Restaurant: La Belvedere, coane' Bicher!

Din păcate, frumoasa vedere a noului restaurant sibian Belvedere nu am putut să o savurez pe deplin: afară era frig și terasa restaurantului lui Cristian Bicher  - cum care Bicher? Pedelistul, cel cu (p)Aritonul, cel cu baschetul – era închisă în a doua parte a săptămânii trecute. Dar nu e mare bai. Atmosfera dinăuntru e plăcută.
Lumină multă și curată. Liniștitoare chiar, un pic surprinzător având în vedere că restaurantul lui Bicher are o formă largă de L, ceea ce contrastează un pic cu ideea de intimitate relaxantă.
Fiind restaurantului Bicher să nu fiți mirați dacă veți da pe acolo de Vulc – cum care Vulc? Mircea Vulc, cel cu baschetul și dezastrul din ultimele sezoane. Cu unul - doi prieteni la masă, îi veți trece cu auzul lui nenea Vulc una-două înjurături scăpate despre alți antrenori, alți sportivi, alte situații pe care le discută la masa lui.
Cum restaurantul e cam gol – sau poate am nimerit eu o zi mai proastă – ospătarii corect îmbrăcați te vor aborda rapid și elegant. Nici picolo nu va lăsa ca în scrumiera de fumător să ți se adune prea mult scrum.
Din meniu, Belvedere încearcă să impresioneze cu fructe de mare, cu  pește, multă influență de la frații noștri cizmă... ăăă... din Italia. Sincer, nu am îndrăznit să mă avânt la scoicile cu icre uscate sau la puiul de caracatiță cu sos roșu (pe caracatiță am jurat că nu mai pun furculița de acum zece ani). Am sărit și peste sepia cu mazăre (vorba aia, ce mi-e caracatiță, ce mi-e sepie?) și am adăstat, ardelenește, la un clasic pui cu smântână.
N-am apucat să remarc bine că la toaletă nu mai erau prosoape de hârtie și nici să verific pe telefon cât de jos a terminat CSU (asta în cazul în care îmi cerea nea Vulc părerea), că porția comandată era deja pe masă. Cum eram singurul client care mânca, nu cred că îl înghesuisem oricum pe bucătar. Puiul ca puiul – nici prea moale, nici prea tare, nici să îl tai cu furculița, dar nici să simți că mesteci a pagubă. De fapt, de ce să fiu meschin: chiar a fost corect gătit, iar porția a fost înspre una decentă.
Tiramisu comandat apoi pe fugă nu mi-a dat senzația aia lăsată de mascarpone  de la mama ei – probabil era de la cea de-a doua Cola comandată -, iar peste praful extrem de fin de cacao nu se prea simțeau urme de ciocolată. Detalii, dară...
Una peste alta, prețurile de pe notă sunt cele comune, poate puțin peste – de la banala formulă cinci lei răcoritoarea, la de așteptata sumă de 23 de lei pentru puiul cu smântână și ciuperci. Cu tot cu prăjitura de la final, 42 de lei nota finală, pentru o singură persoană grăbită. Concluzia e clară: chiar merită.

Căluţul Cabral


 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului