Luni,
06.12.2021
Cer Senin
Acum
1°C

Modele de astazi: fotbalisti, berci mondiali, modiste, vamesi...

Ce aţi tăiat din bugetul lunar pe criză: haine, mâncare, distracţii, cărţi? Când aţi cumpărat ultima oară o carte? Câţi scriitori sibieni aţi putea numi? În ciuda acestui fapt, ei există, sunt foarte bine, au universul lor... Am încercat să-l pătrundem alături de scriitorul Ioan Radu Văcărescu.

Reporter: Cum a fost anul literar 2010 la Sibiu? Recomandaţi-mi trei cărţi importante apărute anul trecut la Sibiu. Ce valoare au ele pe plan naţional?

Ioan Radu Văcărescu: A fost un an foarte bun, deşi au apărut mai puţine cărţi decât în alţi ani. Însă nu cantitatea primează, ci calitatea. În contextul actual, în care o mulţime de veleitari publică în ţara noastră volume de te miri ce, cărţile de valoare au o importanţă cu atât mai mare, fiind vorba, în afară de valoarea în sine, de modele literare şi umane la care să ne putem raport oricând şi oricum. Astfel, deşi aveam intenţia să nu nominalizez vreo apariţie editorială de anul trecut, având în vedere faptul că în momentul de faţă cărţile se află pe masa juriului (format, în prezent, din scriitorii Diana Câmpan, Dumitru Chioaru şi Andrei Terian, toţi trei critici de marcă şi universitari, juriu despre care pot să spun că este, probabil, cel mai tânăr din ţară, în cazul celor 14 filiale ale USR), în vederea premiilor Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor, totuşi, ca să nu rămânem fără exemplificări, sau modele, cum spuneam mai sus, iată trei cărţi importante: Mircea Ivănescu, „Versuri alese” (volum apărut la Editura Paralela 45, antologie alăcătuită de mine şi beneficiind de postfaţa criticului Al. Cistelecan, în Colecţia „Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional Mihai Eminescu”, în care au apărut volume din opera tuturor laureaţilor acestui premiu); cred că nu mai e nici un secret pentru nimeni că Mircea Ivănescu este cel mai mare poet român în viaţă, propus în urmă cu câţiva ani la Nobel; Ovidiu Nimigean, „Rădăcina de bucsau”, la Editura Polirom, probabil cel mai bun roman apărut în România anul trecut, lansat în toamnă; „Poker Face”, cel de-al doilea volum de poeme al tinerei nostre colege Rita Chirian, una dintre cele mai bune cărţi de poezie din ţară apărute în 2010. Aş putea să dau şi alte exemple, dar mă opresc aici din considerentele arătate mai sus. Şi nu e vorba doar de cărţi de poezie sau proză, ci şi de critică, eseu, traduceri, literatură pentru copii etc.

Rep.: Criza economică influenţează în vreun fel literatura? Scriitorii au crize? Cum au trecut criza scriitorii sibieni?

I. R. V.:Criza influenţează orice, nu doar literatura sau pe scriitori. Din păcate, în perioade de criză, e vorba în primul rând de scăderea vânzărilor de carte şi totodată scăderea incasărilor din timbrul literar, banii intraţi în contul USR din acest timbru fiind foarte importanţi, deorece sunt fonduri care merg mai departe în editarea de reviste literare, proiecte culturale şi editoriale. Ca orice om, de aici sau de aiurea, şi scriitorul are crize, că nu e de lemn sau de inox! Sigur, sensul întrebării este altul, aşa că ar fi de spus, foarte serios vorbind, că scriitorul adevărat se află tot timpul în „criză”, adică se află permanent într-o stare de efervescenţă intelectuală şi creativă în scopul de a pune pe hârtie sau pe ecranul calculatorului ceea ce crede că are de spus, în felul lui original. Bineînţeles că este vorba, în momentul deschiderii către ceilalţi, de existenţa sau nu a valorii estetice, iar asta nu se poate face decât prin apel la trei grupuri de oameni: criticii literari, comunitatea scriitoricească şi cititorii. Scriitorii sibieni n-au trecut de criză încă, pentru că aceasta nu s-a terminat! Deşi suntem anunţaţi mai nou zilnic că e gata şi vine binele peste noi! Da, era o cutumă să crezi că poet este un alt nume pentru o persoană de condiţie modestă din punct de vedere financiar. Însă povestea asta se potrivea mai demult, ba chiar şi astăzi, dar foarte rar, în cazul poeţilor care s-au încăpăţânat să trăiască din scris (cum este cazul scriitorului amintit mai sus, Ovidiu Nimigean, dar care este un caz aproape unic la noi). Ori, acest lucru a fost şi este imposibil. Ca să revenim la scriitorii sibieni, aceştia sunt în cvasitotalitate profesori, jurnalişti sau pensionari, „bugetari” care va să zică (iar după cum bine ştim acest cuvânt este la noi de ocară în ultima vreme !), adică cetăţeni de primă importanţă ai societăţii româneşti, dar cu venituri mai degrabă modeste, sau medii, care abia le ajung pentru traiul zilnic (ca să nu mai vorbim şi de tăierile de anul trecut şi aşa zisa compensaţie de acum). Şi să nu uităm că această meserie, cea de scriitor, nu este normată nicăieri, şi nici n-ar putea fi, decât în curgerea vremii şi constituirii patrimeniului cultural de mâine. Pentru că patrimoniul nostru de azi este cultura vie de ieri, iar patrimoniul de mâine, cultura vie de azi. Iar dacă aceasta lipseşte, ce vom mai fi noi toţi în sfînta zi de mîine?

Rep.: La ce ar trebui să ne aşteptăm în 2011 în universul literar sibian? Cine la ce lucrează, pe când lansare, proiecte...

I. R. V.:Aşteptăm cărţi în primul rând, cărţi bune de literatură, care să aducă bucurie şi mulţumire sufletească în rândurile cititorilor şi ale comunităţii noastre. La ce lucrează fiecare dintre scriitorii sibieni nu ştiu, muncii de scriitor fiindu-i specifică acea „singurătate esenţială” de care vorbea mai demult un mare critic francez. Personal, îmi continui proiectul început cu antologiile dedicate literaturii scrise de sibieni, din care au apărut până acum un volum de poezie, „Piaţa Aurarilor”, şi unul de proză, chiar de curând, „Eternităţi de o clipă”, prin publicare, în acest an, a unui volum dedicat criticilor şi eseiştilor sibieni din toate timpurile. Proiectul va continua şi în anii viitori, cu volume dedicate teatrului şi memorialisticii, iar în final, un dicţionar al scriitorilor sibieni, instrument de lucru şi de suflet care ne-a lipsit până acum. Pănă la vară, vreau să public o carte de versuri, cu ilustraţii din opera pictorului sibian Petru Ovidiu Dumbrăveanu, intitulat „Un an din luma săptămânii de azi”, iar până la sfârşitul anului vreau să fiu gata, în linii mari, cu romanul „Omu”, cartea care cred că mă va reprezenta cel mai bine ca scriitor. Dar anul acesta vor fi şi manifestările literare binecunoscute, din care aş aminti aici măcar „Actualitatea Cercului literar de la Sibiu”, în luna mai, şi „Zilele poeziei Iustin Panţa”, în noiembrie, ediţie jubiliară, la zece ani de la dispariţia marelui nostru scriitor sibian, evenimente organizate de Filiala Sibiu a USR şi revista Euphorion, cu sprijinul USR şi organismelor locale, la care vor participa, alături de colegii noştri sibieni, invitaţi de primă mărime din ţară. Îm acest context, aş aminti şi manifestările literare ale colegilor noştri de la „Transilvania”, în primul rând Dragoş Varga şi Radu Vancu, tineri scriitori care sunt aşteptaţi în curând să facă parte din Filiala Sibiu a USR, mă refer mai ales la Colocviile de critică ale revistei Transilvania şi minunatele Seri de poezie organizate de ei. Remarc aici deschiderea manifestată de Transilvania în vederea publicării antologiilor sibiene amintite mai sus, în condiţii editoriale şi grafice excelente. Desigur, continuă frumoasa şi, iată, îndelungata aventură a revistei noastre, Euphorion, considerată una dintre cele mai reprezentative ale revuisticii noastre actuale, mai ales că în vară va fi a treia ediţie a temei dedicate scriitorilor sibieni, de data aceasta cu privire specială asupra debuturilor. Dar cel mai important moment al acestui an cred că este în ziua de 26 martie, în care maestrul Mircea Ivănescu împlineşte 80 de ani. În acest sens, este în pregătire, în acest an, un volum special dedicat marelui scriitor român, care locuieşte la Sibiu din anul 1972, coordonat de unul dintre cel mai importanţă critici români, Al. Cistelecan.

Rep.: De ce în viaţa publică sibiana nu există niciun om de cultură emblematic, un intelectual model pentru noile generaţii?

I. R. V.:E o întreagă tărăşenie în această întrebare foarte grea, care ţine şi de necesitatea modelelor, dar şi de situaţia politică şi socială de la noi. Prin anii 90 au fost în Sibiu vreo câţiva intelectuali adevăraţi care au avut funcţii publice, dar sunt şi azi, şi la Primărie şi la Consiliul Judeţean, însă în privinţa oamenilor de cultură, în sens clasic, e mai greu, din vina ambelor părţi. Pentru că un om de cultură trebuie să şi dorească să se implice în viaţa publică, iar asta înseamnă că trebuie să renunţe la multe lucruri legate de cariera sa artistică. Pe de altă parte, nici instituţiile nu sunt prea deschise către astfel de oameni, preferând oameni de partid, vezi „deconcentratele”, care lucrează mai mult la comandă, iar oamenii de cultură ar putea să le facă pocinogul în cazul că ar fi în funcţii, datorită acelui sens moral mai degrabă specific unui om de adevărată cultură. Însă aş remarca faptul că oamenii de cultură au cam dispărut de mai multă vreme din imaginarul tinerei generaţii, altele fiind modelele de azi ale acesteia: fotbalişti, berci mondiali, modiste şi modişti, secretari de stat, vameşi, europarlamentari etc. Lucrurile se vor mai schimba, dar foarte greu, şi numai odată cu schimbarea întregii noastre societăţi, în sens nu doar moral şi cultural, dar şi economic şi politic.

Rep.: Daca aţi fi obligat, pe cine aţi alege dintre Emil Boc, Crin Antonescu şi Victor Ponta?

I. R. V.:Eu, nu de azi, de ieri, sunt monarhist. Îl aştept, încă, pe regele Mihai în fruntea statului român, acolo unde îi este locul. Iar ca prim ministru îl aştept, încă, pe Klaus Johannis. Se pare că România noastră nu poate să crească, aşa cum a crescut Făt-Frumos într-un an ca în patru, nu ca azi, într-un an abia cât în trei luni, decât cu nemţi la conducere.

Comentarii

3 comentarii

abc

Acum 10 ani

tata pui :X
Raspunde

diana

Acum 10 ani

Cine-i domnule marele scriitor, ca nu am auzit de asta in viata mea?! Asta-i reteta, iti lasi barba si apoi te declari scriitor?
Raspunde

Georg

Acum 10 ani

@diana Scriitorii NU \"se aud\" ci se vad, mai precis sunt citite CARTILE lor... Retea este ca intai scrii, devii FOARTE CUNOSCUT, chiar SEFUL Uniunii SCRIITORILOR Filiala SIBIU..apoi iti lasi eventual si barba...iti poti permite.. si tanara diana poate sa-si lase BARBA, nimeni n-are nimic impotriva. Cu scrisul...nu stiu..are dansa mai mult oarece decat acest Protest-Comment? Cu deosebita stima pentru viul dialog, Georg
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus