Presa ca decor electoral

Nu există niciun dubiu că în timpul campaniilor electorale, politicienii o iau razna. Din oameni devin nişte animale politice pentru care nu există noţiunea de pierzător. Experienţa ultimilor ani ne-a arătat că apropierea de putere îi schimbă cel mai mult pe politicieni. Cu cât eşti mai aproape de putere, cu atât devii mai încrâncenat în a încerca să o păstrezi. Nu degeaba articolele de acum cinci ani rămân valabile şi astăzi. Atunci era Adrian Năstase şi Stolojan. Acum sunt Băsescu şi Geoană plus Antonescu. Doar că rolurile sunt puţin inversate. De departe, şi în Sibiu, democrat-liberalii sunt cei mai încrâncenaţi. Le-a pierit orice zâmbet de pe faţă, orice dialog se transformă în monolog, orice argument împotrivă are în spate un întreg plan „transpartinic” menit să-l denigreze pe preşedinte. Nu mai există decât campania electorală, iar orice relaţie umană se divide în pro sau contra. „Susţii cauza?”, întrebarea ce era pusă de fugarul Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989 este pusă acum zilnic de PD-L-işti.
Eşti cu noi sau împotriva noastră. Răspunsul „nu mă interesează”, ori „sunt apolitic” îl transformă. Sprâncenele se arcuiesc a ură: „eşti împotriva noastră”. Sunt suspicioşi şi între ei, iar orice demers care nu reuşeşte este bineînţeles opera unui sabotaj. Cuvintele simple sunt pur şi simplu sentinţe la moarte. Un cuvânt neinspirat şi totul te condamnă. Ai grijă! Puterea ucide. Cuvântul şefului este simbol pentru toată lumea. Este purtat pe braţe şi drămuit cu grijă să ajungă şi la cel mai mic din partid. Cei fără idei le preiau pe cele de la centru cu generozitate. Singurul zâmbet amar îţi vine doar când se încurcă în citatele primite ope o coală A4. Şeful trebuie susţinut cu orice mijloace. Chiar şi de cei care nu au niciun fel de mijloc. Liberalii sunt întotdeauna cei mai degajaţi. În principiu merg pe principiul: „ce-am avut şi ce-am pierdut?” Undeva la mijloc, tot timpul trebăluind cu 15% sunt mulţumiţi şi pot respira. De obicei sunt nişa dintre PSD şi PD-L, cei care culeg rămăşiţele electoale ce le cade printre mâini celor doi coloşi închistaţi. Liberali, libertini, degajaţi. Până prind şi ei o fărâmă de putere. Nici lor nu le trebuie mult.
PSD. Mania grandorii. Mania disciplinei. Mania controlului. Nu se schimbă niciodată. Nici la putere, nici în opoziţie.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi