Vineri,
29.03.2024
Partial Noros
Acum
16°C

"Cand m-am mutat eu in Sibiu luam trasura de la gara pana acasa"

Considerat cel mai mare specialist în viață în istoria Bisericii Ortodoxe Române, prof. dr. Mircea Păcurariu a devenit la finalul lunii septembrie cetățean de onoare al Sibiului. Spune că a aflat din presă despre acest titlu. Dar se bucură foarte mult pentru el. De ce, vedeți în rândurile următoare. 

 
Reporter: Vă așteptați să fiți propus pentru titlul de cetățean de onoare al Sibiului?
Prof. M. P.: Vă mărturisesc sincer că nu m-am așteptat la o asemenea onoare. Nici nu știu cine a fost cu inițiativa. Știu doar atât, că cineva a făcut din partea Mitropoliei o adresă către domnul primar Klaus Johannis și domnia sa, alături de Consiliul Local, au aprobat.
 
Rep.: Chiar n-a venit nimeni să vă întrebe nimic?
Prof. M. P.: Absolut nimeni, am aflat din presă. Cu toate acestea, fără îndoială că este o surpriză plăcută și mă simt onorat.
 
Rep.: Personal, vă simțiți un exemplu pentru restul sibienilor?
Prof. M. P.: Nu, niciodată nu mi-a plăcut să mă dau ca exemplu. Eu am fost străin întotdeauna de manifestări de genul acesta, mie mi-a plăcut să trăiesc cât mai modest. Și mai retras. În camera mea de lucru, aici unde mă vedeți.
 
Rep.: Și cu toate acestea, sunt sibieni care vă cunosc munca și vă apreciază.
Prof. M. P.: Din moment ce până la ora aceasta am scris peste 30 de cărți, plus câteva sute de conferințe, studii și multe altele. În plus, am avut și peste 45 de generații de studenți pe care i-am pregătit.
 
Rep.: Știu că dumneavoastră sunteți sibian prin adopție. Cum ați ajuns la Sibiu?
Prof. M. P.: Eu de fapt sunt hunedorean dar am devenit sibian prin adopție din 1952. Iată, sunt deja 60 de ani! Atunci am devenit student al Institutului Teologic din Sibiu, cum se numea pe atunci. Ulterior, am făcut studiile de doctorat la București, apoi o scurtă perioadă am fost profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, și din 1961, deci de peste 50 de ani, sunt asistent, apoi conferențiar și profesor la Facultatea de Teologie ”Andrei Șaguna”.
 
Rep.: V-a plăcut de la început Sibiul? De ce n-ați mai plecat?
Prof. M. P.: Din moment ce am fost numit aici, apoi m-am căsătorit, mi-am cumpărat un apartament, am fost sigur că nu mai plec niciunde. Am devenit prea legat de oraș.
 
Rep.: Cum era Sibiul când v-ați mutat dumneavoastră?
Prof. M. P.: S-a schimbat foarte mult de atunci... Când eram student, de pildă, și veneam din vacanțe sau de acasă, luam trăsura de la gară până acasă. Trăsura era pe atunci taxi-ul de astăzi. Sau luam geamantanul în spinare, cum făceau toți studenții, și porneam la drum spre internatul facultății.
 
Rep.: Cu tramvaiul pe Corso ați circulat? 
Prof. M. P.: Sigur că da, dar dacă veneam cu tramvaiul mă lăsa în fața hotelului Continental, Bulevard cum se numea pe atunci, și de acolo pe jos până la facultate.
 
Rep.: Mai țineți minte cât costa biletul la tramvai?
Prof. M. P.: Parcă vreo 25 de bani, foarte acceptabil pentru orice buzunar.
 
Rep.: Oamenii, sibienii, cum era pe atunci?
Prof. M. P.: Era lume puțină, și de atunci, de prin anii 1950, a început să se dezvolte fabrica Independența. Dar mulți muncitori veneau din satele vecine, de prin împrejurimi. Deci în Sibiu se circula foarte ușor, în comparație cu ce este acum străzile erau parcă pustii. Pe Corso, prin fața Hotelului Bulevard, și pe Bulevardul Nicole Bălcescu era întotdeauna ceva mai multă lume. Acestea erau locurile de promenadă ale sibienilor de altă dată.
 
Rep.: Astăzi mai ieșiți la plimbare pe Bulevardul Bălcescu?
Prof. M. P.: Mai rar, merg greu, vârsta nu prea mă mai ajută.
 
Rep.: Vreau să vă întreb și despre Biserică, se vorbește mult despre ea astăzi. Cum vedeți rolul social al bisericii în zilele noastre?
Prof. M. P.: Biserica s-a implicat foarte mult, pentru că după cum știți, până în 1989 n-a avut dreptul să se implice în probleme de natura aceasta. Au făcut-o doar preoții, pe plan local, acolo unde se ivea câte o nenorocire. De pildă, un incendiu în casa unui credincios. La rugămintea preoților adresată credincioșilor, atunci se făceau colecte în biserică pentru cei care au fost vitregiți sau năpăstuiți. Dar în rest Biserica n-a putut avea instituții sociale sau filantropice, case de bătrâni sau azile, grădinițe pentru copii. Treptat, după 1990 Biserica și-a redobândit acest drept pe care l-a avut până în 1948.
 
Rep.: Astăzi credeți că se implică suficient?
Prof. M. P.: Se implică pe măsura resurselor financiare. Nici Biserica n-are prea multe surse de bani, n-are proprietăți ca înainte de secularizarea lui Alexandru Ioan Cuza. De multe ori suntem la dispoziția credincioșilor, dar în zilele noastre și credincioșii sunt destul de săraci. Iar cei care sunt prea bogați n-au grija Bisericii.
 
Rep.: Dumneavoastră cum vedeți proiectul Catedralei Mântuirii Neamului?
Prof. M. P.: Părerile sunt împărțite. Unii spun că n-ar fi fost bine să se facă în această perioadă. Dar trecuse deja foarte multă vreme. De îndată, după 1918, Patriarhul Miron Cristea – care după cum știți era plecat de aici, de la Sibiu – a fost cel care a propus și a fost sprijinit de Regele Ferdinand, ca să ridice o catedrală. Tot din cauza lipsei banilor nu s-a putut face nimic. Iar după 1939 era firesc să se oprească, începuse războiul. A venit urmările nefericite ale războiului pe urmă... Și astăzi sunt unele voci care spun că este de prea mari dimensiuni și așa mai departe. Să nu se uite că alte Biserici au asemenea biserici monumentale. Nu vorbesc de Biserica Romano-Catolică, cu celebra Catedrala Sf. Petru din Roma, vorbesc de cele ortodoxe. La Sofia este o biserică monumentală, catedrala din centrul orașului, care a fost construită cu ajutoare venite din partea Rusiei. Iar recent, la Moscova s-a refăcut Biserica Învierii, în plin centrul vechi al Moscovei, un edificiu de asemenea de mari dimensiuni. Apoi, această catedrală să nu uităm că nu va fi numai un loc de închinare sau de rugăciune, în jurul ei vor fi clădiri cu acest scop social, de care am discutat adineauri.
 
Rep.: Sibianul de rând se întreabă: voi ajunge eu vreodată pe acolo să fac o cruce?
Prof. M. P.: Dar azi-dimineață am auzit la televizor că se apreciază că la Iași vor merge aproape un milion de pelerini, pentru sărbătoarea Cuvioasei Parascheva. Deci, eu cred că orice român, indiferent de confesiune, are posibilitatea măcar o dată în viață să ajungă la București și atunci să vadă și această realizare a Patriarhului Daniel.
 
Casetă:
Prof. dr. Mircea Păcurariu a împlinit 80 de ani, în iulie 2012, iar în cei 50 de ani de carieră în cadrul Institutului Teologic de la Sibiu a publicat peste 15.000 de pagini de cercetare în domeniu (peste 700 de studii, articole și recenzii). Din 1997, Mircea Păcurariu este membru corespondent al Academiei Române.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

1 comentarii

marginean

Acum 11 ani

Cu tot respectul pentru opera vietii, are niste ochelari cam roz! \"Biserica si-a redobandit DREPTUL\" la institutii filantropice??? Nu e un drept e o DATORIE! Iar povestile de adormit copiii, cum ca biserica e saraca, nu le mai crede nimeni la cate mii de ha. de paduri, terenuri agricole si terenuri de constructie au primit inapoi si cate cladiri cheie din toate orasele: primarii, scoli, gradinite, facultati, pentru care acum santajeaza statul cu chirii fabuloase, fara sa plateasca impozit, vinde fiecare peticut de teren din cimitir pe bani negri, se amesteca in politica in loc sa tina sfantul post de Craciun, coruptia si megalomania, iubirea aurului, dezmat, bogatie desantata, toate atributele fetelor bisericesti sunt impotriva invataturii crestine.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus