Arta de a fi un profesionist: chiar si de turta dulce

Mergem la teatru şi vedem actori întruchipând personaje, care par mai reale decât domnul sau doamna de pe scaunul alăturat, iar aplauzele se aştern la final într-o frenezie de zâmbete şi încântare.  Plecăm acasă convinşi că am văzut totul.
Totul înseamnă însă mai mult decât percepem noi privind imaginea unitară a unui spectacol. Pentru bucata finală menită să ne încânte, se repetă săptămâni în șir, repetiții lungi și obositoare. Se montează decoruri, se construiesc costume. O repetiţie la „Radu Stanca”. Pentru premiera „Doamna de turtă dulce”. Piesa este o comedie romantică în trei acte, care o aduce în prim plan pe Evy Meara, o fostă cântăreaţă a cărei carieră şi căsnicie au fost distruse de alcool. Distribuţia reuneşte nume cunoscute ale teatrului sibian şi câţiva actori tineri: Nicu Mihoc, Mariana Mihu, Florin Coşuleţ, Alexandru Malaicu, Iulia Popa şi Raluca Iani.
Decorul e complet. Regizorul Şerban Puiu urmăreşte atent ultimele retuşuri. „S-au terminat de cusut toate costumele? ”. Undeva, din spatele unui paravan cineva îi raspunde afirmativ. Un reflector este rotit milimetric, pentru a cădea pe unghiul potrivit. Lumina clipeşte scurt şi rămâne lipită pe-o fotografie. Actorul Florin Coşuleţ intră pe-o uşă laterală şi se aşează în faţa unui pian acoperit. Ridică cearceaful şi-şi lasă mâinile să-i curgă pe clape. Melodia coboară de pe scenă printre scaune şi se amestecă moale cu scârţâitul unei uşi, iar apoi cu paşii unei domnişoare care străbate sala în fugă. Un tânăr îşi aşează camera pe trepied, pregătit să filmeze repetiţia generală.
Prima scenă, a doua, momentele se leagă de la sine cu naturaleţe. Regizorul zâmbeşte mulţumit. „Un pic mai tare şi cu faţa către sală”, „Nu uita să scoţi şapca înainte să saluţi”, „Foarte bine acolo, foarte bine” sunt cele câteva indicaţii pe care actorii le prind din zbor.
Se fac poze. Clickuri scurte surprind bucurii şi frici. Nu ale actorilor, ci ale personajelor. Sau, cine mai ştie să facă diferenţa?  Personajul principal e interpretat de actriţa Mariana Mihu. Doamna îşi aşterne povestea şi încetul cu încetul toţi cei prezenţi se transpun în locul ei, iar tristeţea sau fericirea de pe chipul actriţei, încep să apară în ochii care o urmăresc. Cineva iese să vorbească la telefon, atent să nu facă zgomot şi să nu deranjeze. Precauţii inutile. Actori, regizor, scenografă sunt toţi atât de acaparaţi de ceea ce fac, încât nimic din ceea ce se întâmplă dincolo de marginea scenei, nu poate să le distragă atenţia.
O scenă în care personajele fumează. O umbră de fum se risipeşte în sală. Se repetă de-o vreme bună. Nici un fumător nu cere pauză de ţigară. Acum se munceşte. Pauzele mai târziu sau altădată, când verdictul regizorului „Foarte bine, suntem pregătiţi pentru premieră” va răsuna până în culise.
Noi, intruşii, care am avut şansa de a asista la construirea unui spectacol, părăsim sala cu zâmbete misterioase pe chip. „Aşa mult se munceşte la o piesă? Nu ştiam”. „Cât de frumos şi de natural e totul”. Iar la premieră, fiecare dintre cei care au surprins magia creării unui asemenea spectacol îl vor primi cu alți ochi. Și vor arunca cu tot dragul din lume buchete de flori la picioarele actorilor.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).