Jurnal de ardelean. Mere, pere...

Suntem în luna ianuarie a anului 2010, în România, într-un oraş care se cheamă Sibiu. Nu ştiu cum, în acest loc şi moment pot să văd, dacă mă uit pe geam, aşa ceva. Unora li se va părea bizar, altora banal, iar altora, nici una, nici alta. Nu ştiu câţi vor lua în serios ce voi spune acum. Într-un cartier din zona centrală, unde locuiesc, dacă mă uit pe geam, văd în spatele blocului 3 mere într-un pom. Repet, suntem în luna ianuarie şi zăpezi am apucat totuşi, chiar dacă nu multe în iarna asta. Mă uit la merele dintr-un pom complet desfrunzit, rămase acolo de azi-vară, şi mă gândesc la tot puhoiu’ de lume care cumpără mere din supermarketuri, îngrăşate, vaccinate, cosmetizate, conservate şi importate de la turci sau din alte părţi. După asta mă gândesc la anii ’90, când auzeam, copil fiind, că toate legumele şi fructele din Germania sunt mari, arată frumos, însă n-au niciun gust. Şi auzeam că mai există încă şi fructe şi legume naturale, însă la preţuri mult mai mari decât celelalte. Mi se părea aşa de ciudat. Nu-mi puteam imagina cum pot exista mere care să nu fie mere aşa cum le ştiam, din pomii din livezi, de la ţară sau din pomii de la mine din cartier. Când eram mic, mergeam la furat de fructe printre blocuri şi găseam mere, mere pădureţe, cireşe, vişine şi struguri. Atunci ni se părea un lucru absolut normal să furăm fructe. Ştiam că dacă nu le-am fi furat, ar fi rămas multe din ele în pomi, pentru că oamenii ne certau şi ne fugăreau şi totuşi, nu găseau după aia timp să culeagă roadele din pomii plantaţi chiar de ei. Doar văzuserăm fructe scuturate toamna târziu, răscoapte şi bătucite, care nu mai erau bune pentru noi. Atunci ne luptam cu îndărătnicia adulţilor care nu ne lăsau să luăm mere pentru că vroiau să le culeagă sau, inepţia inepţiilor, ţineau morţiş „să arate frumos”. N-am înţeles niciodată ce înseamnă „să arate frumos”, nici acum nu pot înţelege cum o grădină din faţa unui bloc arată mai frumos dacă sunt mere în pomi până toamna târziu sau până în luna ianuarie, în loc să fie culese şi mâncate. Acum am senzaţia că stau împotriva unui val imens de nepăsare. Copiilor nu le pasă că sunt mere într-un pom din spatele blocului şi adulţilor nu le pasă că mănâncă mere modificate genetic şi care conţin conservanţi alimentari (celebrele E-uri). Nu ştiu de ce ne mai pasă în afară de confort. Ne e lene să culegem mere, ne e lene să ne bucurăm de viaţă. Ignorăm din ce în ce mai multe lucruri. Tot ce ne interesează-i să avem un confort cât mai mare. Ne vom dezumaniza şi vom deveni o masă amorfă de roboţei, foarte uşor manipulabilă. Nu ne mai pasă de nimic, nu ne mai pasă de nimeni, nu ne mai pasă nici măcar de noi înşine.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Mihai Curtean, nimeni.ablog.ro