FOTO Un ARO din 69, luat din Avrig, ajunge la New York. Povestea din spatele unei poze de pe Facebook: Universitatea Yale, sașii din Sibiu, dragoste pentru români și muzică

Fotografia unui ARO M461 cu numere de Sibiu în față și americane în spate într-un peisaj din Statele Unite. Mașina postată pe pagina de Facebook ”Wheels for Reels”  ascunde în spate o istorie care acoperă aproape întreaga viață a unui om.

Jason Tavares nu avea prea multe legături cu România prin anii 2000. Era student la Yale University și se gândea să-și impresioneze profesorii din SUA cu ”Karpatendeutsche”, istoria germanilor din Slovacia.

Ajunge în Europa pentru a-și documenta lucrarea. Din Slovacia e trimis de urmele documentelor în Sibiu, aici unde se află una din cele mai importante arhive istorice ale sașilor. Stă aici un an și se îndrăgosește de oameni și locuri. Și de mașini, oricât de pătrățoase i se păreau la acel moment.

”ARO-ul l-am cumpărat în 2004, din Avrig, de lângă Sibiu. În acel an eram în Sibiu, cercetând arhivele saxonilor transilvăneni pentru teza mea de doctorat de la Universitatea Yale din America. Îmi doream foarte mult să cumpăr o mașină românească veche pe care să o duc înapoi în SUA. Suvenirul suprem, nu-i așa? Și vechile ARO M461 arătau grozav”, povestește americanul.

A rămas impresionat aici de arhiva din Sibiu, dar și de oameni.

”Domeniul meu de studiu era istoria modernă a Germaniei. Nu existau atunci prea multe lucrări științifice în limba engleză despre minoritățile germane din Europa de Est. Teza mea de masterat a fost despre „Karpatendeutsche”: minoritatea germană din Slovacia.

În timp ce studiam acest subiect, am descoperit că în Sibiu exista o arhivă intactă, constituită de minoritatea germană de acolo, sașii, așa că m-am dus să o investighez în vara anului 2001 și apoi m-am întors pentru un an de cercetare în 2003-2004.

Cercetam în mod specific apariția unei identități naționale germane în rândul sașilor și modul în care ascensiunea național-socialismului în Germania a influențat acest fenomen”, explică el.

”Cum mi s-a părut România? M-am îndrăgostit de această țară și de oamenii ei. Este un loc frumos și fascinant”, continuă Jason.

I-a căzut inițial ”cu tronc” o Dacia 1995, o mașină aproape nouă atunci, însă pe care nu o putea duce în Statele Unite.

”Întotdeauna mi-au plăcut mașinile, iar mașinile din Europa de Est erau complet necunoscute și misterioase pentru cineva care a crescut în anii 1980 de cealaltă parte a „Cortinei de Fier”.

Când am plecat în România în vara anului 2001, am decis să cumpăr un Dacia în loc să închiriez o mașină, așa că timp de câteva luni am explorat țara cu un Dacia din 1995.

Nu era o mașină grozavă după standardele occidentale, dar nu-mi păsa: o iubeam și am învățat repede cum să o mențin în stare de funcționare.

Când m-am întors în 2003-2004 pentru un an în Sibiu, am cumpărat un ARO 10 Spartana din 2000, care era foarte cool. Mi-e dor de el!

Dar era prea nou pentru a-l duce înapoi în Statele Unite. Spun prea nou, pentru că legile noastre permit importul personal doar al mașinilor vechi de 25 de ani sau mai mult.  Așa că am început să caut o mașină mai veche pe care să o iau cu mine.

Majoritatea mașinilor ARO vechi erau în stare proastă, dar aceasta era întreținută meticulos de proprietar. Cred că aparținea unui ofițer de poliție, dacă îmi amintesc bine. El o cumpărase de la armată la mijlocul anilor 1990.

Era într-o stare atât de bună, încât am putut să o conduc prin Europa și să o las în Bremerhaven pentru călătoria spre New York”, povestește Jason.

Adusă în SUA, ARO-ul a făcut furori, find o mașină aparte într-o lume plină de modele Chevrolet și Ford.

”Înmatricularea legală în America a fost un coșmar birocratic, dar am reușit. Am condus-o și am dus-o la expoziții auto timp de câțiva ani, până când a încetat să mai funcționeze și nu am mai găsit piese de schimb.

A stat în garajul meu timp de câțiva ani, până când am avut în sfârșit resursele necesare pentru a înlocui motorul. Acum are un motor Jeep cu 6 cilindri în linie și un sistem 4WD de la un Jeep Wrangler din anii 1980”, explică americanul.

De la istorie, la muzică. Și o afacere de succes

Americanul îndrăgostit de istorie și de mașinile vechi românești devine profesor. Se descurcă greu cu banii, iar apoi se dedică altei pasiuni: muzica.

Jason spune că a iubit întotdeauna muzica și a avut un interes deosebit pentru sistemele stereo de înaltă fidelitate.

”Așa că m-am gândit că acesta era un mod plăcut de a câștiga niște bani în timp ce îmi stabileam drumul de urmat în mediul academic”, povestea el într-un articol din presa americană.

În 2010 a fost un an important pentru familia Tavares. Jason a devenit proprietarul Adirondack Audio & Video, ceea ce i-a permis să se adâncească și mai mult în lumea echipamentelor audio de înaltă calitate. În același an devine tată. Adela, o româncă, evident, soția lui, naște o fetiță.

„Fiica noastră, Sophia, va considera întotdeauna Glens Falls ca fiind orașul ei natal, iar având în vedere succesul companiei Adirondack Audio & Video, nu am văzut niciun motiv să părăsim acest frumos oraș mic. În acest moment, după zece ani, este cu adevărat casa noastră, a tuturor celor trei”, spunea Jason vorbind despre orașul aflat la aproximativ 300 de kilometri de New York, centrul afacerii lui Jason.

”Deși am o diplomă în istorie și am predat pentru o perioadă, acum dețin un magazin care vinde sisteme stereo pentru acasă, numit HiFi Loft”, ne spune el.

Adirondack Audio & Video și brandul ”HiFi Loft” au crescut de la o mică companie care oferea soluții „smart home” pentru audio, video, HVAC, iluminat și supraveghere la un specialist în integrare completă personalizată pentru sistemele de automatizare a casei Crestron, plus un showroom de stereo și home theater de înaltă calitate și chiar un loc unde se pot cumpăra discuri de vinil noi și second-hand.

Istoria ARO

ARO IMS a fost primul vehicul de teren asamblat în România postbelică de către ARO, produs între 1957 și 1975. Acronimul IMS însemnând „Industria Metalurgică de Stat”.

Primul model a fost IMS-57. Au fost fabricate 914 autoturisme între 1957 și 1959, majoritatea asamblate manual.

Era inspirat după vehiculul rusesc GAZ 69 și avea o caroserie cu două uși și prelată, motor de 3260 cc pe benzină, 50 CP și un consum de carburant de 24 l/100 km.

În 1959 IMS-57 a fost înlocuit cu IMS-59, care avea îmbunătățiri substanțiale față de predecesorul său: motor de 56 CP (42 kW), viteză maximă crescută la 90 km/h iar ștergătorul de parbriz manual a fost înlocuit cu unul electric.

În cei patru ani de producție (1959-1963) numărul de vehicule construite a crescut de la 803 în 1959 la 3.222 în 1963.

Un nou model, M461, cel folosit și de Jason în SUA, a fost început în 1964. Avea aspect și finisaj îmbunătățit și mecanică reproiectată, deși ca aspect era asemănător cu IMS-59. Avea motor de 2.5 l pe benzină la 70 CP (52 kW), o viteză maximă de 100 km/h și un consum de combustibil de 17 l/100 km la 80 km/h.

Exportul modelului M461 a început, în 1965, cu 2.000 de vehicule trimise în China și Columbia. M461 a fost o mașină foarte bună la vremea respectivă, câștigând câteva competiții internaționale: ediția din 1970 a Forests Rally (Belgia) și ediția din 1973 a Sons of Beaches (Oregon).

Cu performanța și tehnologia imbunătățite, au fost produse 80.233 de vehicule, din care 46.549 au fost exportate iar un număr mai mare a fost folosit de către Armata Română, care le-a folosit până recent.

La ora actuală mai există aproximativ 3.000 de vehicule M461 în România, iar proprietarii acestora s-au organizat în cluburi. Ultimele versiuni erau cunoscute sub numele de M473 pe piața germană (sursa wikipedia).

Sursa foto: Jason Tavares / Arhiva personală

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi