Lucruri stiute

Două „bombe” căzute în câmpul nostru informaţional, mană cerească pentru mijloacele media de a-şi „umple” programele, nu aduc de fapt nimic nou, nimic deosebit. Este vorba de flagrantul lui Marius Petcu şi, de altă parte, de „senzaţionalele” dedesubturi ale afacerii WikiLeaks pentru Romania. Să le luăm pe rând.
Colosala avere a lui Marius Petcu se cunoştea. Se putea intui cu uşurinţă că nu e agonisită pe căi legale.  De altfel, facă-se o relaţie simplă între sursele relativ modeste de venituri posibil a fi obţinute pe cale cinstită şi enormele averuri dobândite de unii ca el, ba chiar mai burduşiţi, nu neapărat numai pe linie sindicală, iar răspunsul se impune de la sine. În esenţă ni se dezvăluie două căi, două mijloace dincolo de cinste şi omenie de a face avere : infracţiunea la drumul mare (furturi, delapidări, înşelăciuni, mituiri, trafic de influenţă etc. şi „nevinovata” speculă).
O notă aparte pentru aşa zişii lideri sindicali. Din datele apărute până la această oră cu privire la „agoniseala” lor, aproape a tuturor, iese brutal în evidenţă fariseismul de atitudine. Pe salarii babane percepute din veniturile modeste ale angajaţilor, dar care nu explică nici pe departe colosalele averi, mărşăluiesc în fruntea coloanelor de nemulţumiţi - cei mai mulţi dintre aceştia motivaţi real de încercările crizei - zic mărşăluiesc şi urlă să ne crape timpanele, după care îşi reocupă locurile de „ţinută”printre marii învârtiţi ai erei postdecembriste. Halal sindicalişti, aciuiţi prin parlament, prin partide, prin consilii de adminstraţie, acţionari de mare succes, burduşiţi până la plesneală. Iată, controalele din vămi ca şi cazul concret al lui Marius Petcu îi implică plenar deopotrivă în câmp infracţional.
Mişcarea sindicală, dincolo de promovarea şi apărarea drepturilor sindicale, joacă, atunci când este serios şi temeinic susţinută, un rol de căpetenie în dezvoltarea social - statală, aport de care ţara ar fi avut atât de mare nevoie. Ea a fost în schimb total compromisă de liderii ei care se consideră aleşi pe viaţă, la rândul lor acum total compromişi. Imaginea le este la pământ şi dacă organele competente (ANI sau cele de cercetare penală) îşi vor face datoria cu conştiinciozitate, vom afla amănunte „picante” de tip Petcu privitoare la viaţa lor. Din rândurile unor astfel de oameni, folosind cu „iscusinţă” resorturile mişcărilor sindicale de masă, îşi aleg şi unele partide partenerii de bătălie, infestând cu miasme răumirositoare atmosfera vieţii noastre politice. Poate cazul Petcu, altfel semnificativ, - să-ţi aranjezi mită de 20.000 lei pe lună dintr-o singură afacere - ca şi masivele dezvăluiri din vămi care bat tot către sindicalişti, vor deschide cărarea spre limpezirea şi însănătoşirea climatului nostru sindical. Ar fi de dorit ca sindicatele să-şi găsească alţi lideri capabili să le reabiliteze imaginea în faţa opiniei publice.

Dezvăluirile Wikileaks privind România au inundat cu caracterul unui tsunami câmpul informaţional. Numai bun prilej de bârfe şi scandal, pe aspecte sau evenimente de altfel ştiute sau în orice caz intuite. Nimic deosebit. Rostul unei ambasade, a diplomaţilor acreditaţi într-o ţară este tocmai acela de a informa, a-şi spune părerea asupra tuturor aspectelor vieţii cu implicare politică. Sigur, informaţiile, aprecierile unei ambasade de tipul celei americane reţin cu deosebire atenţia. Din cele dezvăluite şi publicate rezultă seriozitatea, corectitudinea, profeionalismul cu care s-a lucrat. Atât informaţiile cât şi cu deosebire caracterizările se apropie mult de realitate. Că realitatea pe care o oglindesc nu ne situează întotdeauna în cea mai strălucitoare lumină, asta e altceva.
Am reţinut, ca o constantă, două aspecte, două probleme asupra cărora s-a concentrat ambasada americană şi anume, modul în care evoluează relaţiile interne precum şi raporturile pe plan internaţional cu specială privire la cele româno-americane. Discuţiile în mass-media pe marginea lor nu vizează atât fondul ci mai degrabă aspecte picantereşti. Aşa de pildă, relaţiile  Băsescu-Năstase pe tema dosarelor penale ale ultimului. La Cotroceni s-a făcut o analiză cu factorii juridici şi politici implicaţi asupra stării infracţionale, cu aplecare şi asupra dosarelor lui Năstase. La care acum Năstase tună şi fulgeră : amestec politic ! Cere explicaţii: cum de dosarele sale au ajuns la Cotroceni? Şi pe bune, dacă au ajuns. Doar că informaţia Wikileaks nu spune că au fost prezente dosarele ci cei care le aveau în lucru. Poate Băsescu va fi luând cunoştinţă de cuprinsul lor la sediul instituţiilor. E legal, e totul OK ? Afirmaţia cu caracter de ameninţare că le poate da în vileag să confirme acest lucru, sau era o simplă ameninţare ( secretă)? Aspecte emoţionale sunt redate şi cu referire la unele poante gafice ale lui Geoană cu care suntem de-acum familiarizaţi. Sau cu referire la atât de iubiţii noştri oligarhi pe care-i orânduieşte după capacitatea bagajelor.
Cum era în totul firesc, informaţiile abundă asupra relaţiilor externe. Cât de loiali suntem în relaţiile cu ei. Cât dimpotrivă, încercăm o apropiere de alţii, cu special interes faţă de ruşi. Se spune că Băsescu este hotărât pro american, de unde şi interesul, ba chiar îngrijorarea cu privire la soarta alegerilor prezidenţiale din 2009.  În ciuda faptului că Geoană s-a „cultivat” pe teren american, se exprimau dubii cu privire la orientarea sa, date fiind vizitele suspecte la Moscova aranjate cu sprijin de la Vântu. În aceeaşi ordine de idei, se semnalează influenţa decisivă a marilor noştri oligarhi asupra demersului politic precum şi potenţiala orientare spre Moscova, date fiind reţelele de energie, petrol şi gaze, în care suntem cuprinşi.
Cum spuneam însă, pe fond aspectele ne erau cunoscute. Wikileaks, prin unele amănunte, stârneşte curiozitatea, între altele şi pentru că, de principiu, datele erau secrete. Ceea ce putem reţine cu cartacter de orientare pentru viitor, este constatarea modului şi seriozităţii cu care suntem observaţi, urmăriţi, judecaţi. Evident, nu numai de americani. Dată fiind perioada grea dar deosebit de importantă, de reforme, prin care trecem, experienţa Wikileaks trebuie să ne pună în gardă cu privire la tot ce se petrece la noi. Cu deosebire la modul cum se petrec lucrurile.
 

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi