Duminică,
29.11.2020
Ceata
Acum
-1°C

Cazul Lokerbie si chipul ingrozitor al imperialismului

11 Iunie 2010 18:06

Cazul Lokerbie şi chipul îngrozitor al imperialismului

Un extraordinar articol al lui Train Ungureanu, publicat anii trecuţi în Idei n dialog este menit să zguduie interiorul oricărei fiinţe care a a mai păstrat reminiscenţe de conştiinţă, într-o lume a atentatului la conştiinţă. Tezele autorului , pornite de la date verificabile sunt înfiorător de simple şi înmagazinează toate ingredientele unui act de acuzare a capitalismului în faţa unui tribunal al moralei universale. Dar pentru a nu stârni prea mult imaginaţia cititorului, iată, pe scurt faptele: „În seara zilei de 21 decembrie 1988, un avion al companiei americane Pan Am a explodat, la 10.000 de metri altitudine. Avionul decolase de aproximativ 30 de minute, de la Londra, purtînd 259 de persoane la bord, se îndrepta spre New York şi se afla, de cîteva minute, deasupra Scoţiei. O bombă plasată într-una din valizele aflate în cala avionului a detonat, a perforat fuselajul pe o suprafaţă de aproape jumătate de metru şi a distrus cîteva din releele de comandă esenţiale ale avionului. Botul avionului s-a desprins imediat după explozie. Corpul avionului a continuat să planeze orizontal, pînă la înălţimea de 6.000 m, după care s-a prăbuşit, perfect vertical. După aproximativ un minut, corpul avionului a lovit solul, cu o viteză de peste 800 km/h, în satul scoţian Lockerbie. Toate au rămas nemişcate, în acelaşi loc, zile în şir, până cînd experţii criminalişti au făcut analize de impact, pentru a determina condiţiile imediat anterioare decesului. O stewardesă, aflată în scaun, cu centura de siguranţă conectată, a supravieţuit şi a fost găsită în viaţă de soţia unui fermier local, dar a murit înainte de sosirea ambulanţei. În jur, pe o suprafaţă de zeci de kilometri pătraţi, o ploaie de obiecte mici şi mari, piese aeronautice şi resturi umane a transformat zona Lockerbie într un muzeu-morgă-creşă-hotel-groapă de gunoi. O fetiţă de 8 ani, înveşmântată în mătăsurile ţipând de culoare ale unui superb costum indian, a aterizat, fără vreun semn de vătămare fizică, în cimitirul străvechi, palid şi întunecat al unei biserici de ţară. Imaginaţia populară s-a îndrăgostit pe loc de simbol şi l-a adoptat, cu acea atenţie care încearcă, pios, să ţină piept unei tragedii, agăţîndu-se de detaliul sau coincidenţa umilă. În noiembrie 1991, după o formidabilă investigaţie criminalistică şi poliţienească, anchetatorii au ajuns la concluzia că asasinatul în masă de la Lockerbie a fost organizat şi comis de Libia. Probele au permis identificarea şi punerea sub acuzare a doi suspecţi: Abdelbaset Ali Mohamed al Megrahi – ofiţer al serviciilor secrete libiene, postat în poziţia de şef al siguranţei la reprezentanţa agenţiei aeriene libiene din Malta – şi Al Amin Khalifa Fhimah, adjunctul lui Megrahi la reprezentanţa din Malta. Din 1992, după refuzul liderului libian Gaddafi de a-i pune pe cei doi la dispoziţia unei instanţe internaţionale de judecată, statul libian e supus sancţiunilor economice şi diplomatice autorizate de ONU. În 1998, Gaddafi dă primele semnale că e dispus să coopereze, în schimbul ridicării regimului de sancţiuni. În 1999, Libia îi predă pe cei doi suspecţi, care sînt judecaţi de o instanţă scoţiană într-un spaţiu neutru, pe teritoriul Olandei. După aproape doi ani, instanţa îl achită pe Fhimah şi îl găseşte vinovat pe Megrahi, care este condamnat la 20 de ani de închisoare. Megrahi e transportat la Glasgow şi internat într-un penitenciar local. Regimul de sancţiuni impus Libiei e suspendat Pe 20 august 2009, în mod flagrant şi aproape umilitor ministrul scoţian al justiţiei, organizează o conferinţă de presă şi citeşte energic un document amplu şi amănunţit în care anunţă că: respinge transferul lui Megrahi în baza acordului britano-libian existent, dar aprobă eliberarea şi repatrierea lui Megrahi din motive umanitare, în baza legislaţiei scoţiene care dă dreptul la eliberare din „compasiune“. În aparenţă, interesele britanice pe linie libiană au o legitimitate excepţională. Libia deţine cele mai mari zăcăminte de petrol ale Africii, în condiţiile în care doar un sfert din cîmpurile petrolifere potenţiale libiene au fost prospectate. În acelaşi timp, necesarul energetic britanic şi, în genere, european a devenit o temă urgentă politic şi vulnerabilă strategic”. (Traian Ungureanu) Ipoteza justiţiei umanitare cade şi, de pe locul ei, surâde strâmb un sistem juridic slab şi inconsecvent. Preţul e, în acest caz, avarierea serioasă a propriului sistem de valori juridice şi, mai departe, programarea derutei etice viitoare în societatea vegheată de o astfel de justiţie. Dar bilanţul e incomparabil mai grav. Eliberarea lui Megrahi abandonează, practic, destinul şi calitatea umană a 270 de oameni nevinovaţi. Odată cu ei, societăţile occidentale devin negociabile. Mesajul care pleacă spre duşmanul de moarte al normelor occidentale e cum nu se poate mai clar: suntem slabi şi nu vom răspunde niciodată cum se cuvine Ajungem să înţelegem că primatul intereselor marilor consorţii economice a avut câştig de cauză. Pentru acestea, reversul moral (credem noi insurmontabil), reprezentat de moartea nevinovată a unor oameni, sacrificaţi pe crudul eşafod al terorismului arab nu a însemnat niciodată ceva. Palma răsunătoare pe care democraţiile vestice o primesc denotă efecte mai profunde chiar decât succese vremelnice în faţa aceluiaşi terorism. Să fie acest recul un semnal alarmant al crizei de sistem a capitalismului. Chiar şi aşa e greu de spus. Evenimentele ulterioare vor nega sau dimpotrivă vor întări această ipoteză Implicaţiile profunde ale unei asemenea drame asupra elitei unei ( unor societăţi occidentale) îmi configurează în minte, deplin justificată imaginea posterelor propagandei sovietice în plin Război Rece în anii ’50: un capitalist rapace, disproporţionat, încadrat de colţi hulpavi, şi înarmat cu gheare, se erija în patronul macabru al unui „cimitir” al societăţii capitaliste, apăsată de tenebre.

Robu Lucian

.

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus