Primăria sibienilor n-are nevoie de specialiști în chestiuni de mobilitate. Dar îi plătește

De aproape zece ani, Primăria Sibiu cheltuie bani pe diferite studii – cum ar fi Planul de mobilitate urbană durabilă, realizat deja în două ediții – din care aflăm că viitorul mobilității prin micul oraș de pe Cibin este încurajarea deplasării alternative, în detrimentul utilizării mașinii personale.

La fiecare lucrare de construire a unei noi străzi, studiul de fezabilitate subliniază același lucru: deplasarea alternativă trebuie încurajată. Adică mersul pe jos, cu mijloacele de deplasare în comun sau pe bicicletă, trotinetă ori alt sistem de deplasare pe una, două sau trei roți, prietenos cu mediul și cu orașul.

Și după atâția bani cheltuiți pe planuri și studii și timp consumat, apare lucrarea „temporară” de pe Calea Dumbrăvii: o zonă în care cei din Primărie au aruncat la gunoi studiile plătite și au decis că acolo mașinile personale trebuie să aibă prioritate. Pietonii, cicliștii, „trotinetiștii” au fost obligați să se înghesuie pe trotuar, că așa „ar fi mai sigur”. Dincolo de penibila explicație găsită pentru a justifica absurda soluție implementată pe banii sibienilor, lipsa de interes a Primăriei față de cei care aleg să se deplaseze și cu transportul în comun a fost dovedită încă o dată. Alveola stației de autobuz unde pietonii se pot adăposti sub o zgârcită copertină a rămas la fel de scurtă, încât un autobuz articulat nu poate intra și nici celor mai scurte nu le este facil accesul. Prin urmare, de fiecare dată când ajunge un autobuz articulat în stația CEC, traficul pe prima bandă se blochează, iar călătorii sunt invitați să urce din stradă. Practic, după lucrarea de întreținere făcută pe Dumbrăvii, toate categoriile din zona mobilității alternative au fost lăsate în spatele interesului suprem al mașinii personale.

În alveola stației CEC autobuzele articulate nu încap. Călătorii coboară în stradă, de unde sunt invitați să și urce. Sursa foto: Turnul Sfatului

Tot banii sibienilor au fost cheltuiți și pe studiul elaborat pentru a găsi o soluție la ambuteiajele de pe Calea Șurii Mari. Și deși în studiul făcut de specialiști se recomandă varianta cu trei benzi de circulație, din care una să fie reversibilă, Primăria a trecut peste recomandare și a ales să redimensioneze strada la patru benzi de circulație, cu tot ceea ce decurge de aici: trotuare și piste pentru biciclete mai înguste decât în varianta cu trei benzi, spațiu verde redus, o mică porțiune de pârâu va fi ascunsă sub betoane. Asfalt cât mai mult pentru mașina personală, bașca și niște locuri de parcare vizavi de Obor, să rămână loc și pentru microbuzele comercianților care vând direct din stradă.

Apoi mai e studiul întocmit pentru elaborarea unui regulament de parcări în Sibiu. Un regulament cât se poate de necesar, având în vedere haosul din mai toate zonele rezidențiale ale orașului. Haos care generează tensiuni între vecini, care poluează, care duce la aglomerarea trotuarelor și cucerirea fiecărui petic de spațiu verde unde poate fi lăsată o mașină peste noapte. Senină, de parcă nu ar avea habar de impactul pe care îl are asupra sibienilor lipsa unui astfel de regulament, primarul Astrid Fodor a anunțat – la doi ani după ce l-a prezentat în consultare publică și la patru ani după ce s-a apucat să lucreze la acesta – că regulamentul rămâne „în stand-by”. După care a invocat o altă explicație din aceeași categorie cu cea dată pentru batjocura de pe Calea Dumbrăvii. Și anume că sibienii sunt deja împovărați cu creșterea costului vieții, prin urmare nu vrea să adauge noi taxe. Aparent o explicație care poate fi luată în considerare, dacă am ignora faptul că haosul parcărilor rezidențiale din Sibiu afectează grav tocmai calitatea vieții locuitorilor.

Sunt doar trei exemple de situații în care studii plătite din bani publici sunt ignorate de către cei plătiți să gestioneze treburile comunității. Deciziile sunt luate de „cineva” de prin Primărie, comunicarea pe astfel de subiecte este deficitară, iar sibienii sunt puși în fața faptului împlinit pentru că oricum nu au ce face: vor cârti pe rețele sociale, pe la subsolul articolelor din presa locală, după care altele îi vor năpădi și greșelile vor fi date uitării fără ca cineva să mai dea socoteală în vreun fel. Cine se mai revoltă acum pe Iohannis pentru teribil de proasta decizie de a renunța la rețeaua de troleibuze prin oraș, acum 16 ani?

Situația este legată de incapacitatea funcționarilor și a celor care iau decizii în Primărie de a accepta că investițiile în extinderea infrastructurii pentru mașinile personale generează și mai mult trafic auto în foarte scurt timp. La fel de adevărat e și faptul că majoritatea celor care merg la vot refuză să accepte această realitate. Prin urmare, avem de-a face cu o majoritate care plătește pentru studii pe care alege să le ignore, deoarece soluțiile nu convin. Din punctul meu de vedere, vina cea mai mare în acest scenariu aparține primarului Astrid Fodor: este ultimul ei mandat de primar și, prin urmare, deciziile lipsite de popularitate, dar care și-ar arăta efectele benefice în viitor, acum ar trebui luate. Deciziile din această categorie, însă, rămân „în stand-by”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi