Negrese

- Vasile, prietene, dacă ai ştii ce a ieşit săptămâna trecută la şedinţa de partid... un dezmăţ total! Nu am cuvinte să îţi spun ce mi-au văzut ochii! Şi, pe undeva, mă simt vinovat, pentru că totul a pornit de la mine. De fapt, de la nevastă-mea... A primit acu câteva săptămâni nişte iarbă, de la rudele ei din Germania. Cică ăia pe acolo mai mereu mănâncă prăjituri în care pun puţină iarbă şi apoi râd toată ziua. Noi, îţi dai seama că nu am avut curajul să ne facem aşa ceva, dar, ce s-a gândit nevastă-mea? Ia să le facem o surpriză colegilor de partid... Şi, a făcut nişte negrese minunate! Foarte dulci şi bune! Şi le-a aromat cu toată iarba adusă de nemţi!... Apoi, eu am făcut pe prostul darnic şi le-am dus prăjiturile la şedinţa din week-end. Cică, pentru a îndulci şedinţa.... M-am speriat puţin când am văzut că era invitat şi domnul ministru, dar am zis că puţină distracţie nu strică nimănui...
Au gustat un pic şi apoi s-au aruncat ca animalele asupra tavei. Le-au devorat într-o clipă. Eu m-am ferit să mănânc, să văd ce se întâmplă... Şi apoi, m-am aşezat în spatele camerei, în umbră, să văd ce se întâmplă....

Nu a durat mult şi au început primele mişto-uri. Apoi, încet încet, oamenii s-au desfăcut. Mai întâi la cravată, apoi la râsete. Primul regret l-am avut când l-am văzut pe vice cum se urcă pe masă şi cum îşi dă jos pantalonii. A luat apoi o poziţie de Mihai Viteazu pe cal, a ridicat degetul arătător mai sus decât făclia Statuii libertăţii şi apoi a rostit rar: "Fraţilor!... Pentru prima dată simt că pot să fu sincer cu voi!... Este adevărat!... O am mică!..."
A urmat un val de 10 minute de râsete isterice. Apoi, tacticos, vicele a ridicat palmele desfăcute în aer şi le-a făcut semn că mai urmează ceva. "Fraţilor, da! O am mică, recunosc! Sunt un frustrat... Ei bine, da, sunt un frustrat. De-aia mi-am făcut casă cu 800 de metri pătraţi construiţi. De-aia am trei X5-uri. De-aia am impulsul ăsta de a avea cât mai mult, mai mult decât oricine din camera asta! Da, pentru că o am mică!... Nu mă pot abţine! Ştiu! Mereu am ştiut. Acum v-am spus! Şi beau în cinstea voastră!" Au urmat apoi alte zece minute de urale. Vicele s-a dat jos, la fel de tacticos, după care s-a aruncat pe prima cutie de bere pe care a găsit-o pe masă. N-am avut timp prea mult să îmi dau jos râsetul nebun de pe faţă. Un primar, vădit afectat de destăinuirea vicelui, îl ia de după gât şi strigă: "Stai, mă, liniştit! Şi eu o am mică", zice şi îşi dă pantalonii. Alte râsete. Apoi, văd doi primari din marginea judeţului cum îşi dau şi ei jos pantalonii urlând isteric: "Şi eu!" Apoi, alţii le iau exemplul. În curând, toţi îs cu pantalonii în vine, urlând isteric, fiecare pe limba lui, că o are mică. Apoi, toţi s-au întors spre mine şi s-a făcut linişte. Ne-am privit ochi în ochi, în timp ce respiraţia mea devenea din ce în ce mai rapidă. Am scâncit uşor, timid: "Eu nu o am mică", apoi am auzit un trăznet. În clipa următoare, m-am trezit luat pe sus, pe imnul partidului şi aruncat în stradă. Apoi au închis uşa după mine şi au continuat, să râdă isteric, până dimineaţa.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Laurenţiu Parnică