Vineri,
02.12.2022
Partial Noros
Acum
6°C

Posibile concluzii ale unei etape a reformei

Într-o sinteză fugară văd parcursul nostru postdecembrist îndepărtat faţă de speranţa acelui început şi cuget că la anume momente, cum sunt şi Marile Sărbători, cu toţii ar trebui să ne reculegem în jurul întrebării: ce se cuvine să facem pentru a ne redobândi demnitatea? Pe specificul comentariilor mele, mă voi referi la zona politicului. Au dreptate acei care cantonează principalele responsabilităţi în arealul politic. Aici se adoptă marile decizii. Calitatea lor ne condiţionează viitorul. Nu este niciun secret că starea de acum se datorează modului cum a evoluat politica românească în aceste două decenii. Că suntem mult prea departe de a ne putea mândri cu ea.

Să fie măsurile în domeniul reformei, în mod specific cel al justiţiei, treziri de conştiinţe apte de un nou început? Întrebarea ar trebui să aducă cu sine un răspuns fundat pe creştineasca bună credinţă. Acum, în preajma şi cu prilejul unei Sfinte Sărbători, judecata se cere a fi dreaptă, nepărtinitoare. Deci. Măsurile de reformă erau necesare? Modul în care au fost concepute a fost cel corect? Îndrituiesc încrederea în mai bine? Cum reacţionăm faţă de ele? O primă constatare: măsurile adoptate au stârnit o furtună de proteste. Unele dintre ele justificate. Au afectat starea materială a largi pături defavorizate (salariaţi,pensionari) în contrast cu poziţiile intangibile ale îmbogăţiţilor pe nedrept. Costurile reformei şi ale crizei trebuiau aşezate echitabil, pe umerii tuturor, pe măsura capacităţilor economice ale contribuabililor. Astfel de obiecţiuni s-au făcut şi pe parcurs. N-am înţeles prea bine de ce nu se putea. În situaţii excepţionale se justifică măsuri excepţionale.

De cât că, în zona politicului, fie ea a puterii sau opoziţiei, n-am sesizat o specifică preocupare pe această idee, ceea ce conduce la îndrituirea celor ce acuză discriminarea pe interesele de putere, de putere economică mai mult chiar decât politică. Nu cred că se poate argumenta că măsurile de reformă n-ar fi fost necesare. De fapt, dacă n-ar fi fost adoptate fie şi pe ultimul parcurs, situaţia devenea la limita suportabilităţii la nivel naţional, cu grave urmări pe plan intern ca şi pe plan extern. Mărginite cum au fost, poate şi datorită momentelor conjuncturale tensionate în care au fost adoptate, poate şi datorită lipsei de experienţă, datorită ineditului situaţiei, nu în ultimul rând datorită opoziţiei acerbe, măsurile constitue totuşi un pas decisiv pe calea reformei. Trebuie să apreciem curajul şi responsabilitatea celor ce şi le-au asumat. Am spus într-unul din comentariile precedente că Emil Boc n-a fost, nu este un premier slab astfel cum era catalogat de majoritatea comentatorilor politici.

Afirm şi acum că stadiul în care a ajuns reforma i se datorează în cea mai mare măsură. Apreciez francheţea şi probitatea sa morală în a-şi fi asumat răspunderea măsurilor adoptate, a-şi condiţiona viitorul politic de rezultatul lor. De altfel, merită subliniat aportul întregii echipe guvernamentale, aportul întregii coaliţii la guvernare, inclusiv al minorităţilor naţionale, în asumarea cu responsabilitate a reformei, a solidarităţii de care au dat dovadă în implementarea ei. Este evident, cu toţii şi-au pus astfel în joc şansele electorale de anul viitor. Adoptarea codului muncii ca şi a setului de măsuri ale dialogului social, încheie într-un fel ciclul deciziilor importante ale reformei în domeniul instituţional. Se aşteaptă acum, cu sufletul la gură cum se spune, rezultate palpabile, vizibile, în sfera construcţiei economice. Se pare că s-a ajuns la o oarecare echilibrare, ponderând cheltuielile pe puterea veniturilor. Pare de bun augur accesarea unor importante sume europene pentru infrastructura din transporturi, în dezvoltarea regională, în agricultură. Important este ca rezultatul să se vădească în îmbunătăţirea standardului de viaţă sau cel puţin să îndrituiască credinţa şi speranţa certă într-un trend de dezvoltare cu această finalitate. Dacă o astfel de evoluţie va prinde viaţă, s-ar putea ca în sfârşit, după atâţia ani de tribulaţii, să ne putem descreţi frunţile. Ar fi o victorie românească cu atât mai valoroasă cu cât încă, la nivel european şi mondial, stăruie îngrijorătoare semne de întrebare asupra intrării în normalitate. Se vorbeşte chiar de o nouă repriză a crizei mondiale.

Cum era de aşteptat îl avem omniprezent şi pe „Gică contra”. Iată de pildă, îi avem în avanscenă pe liderii sindicali, frustraţi pentru că li se taie „elanul”. Avem televiziunile mogule, bătând pe post de dimineaţa până în creierul nopţii, cu scopul de a răsuci minţile şi conştiinţele. Avem ilustra opoziţie care din principiu se opune la orice, fără alegere. Nu critica este de condamnat. Ea este utilă şi necesară atunci când este întemeiată. Dar ea devine convingătoare numai dacă oferă alternative credibile. Ori, ceea ce caracterizează critica şi poziţia opoziţiei este un şir nesfârşit de invective la adresa puterii, a reprezentanţilor ei în frunte cu Băsescu, animaţi de un singur deziderat, acela de a-şi adjudeca puterea. Nu este nicio greutate nici pentru cel mai puţin avizat în ale politicii, în a constata că tot demersul lor se înscrie într-o detestabilă notă populistă, demagogică. În chip surprinzător într-un anume fel, la bulversarea lucrurilor pun umărul şi PDL-iştii înşişi.

Cu prilejul apropiatelor alegeri de partid vor să ne convingă de democratismul real al demersului lor, ceea ce fireşte ar fi un exemplu salutar. Numai că pe alocuri competiţia îşi iese din albie, trădând iz de bătălie electorală de care ne e lehamite. Preşedintele nu trebuia să se implice de partea cuiva, dacă vroia să respecte alura pur democratică a competiţiei. Se cunoaşte influenţa sa în partid iar părtinirea pe faţă a lui Boc s-ar putea să fie decisivă. De altă parte, pe unii, din când în când, îi scapă gura cu replici şi acuze care în chip vădit impietează asupra voinţei unitare şi solidare pe care o reclamă eficienţa guvernării. Prea era de tot frumos să fie totul perfect. Dar şi aşa, se pare că faptic dau un exemplu de care alţii cu greu se pot apropia.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus