Miercuri,
25.11.2020
Cer Senin
Acum
3°C

Mutari pe tabla de sah

20 Februarie 2011 13:53

E prea de vreme, e potrivit? Netăgăduit, mişcările pe portativul politic se fac în perspectiva alegerilor de anul viitor. PNL-iştii şi PSD-iştii, a căror regrupare formală s-a produs deja, aveau un motiv în plus de grabă : dislocarea lui Băsescu şi Boc mai din timp, să nu folosească puterea în scop electoral. Şi încă unul : ahtiaţi până la înfometare după aceeaşi putere, au luat-o înainte, împărţindu-şi ciloanul la modul virtual. Dau impresia că se şi prezintă : unul în fotoliul prezidenţial, celălalt în cancelaria prim-ministerială.
Vine acum rândul UDMR-iştilor şi PDL-iştilor. Primii vor avea conclavul nu peste mult timp. Se anunţă mişcări, ceva mai din vreme pregătite. Marco Bela se va ocupa ceva mai mult de poezie, va ceda conducerea politică lui Kelemen Hunor. Probabil vor fi şi alte repoziţionări dar, previzibil, fără schimbări de macaz. Ei au intuit corect necesitatea reformelor la care de altfel au şi contribuit, este ca atare de aşteptat, înafară doar de accidente imprevizibile, să continue în aceeaşi formulă de guvernare.
Roiul zumzăie deja, frenetic, la PDL, scormonit de cine credeţi ? De nimeni altul decât dl. Băsescu. Nici 24 de ore nu au trecut de la cazul Păsat când, emoţional, a zis că-şi ia mâna de pe ei, că, iată-l implicat, până la coate, în bucătărie. Auziţi, să-şi organizeze întrevederi şi cu liderii locali, apoi să sune goarna la nivel de vârf, pronunţând verdictul : schimbare ! Ba, avansând şi posibile soluţii. Parcă şi-o caută cu lumânarea. Abia acum dă apă la moară adversarilor. Vor jubila Vântu şi Voiculescu, pe ideea că-şi depăşeşte atribuţiile prezidenţiale. Dar n-ai ce face, asta e. Prea îi curge în gânge PeDeL-ismul, prea este ancorat în schimbările promovate împreună în ultimul an şi ceva, pentru a abandona lucrurile la jumătatea drumului.
Pe bună dreptate, opinia publică este preocupată de ceea ce se va petrece în sânul PDL. O direcţie strategică, sugerată tocmai de preşedintele Băsescu, asumată de partid, este continuarea reformei în aspectul ei economic. De aici, orientarea organizatorică, structurală, fezabilă îndeplinirii acestui obliectiv. Care, singur şi exclusiv, le poate asigura victoria electorală. De unde şi marea grijă, deosebita preocupare, pentru pregătirea terenului. S-au avansat deja trei posibile variante de lucru : un guvern condus în continuare de Emil Boc, un guvern condus de un tehnocrat apolitic, sau un guvern condus tot de un PDL-ist, altul decât actualul premier. La ce se vor opri?
Am spus-o şi cu alt prilej, repet şi acum, în ciuda faptului că nu se bucură de popularitate, Emil Boc a fost şi este, un foarte bun prim ministru. Omul de care România avea nevoie, omul care a făcut faţă reformelor absolut necesare, în contextul unei foarte grave crize socio-economice. Zorii optimişti ce se profilează la orizont, i se datorează în bună măsură. O bună gândire, profundă, echilibrată, fermă, consecventă, principială, subliniată neabătut de bună credinţă şi având mereu în faţă interesul ţării, interesul naţional. O uriaşă capacitate de muncă. Premise care l-ar indica pentru continuarea reformei şi în aspectul ei economic. Cu toate acestea, s-ar putea să nu fie varianta aleasă, pentru că n-ar fi o soluţie electorală. Multe dintre măsurile impuse de reformă au căşunat nemulţumiri la nivel de masă, fie că ne referim la pensii, salarii, învăţământ, sănătate, administraţie etc, fie la măsurile de revigorare a justiţiei, exacerbând astfel reacţia mogulă, cu tot arsenalul ei. La nivel macro-social s-a creat un mental psihologic critic, de respingere, greu de estompat fie şi în cazul unei redresări. O mutare psihologică, deci.
Nu cred că are sorţi de reuşită nici varianta premierului independent. Făcând referire la anul 2000,  Dl. Mugur Isărescu a mărturisit, greutatea, cu caracter de obstacol, în calea unei bune guvernări, a faptului de a nu avea la îndemână, nu numai sprijinul, dar şi conducerea unui partid puternic. Lucru uşor de înţeles, cu atât mai vârtos într-o perioadă de criză şi reformă. Într-o guvernare în coaliţie, se simte nevoia de locomotivă puternică, în măsură să atragă, convingător, după sine, sprijinitorii. Premierul trebuie să fie gata oricând să netezească asperităţile inerente oricărei guvernări, iar poziţia de independent nu-i oferă autoritatea necesară. De altfel, UDMR-ul, ştiind şi sesizând aceste aspecte, şi-a precizat poziţia prin prezumtivul viitor preşedinte, în sensul că o astfel de soluţie n-ar fi avenită.
Ar rămâne deci, varianta unui premir politic, PDL-ist se înţelege. Care o fi ăla, iată o întrebare de multe puncte în joc. Încercând a ghici, trebuie să ţinem seamă de realitatea internă a PDL. Acolo, este vorba de un proces politic în plină efervescenţă. Pornit iniţial de pe poziţii FSN-iste, a ajuns, cel puţin formal, în tabăra PPE, fără însă a-şi fi cristalizat o doctrină. Orientarea de dreapta, sperăm nu numai declarată ci consecvent urmărită, este sprijinită, dar de pe poziţii specifice, atât de foştii fesenişti cât şi, de o parte, de aripa liberală sau, mai nou, de una de orientare creştin-democrată. Un fel de nou val, cuprinzând figuri de marcă – Monica Macovei, Teodor Baconschi, Cristian Preda, Sever Voinescu – îşi cere ieşirea la rampă, cu un mesaj clar : compatibilizarea, pe toate planurile cu PPE, inclusiv doctrinar. Va mai dura până la o cristalizare, dar nu se ştie în ce măsură, curentele ar influenţa nominalizarea unui premier. Înţelepciunea politică le-ar cere să convină asupra unei personalităţi care să netezească posibilele asperităţi de orientare doctrinară, să întrunească dorinţa şi voinţa, de sperat unanimă, de a conduce reforma economică, de a răspunde carismei electorale. O personalitate puternică. Se vehiculează numele lui Vasile Blaga, care ar întruni adeziunea grupurilor, ca şi, ar fi sprijinit în teritoriu. Cum şi cu o vastă experienţă.
    Nu este partidul care n-ar avea de unde alege. Nici înlăuntrul căruia să nu se poată înţelege. Mâna întinsă de Băsescu poate fi providenţială, ca şi încă, autoritatea lui. Important pentru România ar fi ca, dacă se mizează totuşi pe o schimbare, ea să asigure ducerea la bun sfârşit a reformei, inclusiv în sfera economică, cu rezultate palpabile pentru nivelul de viaţă, în toate aspectele lui. Este şi pariul care ar putea hotârî soarta alegerilor de anul viitor.
 

 

Comentarii

2 comentarii

Oda micului Boc

Acum 9 ani

Boc a facut cate ceva bun pe ici pe colo, dar reforme serioase nu prea... Nu vad de ce atatea ode ii inchinati...
Raspunde

lucian

Acum 9 ani

hai ..flit , nu ai facut nimic concret pentru ministerul de interne cand erai in floare, cel putin pentru politia din sibiu ...dotare ZERO.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus