Teritoriu si administratie

Discuțiile prezentei perioade, când clasa politică ce a colonizat mass-media ne impune din nou agenda, s-au cantonat la o nouă împărțire administrativă a teritoriului național. Este o reluare a unor propuneri ce revin din timp în timp – din păcate ele nu se integrează unei viziuni strategice asupra mersului gestionabil al țării, ci revin la comandamente politicianiste, la scopuri cu bătaie scurtă, cu rezultate minime asupra bunului mers al societății.
În concepția vest-europeană, regiunile administrative ar trebui să tindă spre o mărime verificată, tip land (Germania), canton (Elveția) sau voievodat (Polonia). Și mai este și o presiune permanentă a comunităților gen bascii, bretonii sau chiar padanii (Italia de nord), ce visează noi evenimente „Kosovo” în care să se enclavizeze. După cum spun specialiștii în materie, această mărime administrativă este unitatea minimă care poate susține un „guvern local”, așa cum funcționează el în țări federate din Europa. Doar că trebuie să vedem limpede ce comunități susțin astfel de guverne, adică moștenirea lor politică, morală, etica administrației și sistemul de combatere a corupției, care toate au dus la stabilitatea/durabilitatea acestui sistem – în Elveția sau Germania, de exemplu, și nu în Grecia sau Italia...
Este sigur că această mărime a unității administrative are și avantaje geografice, care derivă apoi în avantaje de rețele transport/edilitare, gestionare agro-silvică, etc., pornind de exemplu de la un bazin hidrografic sau o unitate montană. Dar este evident că aceleași mărimi geo-administrative funcționează diferit, chiar contrastant în țări diferite!
Experiența ultimilor 70 de ani în țara noastră arată că structurile mafiote (comuniste sau nu) au putut delapida/jefui și cu 16 regiuni (dintre care una Stalin, alta autonomă-maghiară...), și cu 42 de județe, și oricum ar fi împărțeala!
România interbelică a funcționat cu 71 de județe (din care 14 în afara teritoriului de azi al României mici). A fost un întreg proces de adaptare a structurii administrative la condițiile noi ale reunificării tuturor provinciilor în România Mare, drept care între județ și localități mai exista și nivelul administrativ de „plasă”, deci un județ cuprindea mai multe plase. În 1978, profesorul dr. Mihai Bottez (disident anti-comunist despre care nu știam nimic atunci) ne prezenta în două ore de curs la Universitatea de Urbanism și Arhitectură din București studiul său asupra României din acea vreme, care demonstra matematic eficacitatea măririi numărului de județe la teritoriul național dat – același de astăzi.
Concluzia la toate acestea este una: marea problemă este OMUL, adică modul cum se organizează societatea – politic, juridic, cât de eficient se muncește, cât și cum se luptă contra corupției! Pentru ilustrare, vă prezint trei exemple din viața noastră contemporană, din anul 2011 – județul Sibiu:
1. la recenta conferință în Sibiu a domnilor M.R.Ungureanu și E. Hurezeanu, ultimul prezenta chestiunea satului sibian cu atât de mulți săraci încât nu au acceptat fondurile europene pentru apă și canalizare. Soluția era că mai bine cu actualul sistem de deversare în pînza freatică, e gratis...

2. zona noastră (evident și în alte județe de sub munte) este un teritoriu cu dealuri, cu relief frământat. Acest tip de teren solicită o grijă strategică (pe zeci și chiar sute de ani) pentru păstrarea pădurilor, pentru susținerea vegetației contra spălării solului (nu uitați ultima ploaie din zona Arpaș-Bâlea, cu 230 litri/mp în 24 de ore), pentru orientarea localităților pe culoare urbanistice favorabile. Nimic din toate acestea și nici o coordonare între județele vecine! Deși orice domn administrator/întreprinzător poate vedea în drumurile lui prin județ terasările sutelor de dealuri abrupte, pe pantele spre sud-est-vest, făcute acum sute de ani de coloniștii sași și întreținute pînă în 1948. Și de atunci ele au ținut pantele până azi, fără alte lucrări, viile fiind distruse de sistemul colectivist comunist! Acestei zone i se spunea „Țara Vinului”…

3. în nici un proiect (nici la noi, nici în alte județe unde am cercetat), nu apar studii și documente asupra terenurilor de rezervă intercomunală. Nimeni din administrație/gestiune/manageriat nu este interesat de prevederea unor spații-rezervă și tampon pentru: producții agricole bio / pentru pășuni alternative / pentru construcții speciale / pentru rezervații naturale și de patrimoniu construit / pentru sporturi noi / pentru culoare de transport cu totul noi etc.

Pe lângă crizele-ecou, pe care le vom primi din plin și în țara noastră, de peste tot, noi ne adîncim crizele proprii neavând grijă de adevăratele probleme din teritoriu, de gestiunea lor și nu de gestionarea sărăciei

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).