Bogdan Patru, liderul lolelor: „Venim la Sibiu pentru ca avem un motiv special”

07 Februarie 2011 00:23

Învăţătorul agniţean Bogdan Pătru are meritul că în 2007 a readus la viaţă o tradiţie veche de peste o sută de ani şi aproape uitată. Ceea ce a început mai întâi ca o lecţie de istorie la şcoală s-a transformat astăzi într-unul dintre cele mai însemnate evenimente anuale din Agnita, şi anul acesta, din Sibiu. De ce vin lolele anul acesta la Sibiu, cât stau şi cum trăiesc agniţenii atmosfera de Crăciun de două ori pe an, aflaţi în rândurile ce urmează de la Bogdan Pătru.
Reporter: Cum de v-aţi hotărât anul acesta să aduceţi Parada Lolelor şi la Sibiu? Sau s-o readuceţi la Sibiu, că a mai fost.
Bogdan Pătru: Anul acesta sărbătorim centenarul. Se împlinesc o sută de ani de prima paradă comună a lolelor. Până în anul 1911 toate lolele aveau fuga lor, separată, propriul eveniment cum ar veni. În 1911 au avut prima paradă comună, introducând în ea elemente tradiţionale pentru fiecare breaslă în parte. Parada era deschisă întotdeauna de breasla cea mai puternică, în anul 1911 fiind Breasla Pantofarilor, care a fost reprezentată de căpetenia paradei. Ei, şi parada organizată acum o sută de ani a rămas în aceaşi formă, practic neschimbată. Deci anul 2011 este un istoric pentru lole şi pentru Parada Lolelor şi pentru a rememora momentul, anul acesta noi ne-am hotărât să venim la Sibiu şi să ne prezentăm sibienilor obiceiul şi tradiţia. Cu ocazia aceasta facem şi un fel de schimb de exeperienţă cu lolele din Cincu şi lolele din Marpod.
Reporter: Deci nu este ceva permanent, ci doar anul acesta reveniţi la Sibiu după evenimentele din Capitala Culturală?
B. P.: Nu, în niciun caz! Noi venim la Sibiu pentru că avem un motiv special.
Rep.: Deja s-a creat o oarecare aşteptare în Sibiu pentru evenimentul dumneavoastră. V-aţi gândit vreodată să deschideţi o filială a Asociaţiei Breslei Lolelor şi la Sibiu? Poate aţi avea şi aici succes.
B. P.: Nu, nu ne-am gândit! Deocamdată noi ne chinuim să ne găsim un sediu în Agnita, nu este chiar aşa de uşor...
Rep.: Aşa serioasă este situaţia lolelor?
B. P.: Da, la acest capitol ne aflăm momentan, dar nu este tocmai o idee rea ce aţi spus. De ce nu? Dacă astfel s-ar putea promova obiceiul şi în Sibiu, de ce?
Rep.: Care este atmosfera acum în Agnita? Cum staţi cu pregătirile?
B. P.: Toate lolele au început să-şi acordeze bicele, în fiecare zi avem oameni care se antrenează pentru paradă pentru că trebuie să ştiţi că este destul de obositor pentru noi, avem o zi plină şi trebuie să îţi antrenezi puţin braţul înainte. Se scot costumele de la naftalină, se curăţă, se mai fac rectificări pe la costume, pe la franjurii aceia negrii, se împletesc bice, se mai cumpără făină pentru gogoşi, deci este o atmosferă foarte frumoasă.
Rep.: Seamănă puţin cu atmosfera de sărbătoare de dinaintea Crăciunului sau a Paştelui, ce spuneţi dumneavoastră, cu pregătiri intense.
B. P.: Da, chiar aşa este, aşa simţim şi noi. În fiecare casă se fac tot felul de întâlniri, în fiecare casă se iau decizii, se discută pe unde să alerge, ce traseu să urmeze, pe unde să oprească în drum. Deci este o atmosferă foarte frumoasă acuma. Şi faptul că suntem atât de mulţi anul acesta, avem sentimentul că aparţinem unui grup şi apartenenţa asta ne dă şi putere dar ne şi uneşte. Este ceva aparte.
Rep.: : Care este programul Fugii Lolelor de anul acesta?
B. P.: În prima zi, vineri, 11 februarie, avem vernisajul unei expoziții în Sibiu, la Casa Artelor. Expoziția va sta pe simeze aproximativ o lună și jumătate, vrem să fie una mai specială. Ziua următoare, sâmbăta, vom porni în turneu. Pornim din Agnita, dimineața pe la nouă, oprim în Cincu. Acolo o să ne fie prezentat obiceiul lolelor de la ei, căci a existat și la ei un astfel de obicei. Bineînțeles că o să ne prezentăm și noi. Apoi, o să mergem la Sibiu, vom avea o paradă în centrul orașului, unde o să fim întâmpinați, probabil, de personalități ale orașului. Ne îndreptăm către Agnita, cu o haltă în Marpod, unde și acolo a fost un obicei al sașilor cu lole. Va fi un scenariu asemănător celui din Cincu, în care ne prezentăm pe rând obiceiul.
Rep..: Cine sunt agnițenii care se transformă în lole?
B.P.: Tinerii sunt cei mai mulți, dar membrii asociației provin din toate clasele sociale. De la simpli muncitori, la doctori și avocați, de la un copil de patru ani, până la un bărbat de peste 60 de ani. Am început să ne identificăm cu acest obicei, chiar dacă deocamdată prin statut ne-am angajat doar să îl păstrăm. Cred că începe să devină o emblemă a orașului.
Rep.: Ce-i face să îmbrace costumul de lolă?
B.P.: Cred că faptul că se pot ascunde după o mască, că nu îi recunoaște nimeni, că poți să fii altcineva și altceva. Pur și simplu faci gălăgie, urmărești reacția pe care o produci oamenilor din oraș. Este și o distracție generală, pentru că dincolo de obiceiul vechi, este și o componentă de voie bună. Este un sentiment pe care îl poți trăi doar dacă te ascunzi sub mască. Elementul cel mai spectaculos este jonglerul, care reprezintă breasla dogarilor. Anul acesta cred că o să avem patru.
Rep.: Cum reacționează oamenii din Agnita la acest eveniment? A redevenit o tradiție?
B.P.: Faptul că o comunitate majoritară a preluat obiceiul unei minorități cred că este ceva unic. Cred că nici nu ne dăm seama cât de important este acel lucru. Noi vedem totul ca pe o moștenire culturală a orașului și vrem să ducem acest obicei mai departe așa cum a fost prezentat de sași. Noi trebuie să-l conservăm, atât cât se poate. Primăria ne susține an de an. În plus, fiecare membru al asociației are de plătit o cotizație anuală de 50 de lei, din care încercăm să ne drămuim cheltuielile. Cele mai mari sunt fanfara, balul, afișele și pliantele și așa mai departe.
Johannis şi Curcean, lole de mici
În 2007, când lolele au fugit în centrul Sibiului, la eveniment a asistat şi primarul Klaus Iohannis. Cu această ocazie, primarul Sibiului şi-a amintit că şi el a fost lolă în tinereţe. “E un obicei care îmi aduce aminte inevitabil de anii copilăriei. Şi eu am fost lolă la Agnita şi, după atâţia ani, sunt din nou lolă, la Sibiu. Vă urez bun venit!”, i-a salutat atunci primarul Sibiului pe membrii Breslei lolelor. Începând cu anul trecut “Fuga lolelor” s-a întors definitiv acasă şi a părăsit Sibiul. De partea cealaltă, primarul Agnitei, Marius Curcean, nu a ratat nicio ocazie să ia parte la paradă şi să devină una cu lolele.
Istorie şi tradiţie
Fuga lolelor din Transilvania a fost atestată spre sfârşitul secolului XVII. Traditia spune că lolele au salvat cetatea Agnitei în timpul unui asediu al turcilor. Fiind înconjurată de turci cetatea s-a salvat după ce un locuitor al cetăţii a speriat turcii îmbrăcându-se în cârpe şi scoţând zgomote putenice. În zilele noastre Fuga lolelor semnificaţia de a alunga iarna şi de a aduce noul an. Obiceiul a început să dispară din Transilvania odată cu migrarea saşilor. În anii ’80 obiceiul a dispărut complet din Transilvania.