Podul de la Carta: un an de mareata ignoranta

Noroc că nu a mai dat potop și anul ăsta peste noi, deocamdată. Căci eram de pomină ca la un an de la închiderea podului CFR de la Cârța – din cauza unor viituri care și-au făcut de cap cu una din pile - acesta să fie luat de tot de ape.

Dincolo de acest ”noroc”, aniversarea anului de când podul de la Cârța stă nestingherit și închis a trecut neobservată. Noi, cei din presă, nu am primit niciun comunicat de la Instituția Prefectului, grijulie de altfel să ne aducă aminte de fiecare dată de Ziua Drapelului, a Imnului și alte astfel de importante aniversări din calendarul de peste an.

Nici cei vașnici parlamentari aleși de bruma de sibieni care au mai votat nu s-au grăbit să comemoreze anul în care podul care staționează pe legătura feroviară dintre Sibiu și Brașov a zăcut într-o rână. Într-adevăr, e vacanță parlamentară.

N-am văzut nici ONG-uri, nici alte structuri ale societății civile, oameni de rând, afectați de închiderea unei căi de comunicații, să facă măcar un pic de gâlceavă cu ocazia împlinirii unui an de când roată de tren n-a mai trecut peste podul de la Cârța.

Probabil că a trecut în liniște aniversarea pentru a nu ne mai aduce aminte, încă o dată, de rușinea ce o putem purta. Căci vorbim de un pod de câțiva metri, ridicat în vremurile deloc ușoare ale celui de-al doilea război mondial. O înjghebare de metal și beton, pe care noi, laolaltă ca societate, nu suntem în stare să-l reparăm. Deși importanță are și toată lumea o recunoaște.

În noaptea de 12 spre 13 iulie 2009, una din cele două pile ale podului a fost ”subspălată” în urma unor ploi mai serioase. Podul a fost închis. Restul e ignoranță și rușine.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi