Einstein Café s-a închis, Bistro Kulinarium i-a luat locul: intim și cu gusturi curate

Miroasea a proaspăt zugrăvit, a mobilier nou și a curățenie în seara din săptămâna trecută în care am intrat în Bistro Kulinarium. Localul a luat locul fostei cafenele Einstein.

După cum scrie în meniul valabil de vreo săptămână, bistroul deschis în locul fostei cafenele oferă o selecție a preparatelor din restaurantul Kulinarium, aflat în imediata vecinătate, alături de alte câteva noutăți.

Interiorul cu intrare atât din Piața Huet, cât și din Piața Mică este reabilitat în stil săsesc, cu podea din scândură, cu câteva dulapuri și blidare, mese și scaune din lemn, două „lădoaie” cu pernițe, fețe de masă și șervețele colorate din pânză.

Muzica stinsă în surdină și luminile joase de deasupra meselor creează o atmosferă foarte intimă. De altfel, cinci din cele șapte mese sunt de câte două persoane.

Meniul este destul de stufos, pentru toate momentele zilei și cu un amestec de preparate care pune accent pe gusturi din zonă.

Adică poți alege și ochiuri cu salsa verde verdem cartofi prăjiți și telemea, dar și pâine în ou cu sos de vanilie sau foccacia cu parmezan, usturoi și pătrunjel. Sau fasole bătută cu ceapă caramelizată și cârnaț la grătar ori ghiveci de legume la cuptor sub capac de pâine sau mămăligă cu brânză de burduf, smântână și ou de prepeliță ori file de păstră la grătar cu sos cremos de usturoi.

Câteva pagini mai încolo dai, însă, și de diferite feluri de pizza, de burgeri sau paste, dar și de porții pentru cei mici. Amuzant denumite: I don`t know (piept de pui la grătar cu cartofi la cuptor), I don`t care (paste cu brânză) sau I don`t want (paste cu sos de roșii). Deserturile te aduc din nou pe meleaguri locale, cu papanași fierți, plăcintă cu măr sau clătite cu brânză de vaci.

Mâncarea comandată a venit într-un decent interval de sub 25 de minute

Prețurile sunt de zonă centrală: cam 60 de lei un burger, aproape tot atâta pastele, peste 45 de lei pizza, pentru a avea comparație.

Ospătarul de pe tură, foarte amabil și cu o bună dispoziție pe care o transfera energic clienților. Ne-a avertizat că mesei la care ne-am așezat i s-a defectat reglarea intensității luminii, care fiind joasă, poate deranja, ne-a indicat alternativa și, pe tot parcursul serii, a fost cât se poate de prezent, fără a deveni deloc insistent.

Faptul că spațiul nu are legătură cu bucătăria păstrează atmosfera cât se poate de aerisită.

Mâncarea comandată a venit într-un decent interval de sub 25 de minute. Cu prezentare frumoasă.

Supa de roșii cu legume fie era din roșii foarte coapte, fie avea și ceva îndulcitor. Dar foarte cremoasă și bună, într-o porție potrivită, cu crutoane.

Friptura de porc, gătită lent încât să o desfaci cu furculița, a venit însoțită de doi cartofi copți în coajă, zdrobiți, cu usturou și salsa verde. Un sos discret, fără smântână, însoțea mâncarea cu un gust curat.

În sensul că, la fel ca și la celelalte preparate, materia primă și nu neapărat mirodeniile era cea care dădea tonul în farfurie.

Am comandat și o foccacia cu parmezan, usturoi și pătrunjel. Un gust echilibrat, pufos, dar era prea mult pentru noi la masa respectivă, așa că am cerut-o pentru acasă.

Desertul s-a lăsat așteptat vreo 20 de minute. La fel ca și ciorba de perișoare a la grec, foccacia și friptura de porc, și papanașii fierți cu brânză de vaci, griș, ouă, pesmet, smântână și dulceață de afine era trecută, în meniu, la „de încercat neapărat”. Și a meritat, dulceața fiind punctul forte.

197 de lei a fost totalul de pe nota de plată. 68 de lei a costat friptura de porc, 30 de lei – supa cremă de roșii, 38 de lei – foccacia. Pentru papanași am plătit tot 38 de lei, iar o sticlă cu apă plată la trei sferturi a costat 23 de lei.

Kleines Bistro