Sâmbătă,
20.07.2024
Heavy Intensity Rain
Acum
19°C

Mamă la 15 ani, trăiește cu fetița la Prichindelul. Dramele din centrul Sibiului

Mamă la 15 ani, trăiește cu fetița la Prichindelul. Dramele din centrul Sibiului

Strada Bastionului nr.6. Pentru cei mai mulţi dintre sibieni este o simplă stradă şi un număr, dar pentru tinerii orfani reprezintă mai mult decât acasă, înseamnă a doua şansă. Acolo, în spatele acelor ziduri, ce dăinuiesc din 1933, au avut parte de masă caldă, uneori o vorbă bună, şi o șansă de a-şi găsi echilibru, un drum în viaţă.

Complexul de servicii comunitare “Prichindelul” Sibiu este cel mai mare complex de servicii sociale din judeţ. Acesta este format din trei componente: un centru de plasament pentru copiii cu dizabilităţi, un centru de primire în regim de urgenţă şi un centru maternal.

Îmbrăţişări şi „mulţumesc”

Centrul de plasament pentru copiii cu dizabilităţi are o capacitate de 50 de locuri, dintre care în prezent sunt ocupate 35 de locuri. Din cei 35 de copii, 27 sunt cu handicap grav, trei cu handicap accentuat, trei cu handicap mediu şi doi fără handicap. Preponderent, copii urmează, deşi au handicap, unii dintre ei grav, o formă de educaţie.”Toţi copiii din cadrul complexului sunt beneficiarii activităţii specialiştilor din cadrul complexului Prichindelul: medici, asistenţi medicali, psiholog, logoped, chinetoterapeut. Din cei 35 de copii, opt merg la grădiniţă, un copil la centrul “Casa Lumina” şi doi la Şcoala Specială nr.8, iar opt la Şcoala Speciala Nr.1 şi doi copii la Şcoala Specială  nr. 2”, spune Onorius Moldovan, directorul instituţiei.

centrul-prichindelul-3

Ilie are 13 ani şi este în centru încă de când avea trei ani, el nu merge la şcoală din cauza problemelor de sănătate, dar cei din centru se ocupă ca el să poate evolua. Le mulţumeşte celor care au grijă de el cu multe îmbrăţisări, spune întotdeuna mulţumesc şi nu poţi pleca de lângă el fără să îţi spună la revedere. Îi plac foarte mult revistele, dar şi să se uite la televizor.

“Fiecare copil are un program de intervenţie personalizat, se lucrează individual acolo unde se impune, se fac activităţi de grup, şi toate aceste lucruri duc la obţinerea unor rezultate. Numai anul acesta trei copii au fost scoşi din grad de handicap şi doi au fost redaţi familiei.  Ceea ce ne dă speranţe că munca noastră nu este în zadar, şi că putem să ne urmărim obiectivul, şi anume, integrarea în familia biologică”, povesteşte directorul complexului.
Albă ca Zăpada şi cei doi pitici

Ce se întâmplă atunci când cei din centru împlinesc 18 ani? Cei care urmează o formă de învăţământ pot sta în centru până la terminarea studiilor, iar după aceea nu se ştie care va fi drumul lor. Este şi cazul Danielei Prangate pentru care “Princhindelul” este “acasă” de când avea 5 ani, iar acum la 18 şi câteva luni încă stă aici. A venit în complex de la Mediaş, împreună cu mai mulţi copii, iar ea se distingea după pofta de viaţa şi isteţime, aşa cum îşi aminteşte şi directorul instituţiei: “Dănuţa era foarte isteaţă, îi ştia pe toţi copilaşii de la Mediaş pe nume, dacă noi greşeam ea ne corecta”

O poveste asemănătoarea are şi Ministru Grancea, care a stat la “Prichindelul” până la vârsta de 19 ani şi care a urmat la fel ca Dănuţa, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară. Datorită menţinerii legăturii cu familia şi sprijinul părinţilor, el s-a întors acasă.

“Acum este la Bradu, tatăl şi mama lui au fost aici de multe ori, am discutat cu ei şi i-am convins că este mult mai bine ca acest copil să fie în familie. Tatăl lui Ministru, drept mulţumirea ne-a adus-o pe Albă ca Zăpada şi cei doi pitici şi a zis să o păstrăm aici ca să fie amintire de la ei că băiatul lor a stat în această instituţie”, îşi aminteşte, zâmbind, directorul.
Centrul de Primire în Regim de Urgenţă, cu o capacitate de 15 locuri, este destinat copiilor aflaţi în situaţii de risc: repatriaţi, recuperaţi de pe străzi, abandonaţi, abuzaţi, neglijaţi. “Centrul de Primiri este un centru închis, de tranzit. Drepturile părinteşti se suspendă, astfel reprezentantul legal al copiilor sunt eu. Prin şederea prelungită în centrul de primire, copilul nu mai are anumite drepturi, el nu poate să iasă, să se plimbe, să meargă la şcoală. Noi ne bucurăm pentru că reuşim să facem o bună relaţionare, iar copiii stau puţin în centru de primiri în regim de urgenţă, întorcându-se rapid acasă”, mărturiseşte directorul.

Mamă la 15 ani

Centrul Maternal are, la rândul său, rolul de a primi mame în situaţii de criză. Centrul are o capacitate de opt locuri, şase în regim rezidenţial şi două în regim de urgenţă. În momentul actual instituţia găzduieşte cinci mame, dintre care patru minore. Georgiana este una dintre proaspetele mămici. Are 16 ani şi o fetiţă şi spune că se simte bine la  “Prichindelul”. A venit la centru gravidă, a născut şi s-a reîntors alături de fetiţa ei, care recent a fost botezată Maria Alexandra.

Obiectivul final al centrului este, după cum spune şi directorul acestuia, reintegrarea tinerelor în societate, iar pe termen scurt să le determine să dobândească abilităţile maternale, să se creeze legătura mamă-copil. “Noi pe toate mamele minore le-am înscris la şcoală, urmând să găsim şi oportunităţi pentru a le îndrepta spre o şcoală de meserii, pentru a putea să îşi poarte singure de grijă”, adaugă Onoriu Moldovan.

centrul-prichindelul-1

Complexul se încearcă a fi îmbunătăţit în continuu, aşa cum se poate. Au fost făcute lucrări de reabilitare, recompartimentare şi modernizare a locaţiei, atmosfera veselă fiind dată nu numai de copiii care desenează, râd, sau se joacă, ci şi de culorile în care sunt zugrăvite încăperile, mobilierul şi accesorile, care creează ideea de “acasă”, departe de imaginea de spital sau cadru rigid. Toate acestea se fac după cum a povestit directorul centrului cu banii de la bugetul loc, dar multe dintre ele cu surse extrabugetare. Firme private vin si fac donaţii pentru ca acei copii să aibă condiţii cât mai bune, adaptate nevoilor pe care le au. Următoarele schimbări vizează o parte din geamurile complexului, dar şi scările de acces.

“Este foarte important să fii om”

Viaţa copiilor mai este “îndulcită” de voluntarii care vin în complex şi fac diferite activităţi cu ei, se joacă, învaţă, într-un fel îşi fac prieteni noi. Un exemplu sunt cei de la “Ajungem Mari”, sau voluntarii chiar vin  din străinătate, Noua Zeelandă, Olanda, America.

Venit în sistemul de asistenţă din mediul medical, Onoriu Moldovan şi-a însuşit aici, de peste 20 de ani, atributul de „mamă şi tată”, mergând pe ideea că „oricât de bun manager ai fi, dacă nu ai echipă, degeaba. Iar fără dragoste şi un suflet bun nu faci nimic.

“Motivaţia este copilul, starea lui de bine, mulţumirea lui. Trebuie să ai o inimă foarte mare. Imediat după ce am preluat această instituţie am scos din biblie următorul citat: ”Dragostea ocroteşte întotdeauna, crede întotdeauna, speră întotdeauna şi rabdă întotdeauna” (Corinteni, 13). Dacă nu avem dragoste pentru aceşti copii nu putem face nimic cu ei. Ei şi aşa au nevoie mai mare de afecţiune, de aplecare spre problemele lor. Noi suntem cei care suntem substitutul părinţilor lor. Este foarte important să fii om”, conchide directorul complexului.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

5 comentarii

Irinel

Acum 7 ani

Rusine pentru acest articol total neadevarat domnule tortionar ONORIU MOLDOVAN!!!!
Raspunde

ivănel

Acum 7 ani

Dar de ce a făcut copil la 15 ani? în centrele astea nu-i educă nimeni pe copii? Sau se bucură că se înmulțesc pt. că în felul ăsta au obiectul muncii?
Raspunde

marginan

Acum 7 ani

prin anii 70 traiau acolo mamele care vroiau sa-si abandoneze bebelusii, majoritatea erau minore de la tara sau tigancuse, dar erau f. duioase cu copiii lor. Erau obligate sa stea 6 luni, dupa care isi dadeau copiii oficial la adoptie, unele se razgandeau si-i luau acasa. Puteai cumpara acolo lapte de mama din surplusul lor, multe m-au impresionat prin soarta lor, dar nu se plangeau, faceau curat, gateau, atmosfera era f. destinsa, barbatii nu aveau acces,
Raspunde

Dana

Acum 4 ani

Am facut practica acolo acum 35 de ani, mi-aduc aminte cum hraneam copilasii si cum asteptau cu gurita deschisa sa le dau mancarica. Apoi timpul a trecut si avand copiii mei am incercat sa-i invat sa fie buni cu toti copiii si mai ales cu cei orfani si sa-i ajute. Si eu am avut o prietena care la 16 ani a nascut o fetita si noi toti am iubit-o , mai ales pe aia mica. Sa nu judecam, sa iubim si sa ajutam atat cit putem.
Raspunde

Dana

Acum 4 ani

Am facut practica acolo acum 35 de ani, mi-aduc aminte cum hraneam copilasii si cum asteptau cu gurita deschisa sa le dau mancarica. Apoi timpul a trecut si avand copiii mei am incercat sa-i invat sa fie buni cu toti copiii si mai ales cu cei orfani si sa-i ajute. Si eu am avut o prietena care la 16 ani a nascut o fetita si noi toti am iubit-o , mai ales pe aia mica. Sa nu judecam, sa iubim si sa ajutam atat cit putem. Sa fim buni unii cu altii.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus