”Soțul meu avea fixată o discuție cu locotenent-colonelul Smaranda la sediul Securității”
Dizidentul comunist Ioan Muntean a povestit în urmă cu mai mulți ani tragedia lui loanSava, profesor universitar din Sibiu, despre care spunea că a fost ucis în bătaie de securiști la închisoarea Aiud.
„Mi-a murit în brațe, s -a stins în urma bătăilor. Era profesor universitar în Sibiu, decan”, spunea Muntean.
În penitenciar, cazul a fost mușamalizat.
Procurorul Augustin Lazăr, (n.r. fost procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 28 aprilie 2016 până pe 27 aprilie 2019) care conducea comisia de eliberări condiționate, nu s-a sesizat că Sava a murit exact cu două zile înainte să fie judecată cererea de eliberare pe motive medicale.
În anul 2007, soția lui Ioan Sava, care nu avea încă informații detaliate despre cauzele morții acestuia, a adresat un memoriu adresat Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. În el, aceasta aducea acuzații grave ofițerului de securitate Laurențiu Smaranda, care a ajuns după Revoluție secretarul universității.
„Vă informez că numitul Smaranda Laurențiu, ce avea funcția de șef Control informații jud. Sibiu, este persoana care a creat și a anchetat «așa-zisul» caz Sava, fiind autorul moral al întregului proces și al deznodământului tragic, respectiv «decesul» soțului meu în penitenciarul Aiud cu două zile înainte de procesul care urma să decidă punerea sa în libertate pe motive medicale dovedite. (...)
Arestarea soțului meu în 15 octombrie 1985 s-a făcut în urma mai multor seri de discuții care au avut loc la noi în casă, între prof. Sava și locotenent-colonel Smaranda, iar în urma refuzului de colaborare din partea soțului meu, i-a fost înscenat un proces de drept comun.
În ziua în care a fost arestat, soțul meu avea fixată o discuție cu locotenent-colonelul Smaranda la sediul Securității, după care nu s-a mai întors acasă, fiind arestat, și după 8 luni de detenție a decedat în condiții suspecte la Aiud”, scria Lavinia Sava, soția fostului decan.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 2577


Ultimele comentarii
Acum 3 ore
Eu...
Acum 4 ore
Sibianul
Acum 4 ore
Sibianul
Acum 4 ore
Ionica
Acum 4 ore
Barosanu