Democratie la taraba

 

Fleac! Să ne vedem noi scăpaţi de tirania comunistă c-apoi, în democraţie, totul va merge strună. Cred că mulţi dintre noi aşa gândeam ante „89”. Prea puţini conştientizam enormele dificultăţi ale trecerii de la un sistem la altul. Pertinente aceste greutăţi nu numai datorită fenomenului în sine ci şi stadiului întârziat de dezvoltare a zonei est-europene în general, a noastră în chip specific. Era elementar să cugetăm că, spre exemplu, economia trebuia reprofilată iar nu distrusă. Că ideea de interes şi iniţiativă presupune implicare, individuală sau în forme asociate, la nivel de masă, în procesul creativ, urmând ca statul să fixeze doar coordonatele strategice precum şi ordonarea subsidiară a angrenajului. Restituirea şi reconsiderarea proprietăţii s-ar fi cuvenit a fi dedublată de exploatarea ei eficientă, prin muncă, organizare şi bună gestionare. Nu în ultimul rând şi cel puţin de egală importanţă, s-ar fi cuvenit să fim pe deplin conştienţi de mecanismul funcţional al raportului democratic între drepturile, libertăţile şi respectiv obligaţiile cetăţeneşti ce decurg din exerciţiul politic real democratic. Cu sublinierea promptă şi apăsată că votul, voinţa exprimată la urne, este expresia autentică a democraţiei şi că el implică atât responsabilitatea modului cum este exercitat cât şi dreptul de a trage la răspundere pe cei investiţi cu atribuţii prin puterea lui.

Este un truism rezultând din firea omenească şi nume că exerciţiul puterii stimulează corupţia cu întreg cortegiul ei de urmări. Tocmai de aceea s-au imaginat pârghiile democratice, nici ele perfecte, dar neîntrecute până acum de vre-un alt substitut. Ei bine, dacă aruncăm o privire retrospectivă asupra modului cum a evoluat democraţia românească post comunistă şi ne raportăm la ceea ce trăim azi, cred că putem afirma fără teama de a greşi : calitatea vieţii noastre de azi este în deplină consonanţă cu calitatea democraţiei pe care ( n)-am edificat-o. Nu este vorba despre faptul că n-am fi înfiinţat instituţii statal-democratice ci despre trista realitate că ele sunt goale, găunoase, lipsite de substanţă reală. Că în ele, germenele democratic se mimează, nu se trăieşte. N-are rost să aprofundăm. Toată lumea ştie că spre exemplu, partidele nu au ca prim obiectiv interesul naţional ci acela al accesului la putere. De ce ? Pentru că în „sistemul” nostru democratic, puterea îţi conferă totul, inclusiv sustragerea de la răspundere. Toată lumea a văzut şi ştie cum s-au comportat parlamentele, instituţiile prezidenţiale, guvernele, justiţia, notabil şi Curtea Constituţională : cu mici şi nesemnificative excepţii, un fir roşu ( teribilul fir roşu) străbate întraga lor osatură, le îngemănează în mănunchiul mediocru al non-valorii, al teribilei lupte pentru interese şi putere. Sub egida lor, cu concursul lor profund interesat, noţiunea de patriotism este persiflată, ideea de legalitate ca şi cea de justiţie sunt calcinate. Cota intelectuală şi morală a manelismului a pus stăpânire pe minţi şi conştiinţe. Democraţia a ajuns o  marfă de vânzare la taraba pieţii politice. Votul, şi odată cu el şi conştiinţele se cumpără sau se vând în plin văzul lumii.

Criza prin care trecem scoate la iveală în chip vizibil slăbiciunea structurii noastre democratice. Nu numai guvernul, nu numai restul instituţiilor statului ci şi noi cetăţenii, fiecare dintre noi, ar trebui să facem în mod obiectiv şi responsabil o evaluare a cauzelor pentru care s-a ajuns aici şi, cu deosebire, să judecăm, să apreciem, tot atât de obiectiv şi nepărtinitor, măsurile care se intreprind sau care eventual s-ar putea adopta pentru a ajunge la linia de plutire, adică, în termenii guvernului, la stabilizarea raportului între venituri şi cheltuieli. Căci răspunderea pentru situaţia de acum este nu numai a foştilor guvernanţi ci deopotrivă şi a noastră, a tuturor celor care i–am sprijinit, i-am încurajat prin votul nostru în decursul anilor. Cu tot impactul negativ al măsurilor preconizate care afectează largi segmente ale populaţiei, ele nu ar trebui să ne altereze buna judecată. Nu este vorba că nu s-ar putea imagina şi alte soluţii ţintind depăşirea crizei, cum de altfel s-au şi avansat ( vezi soluţia Patriciu), ci despre faptul că populaţia acordă credit fără cenzură celor care n-au soluţii şi care ne îmbată cu promisiuni demagogice fără nicio acoperire. Lozinca la zi este jos guvernul ( culmea democratismului, în faţa sediilor PSD se pot vedea îndemnuri : strîngem semnături pentru demiterea guvernului Boc, adică un fel de referendum) în timp ce responsabilii partidului cu pricina afirmă ritos că ei nu vor la guvernare chiar dacă moţiunea de cenzură preconizată pentru la toamnă ar avea câştig de cauză. E limpede că n-au soluţii pentru ieşirea din criză. Cu toate acestea, în barometrul sondajelor de opinie culeg adeziunea a circa 40%. Mai semnificativ, încă nenăscutul partid gândit de Dan Diaconescu drept măsură de apărare la gravele acuze oficiale de încălcare a legii penale, ajunge la 13-14% procente în adeziunea populară pe afirmaţia puerilă că va creşte salariile şi pensiile ( nu ni se spune cu cât, dacă procentul promis ar fi nesperat de mare, adeziunea ar fi şi mai şi) concomitent cu reducerea taxelor şi impozitelor. Raiul pe pământ nu alta. Şi iată, aceste fantasmagorii urnesc conştiinţele democraţiei noastre, eludând bunul simţ şi justa judecată. Singurul guvern posdecembrist care, în condiţii absolut deosebite, are curajul şi răspunderea de a juca cu cărţile pe masă este în cădere liberă.

Deruta şi panica a pus stăpânire nu numai pe masele care sunt mai puţin avizate, dar până şi pe membri şi sprijinitorii principalului partid la guvernare. Te cruceşti pur şi simplu auzind, la rampa publică, cereri de demitere a premierului Boc tocmai din partea celor care ar avea obligaţia să-l sprijine, iar dacă realmente ar fi probleme, ele să fie discutate şi soluţionate în cadru intern de partid iar nu vehiculate în mas media, dând astfel apă la moară cârcotaşilor. În ultima vreme, precum se vede, până şi Băsescu pune umărul la demolarea imaginii PDL şi a guvernului. Noroc cu UE şi alte foruri internaţionale care au jalonat coordonatele în care trebuie să ne mişcăm, altminteri, pe fondul acesta al unei serioase încercări determinate de criză, firava şi palida noastră democraţie, amăgită de vorbe goale şi mieroase, s-ar priponi lamentabil într-o fundătură.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi