FOTO Olimpiada de Iarnă care n-a mai fost. Planurile lui Ceaușescu de a organiza Jocurile Olimpice de Iarnă. Cum trebuiau să arate Păltiniș și Bâlea

Olimpiada de Iarnă din România, până cel târziu în anul 2010, a fost unul din visele fostului dictator Nicolae Ceaușescu care nu s-au mai realizat. În presa comunistă nu apare niciun detaliu legat de acest subiect, au vorbit doar oamenii apropiați sistemului.

Am găsit însă ample detalii privind dezvoltarea mai multor zone din Munții Făgăraș, inclusiv Bâlea Lac, Capra și Bâlea Cascadă, precum și cum ar fi trebuit să arate Păltinișul cu 12 kilometri de pârtie și mai multe hoteluri.

Transalpina și Transfăgărășan, ”motoarele” noilor stațiuni de schi din Munții Făgăraș

România nu a găzduit, însă, niciodată Jocurile Olimpice de Iarnă și nu o va face nici, la cel puțin, următoarele două ediții, programate în Franța (2030) și SUA (2034).  

Ceaușescu credea, însă, mai ales după succesul delegației României la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, că se poate face o imagine frumoasă în exterior prin sport, scria Adevărul în urmă cu doi ani.

Sârbii au primit în 1978 organizarea Olimpiadei de Iarnă din 1984, prima în istorie pe pământ socialist, iar Nicolae Ceaușescu a dat ordin atunci ca în zona Vidra - Voineasa să se construiască cel mai mare resort din Europa de Est. Urma ca România să-și depună candidatura pentru organizarea unui astfel de eveniment de anvergură, iar anul în care țara noastră ar fi fost pregătită pentru asta ar fi fost, cel mai târziu, 2010.

Locul propus pentru găzduirea evenimentului de anvergură se afla în Munții Lotrului, unde peste coloniile muncitorești din jurul noilor hidrocentrale urmau să fie construite stațiunile Voineasa, Vidra, Alba și Mura.

Zona urma să fie accesibilă pe șoselele montane DN 7C Sebeș - Novaci (Transalpina) și Drumul Național 7A Brezoi - Petroșani, drumuri care se intersectează aproape perpendicular la Obârșia Lotrului din masivul Parâng.

Planurile regimului comunist propuneau transformarea comunei Voineasa într-o stațiune climaterică, cu circa 5.000 de locuri.

La mai puțin de 30 de kilometri de ea, urmau să fie construite stațiunile „olimpice” de pe malul Lacului Vidra - Vidra, Alba și Mura - cu o capacitate totală de peste 5.000 de locuri. Primele lucrări au început în 1967, la Voineasa și pe malul stâng al lacului Vidra.

Alte trei stațiuni urmau să fie construite, două în jurul lacului Vidra și a treia în zona alpină din vecinătatea lacului de acumulare. Sporturile de iarnă urmau să fie dezvoltate, ca unități - suport, pentru Jocurile Olimpice și la Bâlea și Păltiniș.

Ce s-a întâmplat la Sarajevo, în 1984

Ideea dictatorului de a organiza în România o olimpiadă de iarnă a venit după ce a văzut succesul sârbilor în 1984, la Salajevo.

Pe 8 februarie, 50.000 de spectatori s-au adunat pe stadionul Koševo, proaspăt renovat, pentru deschiderea festivă a celei de-a XIV-a ediții a Jocurilor Olimpice de Iarnă.

Aproape 1.500 de sportivi din 49 de țări și peste 3.000 de jurnaliști s-au adunat pentru a urmări spectacolul de pe munții Jahorina, Bjelašnica, Trebević și Igman, relatează Marie – Janine Calic în cartea ”Butoiul cu pulbere. O istorie a Europei de Sud-Est”.

Pentru Iugoslavia, care era foarte îndatorată și paralizată de conflicte interne, Jocurile de Iarnă au fost un eveniment de publicitate foarte bine regizat.

„Timp de 12 zile, mascota lui Vučko, lupușorul, i-a salutat pe milioane de telespectatori din întreaga lume, cântând ca un muezin: „Sa-ra-jee-voo-oo-oo!“”, scrie Calic.

La Jocurile Olimpice de Iarnă, Sarajevo s-a prezentat ca un simbol al „fraternității și unității”, iar Iugoslavia, ca un promotor al prieteniei dintre popoare. Sunt exact ideile pe care Ceaușescu le livra în străinătate.

Președintele Comitetului Olimpic și ulterior prim-ministrul Branko Mikulić a concluzionat că ideea olimpică este o filosofie ale cărei idealuri sunt „identice cu politica de pace a Iugoslaviei nealiniate” a lui Tito.

Pe lângă imagine, Jocurile Olimpice au fost pentru Iugoslavia și un motor economic.

Olimpiada a fost un bun prilej pentru demararea de programe de dezvoltare economică și imediat după ce anunțul de selectare a orașului Sarajevo a fost făcut, marea renovare și restaurarea au început.

În plus față de marele Zetra Sport Center și de satul olimpic, au fost amenajate pârtii de bob, patinoare, pârtii de schi și trambuline pentru sărituri cu schiurile și au fost ridicate marile hoteluri Igman, Vučko și cubul modernist galben strălucitor al Holiday Inn.

Aeroportul Butmir a primit un nou terminal; sistemul poștal și telegrafic, conductele de apă și canalizarea, precum și alimentarea cu gaze și energie electrică pe bază de cărbune au fost și ele modernizate.

Au apărut peste 2 600 de locuințe noi și 9 500 de locuri de muncă.  

Locuitorii din Sarajevo, care învinseseră orașele concurente Sapporo și Göteborg, erau foarte mândri că deveneau „centrul lumii”.

„Cum va arăta gastronomia olimpică?”, se întreba revista Svijet (Lumea). „Vrem să oferim oaspeților din întreaga lume șnițele vieneze și hamburgeri sau mai ales specialități iugoslave”, se preciza în articol. O țară întreagă era cuprinsă de frenezia evenimentului. Un motiv în sfârșit clar de mândrie națională.

Scepticii din Slovenia credeau că bosniacii vor eșua în haos organizațional – ceea ce nu s-a întâmplat – după zile de căderi masive de zăpadă și ploi de gheață. Atunci, echipe de deszăpezire, soldați și voluntari, cu un entuziasm admirabil, au eliberat străzile și spațiile destinate competiției sportive, scrie Calic.

Președintele CIO, Juan Antonio Samaranch, lăuda cele mai bune jocuri de iarnă din istorie, iar șeful echipei germane, Walter Tröger, confirma: „De fapt, mai bine de-atât nu ar fi fost posibil!”

În cele din urmă, organizatorii s-au bucurat de un profit net de zece milioane de dolari. De asemenea, olimpiada a avut un efect pozitiv asupra turismului, sectorul principal al economiei iugoslave. Sarajevo a primit 385.000 de vizitatori în anul olimpiadei, iar numărul a crescut în fiecare an de atunci.

În întreaga Iugoslavie, veniturile din schimburile de valută din vacanțe s-au dublat între 1982 și 1987, ajungând la 1,7 miliarde de dolari.

Ce investiții erau vizate la Bâlea și la Păltiniș

Investițiile în sporturile de iarnă trebuiau să continue și la Bâlea și la Păltiniș, dincolo de planurile unei „super-stațiuni” în Munții Lotrului.

De asemenea, Valea Capra a fost studiată de către autoritățile comuniste pentru condițiile exploatării turistice de mare altitudine.

Baza turistică de aici urma să aibă o capacitate de cazare de 607 paturi repartizate în: trei hoteluri de câte 109 paturi, patru hoteluri cu 67 paturi şi 2 vile de 6 paturi, se preciza într-un proiect publicat în Revista Arhitectura din 1977.

„Lanţul Făgăraşului, cu cei peste 70 km de creastă, orientată est-vest, constituie un obiectiv de prim ordin pentru turiştii din ţara noastră şi, treptat, pentru mereu mai mulţi iubitori de munte din străinătate.

Zona lui centrală, între vârfurile Viștea şi Ciortea, prezintă forme mai semeţe, cu urme mai pregnante de glaciaţiune punctate de binecunoscutele lacuri glaciare.

Porţiunea mediană a acestei zone înglobează cele mai frumoase elemente fiind şi cea mai intens solicitată de turişti, atât vara cât şi iarna.

Răspunzând imperativelor situaţiei existente, proiectul şi-a propus investigarea şi folosirea tuturor resurselor pentru o dezvoltare consistentă, care să deschidă inima Făgăraşului unui număr cât mai mare de turişti, în condiţii cât mai civilizate şi mai eficiente.

Studiile de sistematizare au fost demarate în cursul anului 1969 fiind finalizate în 1975”, se preciza în analiză.

Ideea de bază era realizarea unei legături de mare capacitate orientată nord-sud, care, intersectând creasta principală, să permită un acces rapid în zonele de interes turistic major. „Condiţiile cele mai bune pentru această pătrundere au fost îndeplinite de cuplul văilor Bâlea, pe versantul nordic, şi Capra, pe cel sudic.

Având în vedere experienţa altor masivi, din care rezultă că aglomerările maxime sunt generate de practicarea schiului alpin, proiectul a acordat o atenţie deosebită evaluării capacităţii domeniului schiabil, ajungându-se la concluzia că cele zece pârtii de schi cu o lungime cumulată de cca 11 km, situate peste cota de 1 500 m, în căldările Bâlii, Doamnei şi Văiugii, pot cuprinde concomitent 4.500 de schiori”, scria în articol.

Se preconiza că pe majoritatea acestor trasee păstrează bine zăpada între 1 aprilie şi 15 iunie, „perioadă când alte centre de schi (Predeal și Poiana Brașov) îşi închid activitatea”.

„Ţinând cont de elementele de relief, de zonificare, cât şi de recomandările Ministerului Turismului, proiectul propune dislocarea unei capacităţi totale de cazare de 500 locuri (deci cca 33% din potenţial) dispuse într-o formulă de complex turistic polinuclear.

Desfăşurarea activităţii complexului se va face pe axul principal, pe direcţia nord-sud, care pleacă din sud de la Lacul Vidraru, parcurge Valea Capra, culminează în creasta principală la lacul Bâlea şi continuă pe versantul nordic urmărind Valea Bâlii, până la Glăjărie.

În fază finală, se propune dezvoltarea a trei baze: Bâlea Cascasă şi Bâlea Lac, pe versantul nordic şi Valea Capra pe versantul sudic”, era plănuit.

Astfel, în vecinătatea cabanei de la Bâlea Cascadă erau prevăzute trei hoteluri de 440 locuri şi cu o capacitate de alimentaţie de 600 locuri în trei unităţi, din care una independentă.

„Ca urmare a situaţiei specifice, de vale nordică făgărăşeană, construcţiile propuse sunt grupate într-o compoziţie compactă care permite o administrare mai bună, în condiţiile grele montane, precum şi menţinerea şi organizarea unei suprafeţe verzi de odihnă, devenită clasică, poiana de la Bâlea Cascadă”, se preciza în document.

La Bâlea Lac erau prevăzute prevăzute 460 locuri în două hoteluri noi o capacitate de alimentaţie de 600 locuri, în trei unităţi, dintre care una independentă.

12 kilometri de pârtie la Păltiniș

În cazul Păltinișului, „au fost cercetate posibilităţile de practicare a schiului, element de bază în dimensionarea staţiunii”, precizau autoritățile comuniste..

Concluzia a fost că, „valorificând, pe lângă pârtiile din vârful Comanda şi Onceşti, şi pe cele din vârful Bătrâna, se ajunge la un total de 10 pârtii, întrunind 12 km lungime cumulată, fapt ce asigură o capacitate simultană optimă pentru 3.880 schiori.

Plecând de la această cifră şi de la faptul că Păltinişul are un pronunţat caracter de zonă de agrement pre-orăşenesc, capacitatea totală propusă pentru dezvoltare este de 1400 locuri, proiectul prevăzând accentuarea profilului de staţiune bisezonieră, de odihnă, turism şi sport”, se preciza în analiză.

Dezvoltarea domeniului schiabil era dublată de studierea şi realizarea unei reţele de instalaţii de transport pe cablu, care, prin natura traseelor şi a sistemelor adoptate să corespundă, atât necesităţilor de iarnă, cât şi a celor de vară.

În final, se preconizează 9 instalaţii cumulând o lungime totală de 5.784 m, şi asigurând o capacitate orară de transport de 5.760 persoane.

„Echiparea Păltinişului devine — în acest fel — unul dintre primii şi importanţii paşi necesar a fi făcuţi, în vederea deplinei deschideri pentru turism a unei zone de o excepţională valoare”, era concluzia proiectului.

„Posibilităţile largi de practicare a schiului constituie elementul de bază al dezvoltării staţiunii, care dispune de suprafeţe de schi, cu ridicate calităţi, pe versanţii nordici ai munţilor Surdu, Bătrâna şi Onceşti.

Pantele acestora permit realizarea unor pârtii cu diferenţă de nivel cuprinsă între 660 şi 713 m şi având plecări de la cote de peste 1.900 m altitudine. În momentul de faţă, din totalul de nouă pârtii în funcţiune, doar două (Onceşti I şi Onceşti II) dispun de amenajări tehnice, teleschi şi telescaun.

Cu toate acestea, şi aceste pârtii necesită încă intervenţii în corectarea denivelărilor de teren şi a rezolvării zonelor de oprire.

Măsurile implicate de sectorul turistic impun etapizarea lor în funcţie de necesităţile actuale şi viitoare.

Considerente obiective ne determină să apreciem că pârtiile existente, aflate sub vârful Comanda Poplăcii, constituie etape de primă urgenţă în dotarea staţiunii. Aceste pârtii, de foarte mic grad de dificultate, foarte căutate de schiorii începători şi de copii, prin dotarea cu un teleschi, vor putea determina descongestionarea pârtiilor de pe Oncești.

Perspectivă mai îndepărtată, după folosirea economică a pârtiilor amintite, prezintă realizarea folosirii celui mai consistent fond schiabil: zona muntelui Bătrâna, în poiana Găujoaia.

Realizarea obiectivelor propuse, desigur că va suporta unele modificări în decursul timpului, în funcţie de încadrarea staţiunii Păltiniş în reţeaua naţională de turism.

Cert este, după cum rezultă şi din studiile elaborate, că oferta staţiunii (cadrul natural-relief, climă, faună, floră), ca şi posibilităţi uşoare de acces, fond construit existent, condiţii de sport şi agrement etc.), precum şi vecinătatea la 32 km a unui oraş cu o populaţie de peste 140 mii locuitori, justifică deplin intenţiile de dezvoltare a Păltinişului, staţiune montană de schi prin excelenţă, şi placă turnantă a unor itinerare de vară neegalate”, preciza în studiu arhitectul Ionel Vitoc.

Evident că studiile au rămas în mape, iar singurele realizări concrete s-au limitat la cele de pe planșele arhitecților.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi