Latura nevăzută a Udatului Ionilor de la Tălmăcel

Despre obiceiul ”Udatul Ionilor” s-au scris cărți și s-au făcut studii. În epoca Inteligenței Artificiale și a internetului, în câteva minute oricine poate afla simbolistica și tradiția sărbătorii de Sfântul Ioan Botezătorul. În acest context, la ediția din acest an am întrebat în stânga și dreapta localnicii ce sărbătoresc? Am primit răspunsuri foarte variate.

Văzut din afară, ”Udatul Ionilor” este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri din zona Sibiului, deși nu este exclusiv regiunii noastre. Atrage prin bogăția decorațiunilor, energia tinerilor, implicarea lor entuziasmantă și respectul pe care îl arată față de cei mai în vârstă. Pentru tălmăceni religia se îmbină cu tradiția.

”Așa mulți oameni ca anul acesta nu am văzut niciodată!”, spune o doamnă, prezentă în mulțime, pe malul pârâului. Într-adevăr, de jur împrejur, în fața străzii care vine dinspre biserică, au fost miercuri peste o mie de oameni. Majoritatea localnici, dar și foarte mulți turiști. ”De când se scrie în presă despre eveniment, parcă de la an la an tot crește numărul spectatorilor. În trecut erau o mână de oameni care veneau. Și pe străzile acestea era mocirlă mare, era zăpadă mare, arăta altfel”, continuă doamna.

Are deptate, coloana de mașini parcate se întindea până dincolo de indicatorul care marchează intrarea în sat. Iar în centru Poliția Locală a restricționat circulația pentru a nu se bloca ulițele.

Într-un colț al mulțimii, o femeie îmbrăcată în haine tradiționale făcea pe loc gogoși umplute cu brânză sărată și le vindea alături de un pahar de ceai cald. 10 lei bucata. În jurul ei, mulți dornici adunați. Am întrebat-o ce simbolizează ”Udatul Ionilor” și de ce este atât de cunoscut în satul lor?

”La Marea Unire de la 1918 au mers și mulți oameni de la noi din sat. Cum au mers la Alba Iulia români din toată țara, doar știți istoria. Ei bine, după ce s-au întors acasă au stat să treacă săbătorile, Crăciunul în special, și pe urmă au sărbătorit și ei unirea. Este un motiv în plus de bucurie la noi. Iar udatul vine de la Botezul Domnului”, mi-a răspuns dumneaei.

Am întrebat și alți localnici, majoritatea atent gătiți și împarfumați, ieșiți din case ca la un eveniment special. Doamnele purtau haine din blană, iar domnii cușme specifice zonei.

”Se udă cei care nu s-au spălat aseară pe picioare, înainte de culcare”, mi-a răspus zeflemitor un bărbat.

Altul mi-a spus că ”așa se face la noi din totdeauna și așa facem și noi”. Dar nu știe exact de ce.

”E Bobotează, se sfințește apa, de aceea vine părintele la râu să sfințească!”, spune alt localnic. I-am replicat că Boboteaza a fost ieri și că sfințirea apei se face în toate bisericile din România, respectiv Agheasma Mare, în timp ce Sfântul Ion este o sărbătoare distinctă.

La câțiva pași distanță un grup de copii așteptau entuziasmați să ajungă alaiul de la biserică. Unii aveau crenguțe de busuioc în mâini. Am întrebat adulții care-i însoțeau dacă în Tălmaciu, la școală, îi învață cu atenție deosebită despre ”Udatul Ionilor” și ce simbolizează acest obicei. Din păcate, răspunsul a fost că nu. Ba mai mult, la școlile din zonă nu se vorbește în mod special despre acest obicei.

Cât privește tradiția de a-i uda pe picioare pe cei nu numele Ion, Ioana sau alte derivate, am ajuns oarecum la concluzia, discutând cu cei prezenți în mulțime, că are un rol purificator. ”Așa cum Sfântul Ioan Botezătorul l-a botezat pe Mântuitorul nostru, așa se botează și cei cu numele Ion pentru a scăpa de păcate, pentru a începe anul curați”, mi-a spus o altă doamnă.

În accepțiunea locului, apa pârâului care trece prin Tălmăcel, în această zi de sărbătoare, are rol purificator și duce păcatele la vale, spre Cibin. Din păcate, apa este văzută ca un element central, curățitor, doar pe o rază de 50 de metri, unde primăria a și betonat câteva trepte special pentru acest obicei.

Este de ajuns să arunci o privire în amonte sau aval să observi că rolul purificator al apei, elementul sacru dispare, fiind înlocuit de gunoaie. Tradiționalele deșeuri din satul românesc. Nici măcat de ”Udatul Ionilor” localnicii nu pot conteni în a arunca mucuri de țigară sau șervețele folosite în apă.

În apropiere se găsesc PET-uri, resturi menajere, materiale de construcții și, chiar cu mare ușurință, pot fi observate țevi care par a fi de canalizare. Pe ele curge o apă murdară, plină cu hârtie folosită.

Așteptarea pentru ”Udatul Ionilor” a durat mai bine de o oră, în mulțimea de pe malul apei. După ce au fost udați cei cu numele Ion, Ioana și altele asemănătoare, adică s-a consumat punctul culminant, oamenii s-au dispersat. Unii la casele lor, alții la horă, în continuarea tradiției.

Explicația tradiției

Pe site-ul Primăriei Tălmaciu este explicat obiceiul udării Ionilor. Redăm mai jos detaliile, așa cum sunt explicate pe Talmaciu.ro.

”„Udatul Ionilor” este un obicei păstrat din străbuni la Tălmăcel şi care se sărbătoreşte în continuare an de an. În ziua Sf. Ioan Botezătorul, anual pe data de 7 ianuarie de cum se ivesc zorile, întregul sat vuieşte a sărbătoare. După slujba religioasă, porneşte spre râu alaiul format din feciori călări ce poartă steaguri tricolore, copii şi juni îmbrăcaţi tradiţional, un car alegoric tras de boi împodobiţi cu ţesături şi mărgele şi mai în urmă, măgăruşii cu moşul şi baba din paie.

Aici prima persoana care este botezată in rău este preotul, și pe urma, tinerii care poartă numele Sfăntului Ioan, sunt inmuiați in apa rece a răului, pentru a fi feriți de rele si pentru a fi ocrotiți de sfăntul care le patroneaza numele. Acest obicei este extrem de vechi, de origine precreștina, spre deosebire de marea majoritate a altor obiceiuri care derivă din sărbatorile barbare.

Pentru a uita de gerul de afară, Ionii udaţi sunt răsplătiţi cu colaci, vin şi ţuică. Sărbătoarea continuă apoi  pe uliţele strâmte ale satului cu dansuri şi cântece specifice locului.

Udatul Ionilor a devenit o sărbătoare cu adevărat spectaculoasă care transmite un strop din veselia şi emoţia întregului sat.

Despre apa repede şi rece, din locul în care se desfăşoară ceremonialul „Înmuierea Ionilor şi Ioanelor“, se spune că nu îngheaţă niciodată, oricât ar fi gerul de aspru şi zăpada de groasă. Documente vechi amintesc cum că dorinţa includerii în alai a cailor-călări şi a boilor înjugaţi la carele împodobite cu crenguţe de brad, cu ţoale şi cu panglici colorate, ar fi aparţinut sătenilor plecaţi în cătănie în oastea Împăratului de la Viena. Se mai spune, de asemenea, că mult mai-nainte de anul consemnat în scris al obiceiului,1906, pe locul în care mai dăinuie casa de locuit cu numărul 287, ar fi existat o cârciumioară, pe care sătenii-plugari şi oieri o numeau „La Cămară“. Aici, de ziua numelui lor, se strângeau Ionii pentru a-şi cinsti cu băutură prietenii-bărbaţi însuraţi, precum şi pe feciorii-recruţi, pregătiţi de a pleca în cătănie”, arată sursa citată.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi