Romanian?!

„NO BORDERS, NO NATION, STOP DEPORTATION!” puteţi vedea scris mare pe o casă, dacă treceţi pe strada Tribunei. Adică „FĂRĂ GRANIŢE, FĂRĂ NAŢIUNI, OPRIŢI DEPORTĂRILE!”. Nu ştiu la ce vă gândiţi când citiţi aceste cuvinte. Ele ar putea fi un rezultat al teribilismului cuiva, al dorinţei de-a fi şmecher prin scrierea în stil graffiti a unui mesaj militantist. Ar putea fi un mesaj preluat din occident în mod automat, ca atâtea alte mesaje, fără a fi trecut prin sita raţiunii. Ar putea fi un mesaj care sună bine în urechile unui anarhist care se grăbeşte să-l scrie pe ziduri, în timp ce se hrăneşte din propria revoltă. Însă, ar putea fi şi un mesaj care e pe cale să modeleze mentalitatea generaţiilor viitoare. Acest slogan e folosit de activiştii care militează împotriva deportărilor cetăţenilor care cer azil politic. Împotriva deportărilor refugiaţilor din Irak, Iran, Kurdistan şi alte state în care nu există garanţia respectării drepturilor omului. Există chiar şi un festival de muzică al unui grup anarhist-antifascist din Germania, al cărui nume e o parte din acest slogan. Extrema dreaptă, xenofobă şi rasistă versus extrema anarhistă, care nu se împotriveşte doar deportărilor, graniţelor, ideii de naţiune, ci şi însăşi ideii de lege. Odată cu instituirea liberei circulaţii în U.E., aceste mişcări şi-au intensificat activitatea. Fenomenul nu are foarte mare amploare, deocamdată, pentru că libera circulaţie se aplică pe rând statelor care sunt primite în U.E. Când un stat e primit în U.E., pe măsură ce valuri de cetăţeni îşi caută de lucru în alte ţări ale Uniunii, fiind mult mai bine plătiţi, alte valuri de cetăţeni îşi caută de lucru în ţara de unde plecaseră primii. Pe scurt, aplicat la România, noi ne căutăm de lucru în Spania şi Italia, pe când chinezii îşi caută de lucru la noi. Mie mi se pare firesc să apară ambele reacţii extreme: unii să se revolte pentru că vin străinii să le ocupe locurile de muncă, alţii să militeze pentru desfiinţarea graniţelor. O să prezint cel mai sumbru scenariu: se poate întâmpla ca în fotbal – o echipă de club poate avea majoritatea jucătorilor din alte ţări, însă ea se numeşte în continuare echipă a ţării în care se află. Tot aşa se vor numi statele din U.E., doar că alţii vor fi locuitorii fiecărei ţări. Vom ajunge să fim nişte State Unite ale Europei, în care forma de guvernământ va fi oligarhia. Cei care vor deţine puterea ne vor trata strict ca pe o piaţă de desfacere, iar societatea în acest stat federal se va ierarhiza, se va împărţi în caste. Cei care provin din statele mai puţin dezvoltate, vor face muncile cele mai de jos – gunoierii Europei. Problema statelor dezvoltate va fi următoarea: gunoierii Europei vor face mult mai mulţi copii decât ei şi vor împânzi cartierele, oraşele, statele. Aşadar, castele superioare vor fi înghiţite de castele inferioare, germanii vor fi turcizaţi, francezii vor fi africanizaţi, spaniolii vor fi românizaţi, iar românii vor fi, probabil, chineziţi. Se va desfiinţa naţiunea română aşa cum se desfiinţează unele sate din zona de nord a ţării. Dacă treceţi prin unele dintre ele, o să credeţi că vă uitaţi într-un caleidoscop. O vilă galbenă la stânga, o vilă verde la dreapta, o vilă portocalie la stânga, o vilă roz la dreapta şi tot aşa. Sat tradiţional românesc, nu alta! Oamenii plecaseră încă de prin ’90 la muncă în alte state, făcându-şi, la întoarcere, case noi, cât mai... „frumoase”, nu-i aşa? Adevăraţi români! Prin urmare, şi dacă plecăm de tot, şi dacă plecăm şi ne întoarcem, români nu vor mai locui în ţara asta. De fapt... ce-i aia „ROMÂN”?

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Mihai Curtean, nimeni.ablog.ro