Meserie de imprumut: Aventurile Getei in lumea serpilor mortali

Când a aruncat-o nenea Voicu în acvariul pitonului toată lumea anticipa măcelul. Inimile au început să bată tot mai rapid, sângele curgea în valuri irigând creierul ce-şi imagina atacul a la Discovery Channel / National Geographic: muşcătură directă cu gura larg deschisă apoi încolăcire şi sugrumare. I-am dat maxim 30 de secunde de viaţă. Suspans! Geta cade, croncăne de două ori şi se uită la piton ca curca-n lemne. Şi mai prost, pitonul o priveşte ca boa la poarta nouă! Trec cele 30 de secunde, pitonul amuşină cu limba plictisit, iar Geta, ca oprice animal cretin, începe să scurme şi să croncăne de parcă ar fi fost la mă-sa în bătătură, nu în acvariul de opt metri pătraţi unui piton de 61 de kilograme, peste 5 metri lungime şi nemâncat din 16 iulie. După câteva minute, pentru nenea Voicu era clar. Şarpele nu avea să mănânce şi gata. Pur şi simplu nu avea chef, nu îi era foame, era prea plictisit...
Geta scapă şi ajunge într-o curte din centrul istoric, la păstrat pentru când i-o veni foame balaurului. Fericită, cârăie toată ziua prin curte, piguleşte iarbă, râme şi pietricele şi din când în când firimituri de pâine. O are în grijă o cunoştiinţă de-a lui Voicu care l-a ajutat şi acum câteva zile, când a cumpărat-o din târg cu 30 de lei.
Orele trec, noaptea se transformă în zi, cad frunzele de toamnă peste Sibiu. Ora 18.00, programul cu publicul se încheie şi pitonul trebuie să mănânce. Nenea Voicu sună după găină. „E aici, la câteva minute de Piaţa Mare”. Muzeografii închid expoziţiile, paznicii pun zăvorul pe uşi, Geta nu apare! Sună telefonul! Tiino, liino, tra la la. Ce melodie penală! „Da! Aşa, aşa, îhim, biine mă... Auzi, dacă-i place ai aşa mult, las-o mă, las-o mă, găsim noi alta. Dacă-i place ei, să-o păstreze, las-o mă, las-o mă”. Care-i faza: tanti la care a stat Geta în curte e miloasă şi când a auzit că trebe să plece Geta un pic să se bată cu balaurul i s-a topit inima. N-a mai vrut să o dea. Getă, Getă, prost să fii, noroc să ai!
Cam aşa decurge viaţa unui îngrijitor de şerpi în Sibiu. Programul începe la zece dimineaţa, se încheie la 18.00 după-amiaza, şi între timp se face curat prin acvarii, se dă mâncare la reptile (viermişor, gâturi de pui, aripi de pui), se strâng fecalele şi se stropesc cu apă de câteva ori pe zi. Cu mâncarea nu-i stres, la ce metabolism lent au majoritatea mănâncă o dată, de două ori pe săptămână. Cel mai nasol e cu fecalele. Pentru că trăiesc într-un mediu foarte umed şi la o temperatură constantă de peste 30 de grade Celsius, dacă nu eşti atent să faci curat cât e proaspăt miroase în toată încăperea mai rău ca în fundul curţii în Jina. După un chef cu carne de oaie la grătar!
P. S.: Dacă Geta ar fi trebuit să joace la Loto la câtă baftă a avut, nu la fel de norocoasă s-a dovedit a fi Porumbiţa. Pe ea a halit-o dintr-un foc şi îi ajunge până la Crăciun! Jingle bells, jingle bells...



Dacă sunteţi curioşi să vedeţi balaurul, îl găsiţi în Piaţa Mare, în spaţiile Casei Albastre. Mai puteţi vedea, printre altele, o cobră neagră de trei metri şi o viperă gaboneză ai căror colţi măsoară 5,5 centimetri.Biletul de intrare la expoziţie variază între trei şi cinci lei, preţ în care este incluse şi ghidajul şi fotografierea.
 

Din păcate, legislaţia din România nu ne permite să vă prezentăm imagini spectaculoase din momentul crimei. Pentru un caz similar, petrecut acum câţiva ani în Piteşti, nenea Voicu era să aibă dosar

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi