Joi,
28.03.2024
Partial Noros
Acum
17°C

BATJOCURA lor si OPROBRIUL vostru (I)

Motto: "Prietenul mi-arată ce pot face, duşmanul mă învaţă ce trebuie făcut" ( Friedrich von Schiller)

In momentul primirii somaţiei directorului interimar (numit ilegal prin forţarea votului în Consiliul Judeţean, de către preşedintele său, Martin Bottesch, în condiţiile în care eu nu fusesem demis – votul dat pe proiectul de hotărâre care viza destituirea mea fiind paritar, iar solicitarea scrisă a d-lui preşedinte, adresată mie, ca subaltern, în mod abuziv şi ilegal, de-a dreptul penibil, de a mă autodemite şi de-al numi eu pe "înlocuitorul" meu, am respins-o în aceeaşi zi, de 15 mai, pe temeiul încălcării flagrante a prevederilor, invocate ca text legal, din Regulamentul de organizare şi funcţionare al instituţiei) de a-mi ridica "cartea de muncă", întrucât "au încetat orice raporturi de muncă cu instituţia noastră", pe 1 iunie a.c., am cerut să mi se înmâneze o copie a deciziei adoptate în acest sens, la nivelul Consiliului de Administraţie sau la nivelul său personal. Mi-a răspuns că o asemenea decizie (act juridic oficial privind temeiul juridic al desfacerii unui contract de muncă, pe o funcţie de execuţie, în cazul meu, cea de cercetător ştiinţific, grad I, câştigată prin concurs şi figurând în cartea de muncă începând din 1 februarie 1992, fără încetare, inclusiv pe perioada îndeplinirii temporare a funcţiei de manager) nu există!
In faţa nonşalanţei cu care "înlocuitorul" meu a declarat, implicit, că nu temeiul legii a stat la baza hotărârii de a fi aruncat în stradă, pur şi simplu, ci voinţa personală a sa, (susţinut, fireşte, de cei ce l-au înscăunat, chiar şi vremelnic), am rămas năucit! Am realizat, dintr-o dată, cea de-a treia dimensiune a societăţii în care trăim, astăzi, în România (primele două fiind cele ale legislaţiei respectate şi cea a normelor şi convenienţelor sociale ale bunului simţ) cea "a bunului plac" al celor care, aleşi fiind de electorat, îşi permit să încalce, cu ostentaţie şi dispreţ faţă de legile ţării şi de opinia alegătorilor, până şi legea care îţi dă dreptul la a munci. Am simţit asemeni unei plesnituri de bici pe obraz, tăişul batjocorei lor. Ce drepturi, ce merite, ce legi, ce constituţie? Dacă nu te înconvoi în faţa voinţei şi pretenţiilor "noastre",  dacă nu execuţi ordinele "noastre", dacă nu înghiţi  samavolniciile "noastre" şi ale camarilei care le patronează, oricine ar fi şi orice ar fi făcut în viaţa ta, eşti scos ca pe o măsea stricată şi eşti înlocuit cu oricine (mai bine zis cu unul care răspunde la comenzi, fără crâcnire, oricare i-ar fi defectele, limitele, incompetenţa managerială şi chiar dacă ar falimenta instituţia, în mai puţin de un an de zile).
Ajuns, brusc, "pe stradă" (căci şomer nu pot fi, din moment ce nu am  apelat la ajutor de somaj) iar până la pensionare mai am trei ani de zile (după legea cercetării ştiinţifice, ingnorată, fireşte, de autoritatea tutelară), am avut şi am, în continuare şansa de a mă întâlni, zilnic, cu numeroşi sibieni, care, spontan, pe stradă, în piaţă, în magazine, în staţiile mijloacelor de transport în comun, in troleibuze, la frizer, mă opresc să-mi comunice direct (fără ca eu să-i fi provocat vreodată) ce părere au ei despre cele ce mi s-au întâmplat.
Toţi, fără excepţie, ca nişte oameni simpli (fără funcţii), de cele mai felurite profesii, tineri, adulţi sau pensionari, îşi exprimă regretul şi surprinderea lor: "Aşa ceva nu credeam că se poate întâmpla, mai ales la noi în Sibiu." Sau "la câte aţi făcut d-voastră pentru Sibiu şi pentru cultura naţională, n-am crezut să se poarte cu dvs. în felul acesta!"
Toţi şi-au exprimat preţuirea lor pentru munca mea de o viaţă şi asigurarea că ei mă vor preţui şi cinsti mereu pentru "tot ceea ce aţi făcut pentru Sibiu şi de care noi suntem tare mândri".
Am înţeles, din spusele lor, dincolo de simpatie şi de susţinere, o declaraţie de oprobriu pentru comportamentul indecent pentru întreaga comunitate al celor în cauză.
Majoritatea au adăugat imediat şi temerea că totul se va nărui în Dumbravă, după plecarea mea (şi, din cele văzute de mine, şi prezentate, lunar, domnului preşedinte al CJ, prin rapoarte informative, în calitatea mea de consilier judeţean şi membru al Comisiei naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, din care încă nu au îndrăznit să mă excludă, tare mă tem că au toate motivele să se teamă). Alţii, cu un oftat mi-au declarat: "Măcar de ar fi vrednici să păstreze, în bună rânduială, ce le-ai lăsat d-tale, că de sporit, după ce se vor hrăni din cheagul pe care le-aţi lăsat, nu-i credem vrednici". Câţiva, mai sensibili, m-au îndemnat să-mi port de grijă cu sănătatea, temându-se de o cădere psihică sau, Doamne fereşte, de un sindrom nervos.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Vizualizari: 365

Comentarii

7 comentarii

ypo

Acum 14 ani

Saracul
Raspunde

ypo

Acum 14 ani

Saracul
Raspunde

iio

Acum 14 ani

Muzeul are rezultate extraordinare si fara Bucur. Asta se vede de la o posta ca lucrurile de abia acum incep sa se miste mai ale in Muzeul din Dumbrava .
Raspunde

n.s.

Acum 14 ani

Adio, domnule bucur!
Raspunde

cine e curios sa verifice IP-ul

Acum 14 ani

nu inteleg, despre ce functie este vorba? de director sau de cercetator? ca sunt doua lucruri diferite... ar trebui facuta lumina, nu creata mai multa confuzie caci nu serveste nimanui... sau ma insel?
Raspunde

Ionescu

Acum 14 ani

pleaca la pescuit
Raspunde

ovidiu pop

Acum 14 ani

Pacat ,mare pacat. Ca sa-i numest ciobani, ar trebui sa aibe calitati,dar astia sant stanari, vorba unui prieten.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus