Magicianul Marian Ralea: "Stiu mai multe povesti decat sunt fire de iarba"

Marian Râlea nu a îmbătrânit deloc. Este acelaşi om care la jumătatea anilor 1990 făcea furori la televizor cu Abracadabra şi Magicianul, marcând copilăria a mii de copii din toată ţara. Exact acelaşi lucru în face şi acum. Săptămâna trecută, vreme de două zile a stat cu mii de copii în Parcul SubArini unde a inventat o groază de poveşti şi aventuri.

Reporter: Câţi Feţi Frumoşi şi câte Ilene Cosânzene aveţi în cap?

Marian Râlea: Noi toţi ne dorim, şi cei mari şi cei mici, să fim Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Dacă s-ar putea, toată viaţa. Mai nou, am observat că unii vor să fie şi lupi. De obicei, ne este dor de copilărie şi de lumea în care jucam toată ziua de Feţii cei Frumoşi şi de-a Ilenele Cosânzenele. Şi ca să vă răspund la întrebare, am mulţi în cap, foarte mulţi, nici eu nu-i ştiu pe toţi.

Rep.: Şi în suflet?

M. R.: Da, şi în suflet. Atâta timp cât ei m-au adoptat şi mă adoptă în continuare ca un povestitor important, la fel cum m-au adoptat la vremea lor şi părinţii acestor copii, atâta timp cât jocul este pe prim plan şi nu uităm să ne jucăm, atunci sigur că sufletul nostru aparţine copilăriei şi copiilor.

Rep.: Cum se face că eu, la 26 de ani, mă simt mult mai bătrân ca dumneavoastră?

M. R.: Nu este problema mea! Asta ţine de fiecare om în parte.

Rep.: Nu vă deranjează faptul că vă ştie mult mai multă lume pentru rolul Magicianului de la Abracadabra decât pentru rolul pe care îl faceţi în spectacolul "Electra" în regia lui Mihai Măniuţiu?

M. R.: Nu, absolut deloc. N-are nicio importanţă.

Rep.: Din punct de vedere artistic sunt diferenţe enorme.

M. R.: Asta e viaţa de actor. Dimpotrivă, eu sunt chiar foarte mândru pentru că este mare lucru să poţi crea un personaj care să reziste în timp, să trăiască atâţia şi atâţia ani. Iar în teatru, cei care vin să vadă "Electra", spectatorii de teatru în momentul în care începe spectacolul nu se mai gândesc la Magician, uită de el şi se gândesc la ceea ce se petrece pe scenă, în faţa lor. Asta am făcut întotdeauna şi asta se întâmplă şi pe scena Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, şi la Cluj-Napoca la Teatrul Naţional şi la Bucureşti la Teatrul Bulandra. Asta se întâmplă şi în ţară când mergem în diferite oraşe. Deci nu există, toată lumea acceptă convenţia, crede în ea şi acordă importanţă numai acelor lucruri care se întâmplă pe scenă.

Rep.: Câte poveşti nespuse mai sunt?

M. R.: Oooo, Doamne... păi nici nu... nici nu avem răgaz să le numărăm pe cele româneşti, darămite pe celelalte...

Rep.: Câte poveşti nespuse aveţi dumneavoastră?

M. R.: Mai multe poveşti decât sunt fire de iarbă în parc. Mult mai multe!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi