Tu ti-ai abandona copiii?

Anamaria Schromm are 29 de ani şi este mama a trei băieţi pe care îi creşte singură. Pentru că nu vrea să-şi trimită copiii în centrele de plasament, bate zilnic la uşi care nu vor să se deschidă. 

Povestea ei începe cu doisprezece ani în urmă, când s-a căsătorit cu primul soţ. „Aveam 17 ani şi am intrat într-o căsnicie, care, în loc de fericire mi-a adus multe lacrimi şi un copil - Sebi, pe care de la doi ani a trebuit să-l cresc singură. După divorţ mama nu a vrut să mă ajute şi m-am mutat în chirie. Atunci mi-am spus că nu o să mai am niciodată încredere în oameni, ci doar în Dumnezeu şi în copilul meu”, povesteşte Ana, în timp ce frământă cu mişcări mărunte un şerveţel umed.

După câţiva ani l-a cunoscut pe al doilea soţ. Bun, înţelegător, cu serviciu stabil. Părea că se înţelege bine cu Sebi. S-au căsătorit şi câteva săptămâni Ana a dus o viaţă liniştită. Apoi au apărut interdicţiile: fraţii tăi nu au voie să te viziteze, nu ieşi din casă fără permisiunea mea, nu ai voie să cumperi lucruri pentru copil. Ana a tăcut şi a acceptat, căci era însărcinată. „După ce s-a născut Mihăiţă lucrurile s-au înrăutăţit. Când a împlinit copilul un an, mi-a zis că vrea să divorţăm, pentru că s-a îndrăgostit de altcineva. Am divorţat şi am plecat cu copiii. M-am angajat la Compa şi în luna următoare mi-am dat seama că sunt însărcinată. Atunci m-am trezit într-o situaţie mai mult decât disperată”, povesteşte femeia. 

Însărcinată fiind, femeia nu mai putea munci, deci nu mai putea să câştige banii din care să îşi întreţină copiii. S-au dus toţi trei să locuiască la Centrul Maternal. Acolo a venit pe lume Cosmin. Au stat la centru până în septembrie anul trecut, când au fost nevoiţi să-l părăsească. Acum locuiesc la o femeie, care îi mai găzduieşte o săptămană, după care vor fi nevoiţi să stea pe stradă. Ana caută de lucru, dar e greu să găseşti serviciu cu program într-un singur schimb, iar ea nu poate lucra de după-amiază sau noaptea, căci nu are pe nimeni care să-i ia copiii de la grădiniţă şi de la şcoală. Săptămâna trecută a fost în audienţă la primărie pentru o locuinţă socială. I-au răspuns că locuinţele sunt pentru persoanele care au fost evacuate, iar ea nu se încadrează.  

Ana merge clătinându-se pe stradă. „Cum e viaţa oamenilor care nu plâng în fiecare zi?” se întreabă. Şi directorul de la Centrul Maternal şi fostul soţ care nu plăteşte pensie alimentară propriilor copii, au sfătuit-o să dea băieţii spre adopţie şi să-şi vadă de viaţă. „Cum să îmi abandonez copiii? Sebi plânge în fiecare seară şi mă întreabă - Mami nu-i aşa că nu mă duci la orfelinat? - iar eu mă rog lui Dumnezeu şi caut în fiecare zi de lucru” povesteşte, legând vorbele cu lacrimi, tânăra pe care durerea şi frica au îmbătrânit-o prematur. Dacă doreşti să ajuţi această familie, cu orice poţi, sună la numerele de telefon: 0756925283 sau 0742381305.