Duminică,
02.10.2022
Parțial Noros
Acum
15°C

Omul escaladare!

Alegerea lui Laszlo Tokes ca vicepreşedinte al UE aduce României suplimentare şi grave bătăi de cap, pe fondul şi aşa suficient de încărcat al problemelor care ne confruntă acum. Aş dori să subliniez în primul rând particularitatea acestei alegeri. Postul cu pricina aparţinea Ungariei. În chip ciudat, autorităţile maghiare au desemnat nu un europarlamentar maghiar ci l-a „translatat” unui cetăţean român, un europarlamentar ales de România şi care deci, prezumtiv, ar trebui să reprezinte în forul comunitar, atâta cât normele parlamentare permit, interesele ţării noastre. Dar se ştie cu caracter de notorietate şi unanimitate : Laszlo Tokes poate fi suspectat de orice, numai de apărător al intereselor României, nu, ci apăsat, dimpotrivă. Ciudat de altfel acest om şi contradictor până la limită. Ca animator al ravoluţiei cât şi, în primul rând ca europartlamentar ales prin voinţa poporului român, în cadrul nostru constituţional şi instituţional, ar avea obligaţia să apere constituţia României, structura instituţională a statului român ca stat unitar. Dimpotrivă însă. Nu-mi pot reprima întrebarea : oare tocmai de aceea a fost desemnat el? În definitiv, dacă forurile maghiare ar fi fost animate de dorinţa de a sublinia printr-o astfel de delegare ataşamentul faţă de minoritatea maghiară din ţara noastră, se puteau opri la un europarlamentar mai puţin încărcat cu o atât de mare doză de antiromânism.
Ce spune de ultimă oră dl. europarlamentar român? „ Secuimea trebuie să înveţe şi de la Kosovo să-şi ceară autonomia”. „Secuimea are nevoie de un model de tip catalan, iar dacă se va impune, TREBUIE SĂ IEŞIM ÎN STRADĂ”. El nu ascunde ci dimpotrivă, subliniază că este vorba de o autonomie teritorială. De anularea efectelor Trianonului. Trebuie să subliniem : nimic nu s-a schimbat, în optica maghiarimii internaţionale şi notabil, în optica maghiarimii române, de 90 de ani încoace, în ideea condamnării Trianonului. Chiar dacă, eufemistic, argumentaţia pe faţă se poartă în domeniul drepturilor social-culturale, de fapt totul vizează autonomia teritorială. Deosebirea este doar de metodă. Unii preconizează lupta politică, alţii lupta de stradă, urmărind în fond acelaşi ţel. Iată ce spunea pe această temă dl. Marko Bela cu doi ani în urmă : „ Trebuie să întoarcem roata istoriei. Ne doare Trianonul.” Şi, referindu-se la ziua naţională a României, a României confirmată prin Trianon : „ .evenimentul nu ne bucură, NE DOARE, pentru că acea ÎNTORSĂTURĂ A ISTORIEI a însemnat 70 de ani de agonie”.
Am mai spus-o de la rubrica acestui comentariu şi mă văd nevoit să repet : nici modelul Kosovo, nici modelul catalan sau altele asemenea, nu au contingenţă cu situaţia magharimii române. Istoriceşte, până în secolul  VIII-IX când s-au stabilit în câmpia Panonică, nu s-a ştiut pe aceste meleaguri nici de maghiarime nici de secuime. Popor cunoscut războinic, şi-a întins treptat cucerirea şi dominaţia asupra Transilvaniei locuită, contrar afirmaţiilor iluzioniste ale lui Roessler et comp.de un popor care se constituise deja cu 1.000 de ani în urmă, absolut majoritar de atunci şi până azi. Nicio deosebire faţă de ocupaţiile coloniale survenite cu cîteva secole în urmă doar că, această dominaţie a durat 1.000 de ani. Atât Trianonul cât şi mai apoi Tratatul de Pace din 1947 au redat teritoriile popoarelor de baştină.
Recurgând la argumentaţii în temeiul actelor ONU, maghiarimea secuiască se socoate ca fiind un popor şi deci, cere aplicarea normativelor corespunzătoare. De asemenea, invocă reglementări europene specifice statelor iar nu naţionalităţilor conlocuitoare minoritare. Se scoate la înaintare secuimea ca popor ca şi numărul populaţiei de naţionalitate maghiară. Să subliniem că la ultimul recensământ numai o sută şi ceva s-au declarat secui, restul declarându-se maghiari. De altă parte, din numărul total de 1,5 milioane, numai 661 de mii locuiesc în zona concentrată Covasna, Miercurea Ciuc şi în parte Mureş, restul fiind dispersaţi pe întinsul Ardealului şi nu numai. Pentru cine şi pentru câţi se cere deci autonomie teritorială ? Şi mai departe : despre ce vorbim, despre o Europă a naţiunilor sau despre o Europă a statelor ? Nedreptăţile derivând din cotropirea naţiunilor în teriroriul lor firesc au fost rezolvate în plan internaţional în urma celor două războaie mondiale  sfârşind cu desfiinţarea imperiilor coloniale. Se doreşte revizuirea iredentistă a acelor hotărîri istorice ? Aşa se pare de vreme ce pretenţiile formulate depăşesc cu mult condiţiile de naţionalitate minoritară şi se cantonează în sfera drepturilor popoarelor. Câte popoare am  avea deci în România ?
Este adevărat că o dominaţie de o mie de ani a lăsat urme adânci ale mentalităţii de stăpân care se lasă greu depăşite. Dar s-ar fi cuvenit o înţelegere realistă a vremilor de azi, în sensul cooperării şi colaborării iar nu aţâţarea pornirilor  războinice de tipul ieşirilor în stradă. Se uită oare că dreptul de a ieşi în stradă îl avem şi noi, restul de 19 milioane ? Înfierbântatul nostru europarlamentar se vede încurajat de unele luări de poziţii cum ar fi recentul aviz consultativ al Tribunalului Internaţional de la Haga cu referire la independenţa Kosovo. O cu totul altă Mărie, cu o cu totul altă pălărie. Nu mai puţin decât acum câteva ore, Sesiunea ONU pentru eliminarea Discriminării Rasiale a respins aşa zisul „Raport din Umbră” înaintat de acoliţii d-lui Tokes, cuprinzând pretenţiile şi respectiv acuzele aduse statului român cu privire la tratamentul minorităţilor naţionale. Cu toate acestea, este de prevăzut că spiritele nu se vor potoli mai cu seamă când sunt stimulate şi de unele oficialităţi maghiare.
Problema deosebit de importantă, deosebit de actuală, ni se adresează nouă, românilor majoritari şi autorităţilor statului: ce atitudine adoptăm ? Echilibrul fundat pe toleranţă şi înţelepciune mi se pare soluţia potrivită, dar înţeleasă la adevărata sa valoare : recunoaşterea şi respectarea drepturilor lor şi nu numai ale lor, ca minoritari, odată cu sublinierea apăsată a îndatoririlor ca cetăţeni ai statului român, de a recunoaşte şi respecta valorile lui fundamentale, între care, caracterul său unitar şi indivizibil în primul rând. Iar pe viitor, s-ar cuveni să ne comportăm electoral şi politic de aşa manieră încât să nu ne poată şantaja guvernarea. Şi  oricum, mai multă fermitate faţă de cei ce pun în pericol statul şi valorile poporului român, indiferent cine sunt ei. În această idee, a se vedea dacă mandatul de europarlamentar al d-lui Tokes nu poate fi retras. La rândul lor, politicienii trebuie să înţeleagă că accesul la putere şi la guvernare nu se poate face şi nu se poate menţine cu concesii care pun în cauză valorile şi interesele fundamentale ale statului român.

 

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus