Se apropie una dintre aniversările micilor uniri din istoria atât de colorată a zonelor locuite de români. După documentele scrise şi atestările istorice de două mii de ani încoace, au avut loc mai multe mici uniri ale unor zone locuite de pre- şi proto-români, urmate de tot atâtea dezbinări şi reaşezări. Este foarte interesant de urmărit pe o hartă acest flux/reflux al statelor sau statului în care se coagulează, de-a lungul istoriei, viaţa diferitelor popoare ale Europei, până a se ajunge la momentul geopolitic actual, când o Uniune fragilă face exerciţii de echilibru în partea vestică şi centrală a continentului.
Ceea ce apare însă evident este că procesul de flux/reflux nu se opreşte şi nu se poate opri! De aceea, propun oamenilor care integrează destinul propriului popor, care mai au timp să reflecteze la scena geopolitică de astăzi (unii aflaţi înafara ţării...) să încerce acest exerciţiu, pe coordonatele mai detaşate de istoria contemporană. Mersul micilor uniri/dez-uniri ne avertizează clar că nimic nu e stabil, nici măcar pe liniile de frontieră; unde mai punem că aceste atât de disputate linii nu prea coincid cu teritoriile etnice, nici în Europa, nici aiurea...Unii istorici români arătau, în secolul trecut, că statul nostru, chiar şi când era România Mare, era de fapt înconjurat de zone etnice tot româneşti – Banatul sârbesc, Timoc, Basarabia de sud, spaţii de peste Nistru, Maramureşul de nord, spaţii din stânga Tisei din Ungaria. Multe zone locuite de o etnie timp de milenii se poate întâmpla sa piardă în timp scurt acea culoare etnică, exact cum se întâmplă cu multe aşezări umane: se cunosc, numai în istoria neamului românesc, sute de situaţii când sate, târguri sau oraşe mai mari s-au risipit în nu mai mult de 2-3 generaţii! (cine îşi mai aduce aminte de marele oraş al aromânilor din Balcani numit Moscopole?) Chiar acum s-a scurs o perioadă ( între 1975-2010) când am asistat la dispariţia mută a zeci de sate din România mică: sate săseşti din Transilvania, şvăbeşti din Banat, de moţi din Apuseni, de lipoveni din Deltă...
Prea puţin se discută de faptul că în urma unor dez-uniri, rapturi militare, mari tragedii istorice, au loc şi schimburi de populaţie – oficiale sau mai puţin...- ceea ce de fapt continuă o legătură între cele două zone, separate de interesele politice. Înainte de primul război mondial în Cadrilaterul sud-dobrogean au venit mulţi aromâni,care la cedarea lui au trecut în Dobrogea şi Bărăgan. După 1918, 1940, 1944, din Basarabia şi Bucovina de nord au venit în ţară mulţi români, retraşi din faţa sovietizării; ce să mai vorbim de imigraţia din aceste zone de după 1992. Este şi aceasta o mică unire, pe căi mai dificile, dar efectivă !
În directă legătură cu aceste mişcări, se poate vorbi despre Paradigma Babel, locul exact din Biblie unde se atenţionează creştinii asupra pericolelor fundamentale rezultate din amestecul populaţiilor de culturi diferite ! Exact invers decât se predică în ultimele decade în toată lumea dezvoltată, care nu vede „progresul” ei material decât prin deambularea generală a tuturor printre toţi, ca nişte colete de marfă, într-o explozie a transporturilor de toate genurile... Publicului i se livrează pe acest subiect false strategii, false rezolvări ale unor false probleme ! Este un atac de lungă durată asupra naţiunilor cu greu coagulate în jurul etniei principale, spre a fărâmiţa teritorii, proiecte multiseculare, până la spulberarea „patriei din sufletul omului”, după care acesta, rămas fără identitate etnică şi religioasă, poate fi manipulat în orice direcţie...
Interesant a fost procesul de acordare a Premiului Nobel pentru literatură în 2009 şi 2010. Acum doi ani premiul s-a dat tocmai unei autoare ce tratează Paradigma Babel din perspectiva unei şvăboaice din România plecată în Germania datorită poliţiei politice, iar falanga stângistă a atenuat problematica identităţii clamînd fie că premiul este nemeritat, fie că lucrările Hertei Muller se referă strict la teroarea comunistă... Ca să scape de spectrul acesta identitar (periculos pentru „triumful mondializării”), anul trecut s-a dat premiu unui super-consacrat, ce nu deranjează „noua ordine”...
Acestea fiind spuse, putem revela aspectul identităţii culturale, deci şi religioase, spre care tind în mod natural grupurile umane de aceeaşi etnie. Aceasta poate fi Marea Unire a fiecărei naţii, spre deosebire de varianta Babel, care se zbiară pe toate canalele. Ca să ilustrăm prin exemple de urbanism european, există varianta Amsterdamului sau Veneţiei cu casele tradiţionale înşirate pe canalele seculare, sau varianta unor noi cartiere din aceleaşi oraşe, cu blocuri învelite în sticlă, aruncate pe un câmp uniform...Alegerea este chiar simplă şi naturală !! Este normal ca în Europa orice alegere să fie sub cupola creştină, pentru că lumea noastră s-a plămădit întru această cultură; orice atac stângist, ateist sau de orice alt tip asupra identităţii creştine, este o atingere a fundamentelor naţiunilor europene !
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 354
Ultimele comentarii
Acum 6 ore
Sibian
Acum 6 ore
Gunther
Acum 6 ore
Marian
Acum 6 ore
Mishu
Acum 6 ore
Ioan