Cum se vede, din capul locului îmi iau rezerve în privinţa discutării unui asemenea subiect pentru că nu sunt economist şi mi s-ar putea spune : veizi-ţi de treaba ta, acolo unde ai putea şi cât ai putea să te pricepi. Dar am şi calitatea de cetăţean, poziţie din care am dreptul ( şi obligaţia) să mă întreb ce se întâmplă în societatea în care trăiesc? Iar fenomenul acesta al privatizării a marcat profund societatea românească şi îşi va continua impactul semnificativ şi pe viitor.
Văd că acum, discuţiile cu reprezentanţii FMI se angajează şi pe aria economică incluzând privatizarea, ceea ce mi se pare un semn bun. Bine era ca problemele restructurării şi refacerii economiei să fi preocupat relaţia cu FMI sau alte foruri internaţionale încă mai de multă vreme căci, mi se pare de bun simţ ca orice acţiune de reformare să se raporteze la elementele de fond ale unei economii cum sunt refacerea şi revigorarea surselor de venituri. Se apreciază probabil că prin măsurile social-politice deja adoptate se asigură o stabilitate, platformă de pe care se pot angaja problemele dezvoltării economice. Ce rol poate avea privatizarea în acest context?
Cum se ştie, am moştenit o economie aproape complet etatizată. Readucerea ei în sectorul privat era şi trebuia să fie o acţiune de importanţă pe măsură, ţinând seamă de un element cheie : ca ea să fie profitabilă iar nu perdantă. Ori, până acum am privatizat în vădită pierdere. Procesul de privatizare a fost speculat în sensul că obiectivele vizate au fost substanţial subevaluate. Înstrăinarea lor s-a făcut preponderent către străini, noi neavând capitalul autohton necesar cumpărării iar acolo unde s-a transferat sub fragilul capital românesc, fondul privatizat a fost mai degrabă distrus, degradat sau înstrăinat. Aş menţiona cum ne - am despuiat cu destulă uşurinţă de Comtim, de Romtelecom, de Petrom, de combinatele de oţel, de aluminiu, de obiectivele producătoare de maşini şi utilaje, de multe gospodării agricole şi atâtea altele, fără ca acestea să se fi reformat în structuri viabile şi profitabile pentru noi. Acum, ni se propune să mergem mai departe. Între altele se preconizează vânzarea parţială a pachetului de participaţii la unele obiective deja privatizate care merg pe profit şi în care statul este minoritar. Mă întreb : e bine ? Să luăm de pildă Petromul. El lucrează pe profit. Avem acolo o participaţie de peste 40%. În mod procentual se distribuie şi profitul. Se spune să vindem o parte din participaţii, deci să ne diminuăm această sursă de venit, în condiţiile în care vânzarea s-ar face către străini. Întrebarea se raportează la toate situaţiile similare. Am privatizat pentru că nu ne-am putut administra singuri. A fost o măsură înţeleaptă acolo unde ne-am păstrat participaţia la o cotă apropiată de cea majoritară. Dar să vindem tot? Să ne rezumăm la taxele şi impozitele percepute ? Mi se pare că profitul ce se obţine la nivelul cotei de participaţie este mai important decât dările aferente. Ni se spune că banii astfel obţinuţi vor fi investiţi în noi obiective economice productive. Faţă cu ce s-a întâmplat cu banii obţinuţi până acum din procesul de privatizare, am foarte serioase îndoieli asupra sincerităţii unui astfel de demers. Am vândut iar banii i-am prăpădit. Aş înţelege dacă proprietatea ar rămâne în mână privată românească, fie ea şi numai în câtime minoritară. Începem să ne umflăm în piept cu o creştere în domeniul, de exemplu a construcţiei de autoturisme, Cât se reflectă ea în veniturile bugetare în condiţiile în care profitul ia calea străinătăţii ? La o participaţie româneasacă fie ea şi minoritară, situaţia ar fi alta. Nu e cazul acolo unde vin străinii propriu. Acolo să ne măginim la locurile de muncă şi taxe. Dar acolo unde deja suntem proprietari, să ne păstrăm participaţia alături de investitorul străin. Degeaba ni se va spune că economia duduie dacă cel puţin o parte din profitul obţinut nu intră în bugetul nostru. Am luat-o de-asurda cu privatizarea şi ne trezim şi fără bunuri şi fără bani. Trist exemplu de gospodărire.
Opoziţia politică critică puterea pentru că se subordonează cerinţelor forurilor internaţionale care ne ajută cu bani. L-am auzit pe cel mai bogat român spunând că asta este o prostie, că ar trebui să ne conducem după capul nostru. Idee bună numai că, spre a lua exemplul propriu al aceluiaşi domn, în loc să ne consolidăm fondul economic, ni-l vindem străinilor (mă refer de exemplu la Petromidia) iar banii obţinuţi îi investim în străinătate sau în sfere comerciale neproductive. Netăgăduit avem nevoie de cooperarea cu forurile internaţionale, de ajutorul lor. Eu aş sublinia că ajutorul şi cooperarea ar trebui orientate spre dezvoltarea şi consolidarea surselor de venit. Aş da exemplul agriculturii. Sursă sigură de venituri în condiţiile României. Mă întreb de ce nu s-au îndreptat ajutoarele şi efortul, chiar şi imediat după revoluţie, înspre punerea pe picioare a unei agriculturi eficiente, în optica economiei de piată? Dimpotrivă, (am fost stimulaţi? ) ne-am desfiinţat fabricile de tractoare şi maşini agricole, o adevărată crimă la adresa agriculturii româneşti. Înclin să cred că pe parcursul acestor două decenii s-a urmărit transformarea zonelor eliberate de sub dominaţia sovieto-rusească în pieţe de desfacere iar nu în potenţiale productive. România s-a conformat pe deplin, sub egida iresponsabilităţii interesate a conducătorilor ei politici.
Aş vrea să cred, pătruns de un optimism moderat, că cooperarea cu forurile europene şi internaţionale va viza de-acum înainte punerea în valoare a disponibilităţilor productiv-economice substanţiale ale tăţii noastre. Aş sugera spre exemplu simplificarea procedurilor şi eliberarea unei bune părţi din fondurile europene la dispoziţie, către refacerea şi extinderea reţelelor de irigaţie, către măsurile de îmbunătăţire a producţiei agricole concomitent cu construirea unei industrii prelucrătoare a producţiei agricole, la nivelul zonei unităţilor important producătoare. Am putea ajunge astfel la hrănirea nu a douăzeci de milioane ci a optzei de milioane. Numai să ne lase produsele străine.
Revenind la privatizare, cred că ea se poate face în proporţii şi cu eficienţă benefică pentru economia noastră. Cum ea este o lucrare, se impune cinste şi corectitudine în gestionarea ei. Nici un leu provenit din vânzarea bunurilor n-ar trebui să ia decât calea investiţiilor. Să se ţină apoi seama de necesitatea de a ne păstra calitatea de stăpâni- proprietari iar nu cea de slugi în propria noastră ţară.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 387


Ultimele comentarii
Acum 35 minute
Cg
Acum 40 minute
Newman
Acum 48 minute
Haha
Acum 50 minute
Nimic nou
Acum 1 oră
Vivi Dragan