Migrarea si sfarsitul lumii

 

Mulţi dintre contemporani evită să ia în considerare clivajele evidente care au apărut, la noi şi oriunde în lume, în viaţa comunităţilor umane, în viaţa oraşelor şi satelor – dar este vizibilă schimbarea structurilor pe care se aşează, mai bine zis se tot reaşează viaţa oamenilor! Dacă până la mijlocul secolului trecut marile războaie însemnau crevase în viaţa comunităţilor, am ajuns să parcurgem decenii în care, fără războaie majore, viaţa noastră are de suportat praguri tot mai radicale, ceea ce duce la tensiuni tot mai greu de suportat. Unii spun că ar fi efectul „globalizării” vieţii, economic şi social.

De fapt, se pare că sunt probleme nerezolvate, de structură, ale dezvoltării economiei de piaţă liberă, care înghite mereu noi teritorii, resurse şi populaţii! De aici şi posibilitatea manevrării acestor situaţii de către cei „mai înfipţi”, de unde şi pasul minim către „teoria şi praxisul conspiraţiei”...

Aşa că totul duce la o explozie a fenomenului migrării, care şi marchează definitiv schimbarea rapidă a vechilor structuri sociale! Rezolvarea din perioada antebelică, în Regatul României, era mult mai firească: tinerii foarte dotaţi (nu neapărat cei bogaţi ) erau sprijiniţi să plece la studii, inclusiv doctorate, în Europa de Vest, cu obligaţia întoarcerii în ţară, de unde li se plătiseră bursele !! De remarcat că, în acei ani de bună dezvoltare a unei ţări foste agrare, nu era o problemă să te întorci, să găseşti posturi potrivite pregătirii şi să găseşti şi atmosfera de entuziasm al creşterii unei ţări dinamice – în care se stabileau chiar şi mulţi oameni valoroşi din Europa vestică !

Astăzi au apărut aspecte noi în România: ţara este o republică repetentă la toate „materiile”, inclusiv la numărul de naşteri, nu mai există cadrul stimulativ şi speranţa populară de până la 1940,  au apărut vânătorii de creiere, din ţările dezvoltate, dar îmbătrânite şi care acuma dau ei bursele!

Mie mi-este greu să fiu de acord cu aceia care spun: e foarte bine că se poate migra, că tinerii îşi aleg şcoli bune (evident, în ţări dezvoltate) şi că putem importa mână de lucru ieftină (evident, din ţări subdezvoltate...).

Iată care este de fapt evoluţia socială în acest caz, în ţările „donatoare de creiere”:

-           este avantajos să emigreze pentru tinerii dotaţi intelectual şi adulţii cu putere de muncă, preferabil buni meseriaşi (exact ceea ce începe să ne lipsească la nivel naţional!)

-           este tot mai dezavantajos pentru familiile acestora, care primesc pe an ce trece tot mai puţini bani de la cei plecaţi, care suferă enorm de pe urma destrămării familiei – copiii lăsaţi în grija altora, părinţii, bunicii, care se sting neajutoraţi, însingurarea tuturor membrilor familiei dar şi a rudelor şi prietenilor... Observaţi aici, la scară mică, exact ceea ce spuneam despre pierderea identităţii naţiunilor – familia care şi-a pierdut comunitatea, cheagul, devine o sumă de indivizi izolaţi, mult mai uşor de manipulat şi, doar pe parcursul unei generaţii, pierde şi cultura ei, limba, legătura cu rădăcinile ei geografice şi spirituale (am văzut asta în „comunitatea” româno-americană din Cleveland, unde tot mai puţini vorbesc româneşte şi slujbele la biserică se fac majoritar în engleză...)

-           este tot mai greu pentru cei rămaşi în ţară să susţină un stat care efectiv se prăbuşeşte sub povara datoriilor şi de la care corupţii mai şi fură enorm !!

-           devine tot mai necesară imigrarea de braţe de muncă din alte părţi, ceea ce implică probleme de integrare (dacă vor să se integreze !!!), de disciplină, diferenţe culturale radicale, deci întreg socialul destructurat...

Astfel asistăm, deşi suntem prea aproape de fenomen, prea implicaţi ca să ne dăm seama de grozăvie, asistăm la sfârşitul lumii româneşti! Este finalul unui stat normal, cu o majoritate etnică clară, care să-i dea stabilitate şi identitate, cu o masă critică de tineri şi de creiere dotate, suficientă ca să asigure dezvoltarea normală a ţării...

Să nu uităm că asta a fost posibil pentru că aici s-a instaurat, prin dictatura tancurilor, o republică sovietică! Monarhia sub conducerea Regelui Mihai I ar fi avut mijloacele, elitele şi continuitatea spirituală care să ducă la stabilitate şi progres social, după al doilea război mondial!

Acum, am ajuns, cei rămaşi, la începutul unei alte lumi pe acest teritoriu, o republică multietnică (visul „de aur” al sovieto-comuniştilor), un stat aflat într-o prelungă dizolvare – o agonie cu probleme sociale atât de grave încât nici Uniunea sau Federaţia Europeană viitoare nu le va putea gestiona!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).